ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 426/2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea – Secția Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal la 25.10.2023, reclamanta A a chemat în judecată pârâții Liceul Tehnologic Agricol „B” și Inspectoratul Școlar Județean Tulcea, solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să anuleze decizia nr. 46/07.07.2023, emisă de Liceul Tehnologic Agricol „B” și hotărârea nr. 8/27.09.2023, emisă de Colegiul de Disciplină de pe lângă Inspectoratul Școlar Județean Tulcea, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1573/2023 din 28.12.2023, Tribunalul Tulcea – Secția Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean Tulcea; a respins ca nefondată acțiunea și a obligat reclamanta la plata către pârâtul Liceul Tehnologic Agricol „B” a sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 158/CM/05.06.2024, Curtea de Apel Constanța – Secția I Civilă a respins ca nefondate apelul, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul Liceul Tehnologic Agricol „B”.

Împotriva acestei decizii civile, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că instanța de apel a respins solicitarea de administrare a probei, în sensul obligării intimatului Inspectoratul Școlar Tulcea de a depune la dosar dovada confirmării primirii invitației din 27.02.2023; în acest context, a arătat că nu au fost respectate prevederile art. 280 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 1/2011 și nici etapele sancționării sale, evidențiind aspecte ce țin de situația de fapt, cu privire la inexistența unui certificat medical al tuturor cadrelor didactice la nivelul liceului, la impunerea de către directorul instituției de învățământ a unui anumit medic la care să fie efectuat controlul medical de specialitate, precum și a modului în care s-a desfășurat cercetarea disciplinară.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

La 02.10.2024, intimatul Inspectoratul Școlar Județean Tulcea a depus la dosar o întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar la 22.10.2024, intimatul Liceul Tehnologic Agricol „B” a înregistrat la dosar întâmpinare, invocând excepția nulității recursului.

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul Cod de procedură civilă la art. 457, care prevede că „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.

Obiectul recursului de față îl constituie decizia civilă nr. 158/CM/05.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția I Civilă într-un litigiu de muncă.

Potrivit art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, hotărârile prin care se soluționează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)”.

În consecință, este incident art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit căruia „sunt hotărâri definitive (...) hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs”, astfel încât hotărârea atacată era definitivă de la data pronunțării și nu este susceptibilă de a fi atacată cu calea de atac exercitată de recurentă.

Așa fiind, recurenta a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, motiv pentru care, dând eficiență art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul.

Cererea intimatului Liceul Tehnologic Agricol „B” privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă, având în vedere lipsa dovezilor privind efectuarea acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A împotriva deciziei civile nr. 158/CM/05.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția I Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți Liceul Tehnologic Agricol „B” și Inspectoratul Școlar Județean Tulcea.

Respinge cererea intimatului Liceul Tehnologic Agricol „B” de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2025.