ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2484/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Contestații Electorale la data 29.04.2025 sub nr. x/2/2025, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, anularea Deciziei nr. xD/28.04.2025, emisă de pârât și obligarea Biroului Electoral Central ca, în temeiul art. 17 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025, să emită ordin de eliminare a contului inautentic „@detectordeminciuni.ro” de pe platforma X, iar, în subsidiar, să se dispună suspendarea acestui cont până la data de 19 mai 2025.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 128 din data de 30 aprilie 2025, Curtea de Apel București – Contestații Electorale a respins cererea formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile indicate în pct. I.2 supra reclamantul A a declarat recurs, arătând că acesta urmează a fi motivat, printr-un memoriu separat, după comunicarea sentinței atacate.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă în recurs, intimatul - pârât Biroul Electoral Central a invocat, în principal, excepția nulității recursului pentru neîndeplinirea, de către partea recurentă, a obligației de motivare a căii de atac, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de recurentul – reclamant, argumentând, în esență, în sensul unei corecte aplicări a normelor de drept material incidente cauzei.

Procedura în față instanței de recurs La data de 11 mai 2025, recurentul - reclamant A a formulat, în temeiul art. 406 C. proc. civ., cerere de renunțare la judecată în dosarul pendinte. Cererea de renunțare a fost comunicată intimatului - pârât Biroul Electoral Central la data de 12 mai 2025, însă acesta nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la solicitarea recurentului-reclamant. II. Soluția instanței de recurs Analizând cererea recurentului-reclamant A de renunțare la judecarea cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2/2025, Înalta Curte reține următoarele: Legea recunoaște reclamantului, ca expresie a principiului disponibilității, dreptul de a renunța la cererea pe care a introdus-o fără a fi obligat să justifice motivele care au stat la baza deciziei sale. Renunțarea la judecată apare, așadar, ca un act de procedură de dispoziție, unilateral, specific reclamantului, prin care acesta își exprimă, în mod vădit, intenția de a nu mai continua procesul început, putând interveni în orice moment al judecății și în orice proces civil. Sesizată fiind cu soluționarea prezentului recurs, Înalta Curte constată că, la data de 11 mai 2025, recurentul - reclamant A a depus la dosar o cerere de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată formulată în dosarul nr. x/2/2025 (prin care acesta solicita anularea Deciziei BEC nr. xD/28.04.2025 și obligarea Biroului Electoral Central ca, în temeiul art. 17 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025, să emită ordin de eliminare a contului inautentic „@x.ro” de pe platforma X, iar, în subsidiar să se dispună suspendarea acestui cont până la data de 19 mai 2025). În susținerea cererii de renunțare, recurentul a arătat, în esență, că decizia ce face obiectul prezentului dosar vizează un candidat ce nu a intrat în turul al doilea al Alegerilor Prezidențiale, astfel încât acțiune sa nu mai prezintă interes și înțelege să renunțe la aceasta, cu atât mai mult cu cât urmărește anularea sentinței recurate. Recurentul – reclamant a reiterat verbal cererea de renunțare la judecată cu ocazia dezbaterilor desfășurate în ședința publică de la termenul la care instanța de recurs a reținut cauza pendinte spre soluționare. Cererea indicată în precedent a fost comunicată intimatului - pârât Biroul Electoral Central la data de 12 mai 2025 (fila 35 din dosarul de recurs), acesta neexprimând un punct de vedere cu privire la solicitarea recurentului – reclamant. Având de analizat cererea de renunțare, astfel cum a fost formulată, Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, respectiv un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform art. 9 C. proc. civ. Potrivit alin. (2) și (3) al sus indicatului text normativ, obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar partea poate oricând renunța la judecarea cererii sale sau la însuși dreptul pretins, în condițiile legii. În conformitate cu prevederile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, iar conform alin. (5) al aceluiași text de lege, când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. Totodată, Înalta Curte, față de formularea cererii de renunțare la judecată în etapa procesuală a recursului, respectiv ulterior primului termen la care părțile au fost legal citate în litigiul pendinte, în raport de prevederile art. 406 alin. (4) C. proc. civ., observând conduita procesuală a intimatului, care nu a formulat un punct de vedere față de cererea de renunțare la judecată ce i-a fost comunicată, constată existența acordului tacit al intimatului la renunțare. Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de cererea reclamantului A privind renunțarea la judecata acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central privind anularea Deciziei nr. xD/28.04.2025 emise de pârât și, pe cale de consecință, în temeiul art. 407 C. proc. civ. va dispune anularea sentinței civile nr. 128 din data de 30 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București - Contestații Electorale.