ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 107/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 107/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 16 august 2023 pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/3/2023 reclamantul A, în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în perioada 1945/1989, a solicitat anularea deciziei de sancționare disciplinară cu avertisment scris nr. 1 din 04.08.2023.
Prin sentința civilă nr. 7149/2023 din 13 decembrie 2023, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a fost admisă acțiunea, fiind anulată decizia nr. 1 din 04.08.2023.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în perioada 1945/1989.
Prin încheierea din 12 iunie Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâtul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în perioada 1945/1989, solicitându-se admiterea recursului și repunerea pe rol a cauzei, cu consecința soluționării apelului.
Recurentul-pârât a susținut că se află în procedură de reorganizare, la nivelul compartimentului său de contencios doar o funcție de consilier juridic fiind ocupată, astfel că nu a existat posibilitatea desemnării unui reprezentant convențional pentru termenul din 12.06.2024.
La data de 5 ianuarie 2025 intimatul-reclamant A a depus note scrise prin care a arătat că își menține susținerile din cadrul etapelor procesuale anterioare și a solicitat judecata în lipsă.
Înalta Curte, analizând încheierea atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept incidente, reține următoarele:
Recursul vizează încheierea din data 12 iunie 2024 a Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale prin care, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei, reținându-se lipsa nejustificată părților.
Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., „judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă”.
Solicitarea judecării cauzei în lipsa părții legal citate constituie un atribut constitutiv al principiului disponibilității procesuale, care guvernează procesul civil și care permite instanței de judecată să procedeze la judecata cauzei în absența părților.
Normele de procedură evocate privind suspendarea determinată de lipsa părților au caracter imperativ, și, în consecință, obligă instanța să dispună suspendarea judecății, dacă niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii și nu s-a cerut judecarea în lipsă.
Din verificările efectuate în dosarul nr. x/3/2023 al Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, se constată că nici apelantul prin cererea de apel și nici intimatul nu au formulat o cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de apel în mod corect a apreciat, la termenul din 12 iunie 2024, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., situație în care a făcut aplicarea măsurii suspendării judecății.
Recurentul-pârât, de altfel, nu formulează critici în legătură cu neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ci invocă reorganizarea activității și lipsa de personal drept motive obiective, justificate, în ceea ce privește absența unui reprezentant al său de la ședința de judecată din 12 iunie 2024.
Înalta Curte reține, însă, că în virtutea dispozițiilor art. 10 C. proc. civ. privind obligația părților în desfășurarea procesului, potrivit cu care trebuie să contribuie la desfășurarea procesului și să urmărească finalizarea acestuia, recurentul-pârât, în calitate de autor al căii de atac devolutive, nu a supus atenției instanței sesizate o solicitare de amânare a cauzei, în temeiul art. art. 222 C. proc. civ.
Prin urmare, măsura suspendării judecării apelului, întemeiată pe voința prezumată a părților de a nu mai continua judecata, în absența solicitării de judecată în lipsă, se impunea ca o măsură procesuală obligatorie, nefiind lăsată la aprecierea instanței sesizate și având ca efect întreruperea cursului judecății precum și rămânerea procesului în nelucrare.
Înalta Curte constată, în acest context, că nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. privind încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, reluarea judecării apelului fiind posibilă în condițiile legii, printr-o cerere de redeschidere a procesului făcută de una din părți în temeiul art. 415 pct. 1 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SECRETARIATUL DE STAT PENTRU RECUNOAȘTEREA MERITELOR LUPTĂTORILOR ÎMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST INSTAURAT ÎN PERIOADA 1945/1989 împotriva încheierii din 12 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/3/2023.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2025.