ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3379/2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 05.12.2023, sub nr. x/59/2023, reclamantul A a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări al jud. Caraș Severin, contestație împotriva Refuzului nr. 5199755/BICS/SPA din data de 04.08.2023, emis de către Biroul pentru Imigrări al Jud. Caras Severin, solicitând anularea actului emis de către pârâtă, obligarea pârâtei la emiterea unui nou act privind soluționarea favorabila a cererii de prelungire ulterioara a dreptului de ședere.

Prin Sentința civilă nr. 12 din 10 ianuarie 2024, Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări Caraș – Severin.

A dispus anularea Refuzului nr. 5199755/BICS/SPA din data de 04.08.2023, emis de Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin.

A obligat pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări Caraș - Severin să dispună prelungirea dreptului de ședere al reclamantului.

A obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.050 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru (50 lei) și onorariu avocat (3.000 lei).

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și în rejudecare să se respingă în tot cererea de chemare în judecată.

Intimatul-reclamant A a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

Examinând cu prioritate excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu în ședința de judecată, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013: „(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ.; (2) In cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 lei; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei”, iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora: „Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că „în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva-modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurentul nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

În ceea ce îl privește pe recurent, prin rezoluția din 08 februarie 2024, comunicată la data de 14 februarie 2024 (fila 18 dos. recurs) i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în conformitate cu prevederile OUG nr. 80/2013 în raport de motivarea pe care înțelege să o propună în susținerea cererii de recurs.

În aceste condiții recurentul avea obligația să se conformeze obligației instituite de către instanța de recurs, privind plata taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovada/procesul-verbal de înmânare a actului de procedură de la filele 17-18 dos. recurs, recurentul-pârât nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 197 C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului ca netimbrat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 12 din 10 ianuarie 2024 a Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal, ca fiind netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează recursul declarat de pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 12 din 10 ianuarie 2024 a Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal, ca fiind netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.