ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1602/2024

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial, la 26 mai 2022, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., i-au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României, Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 și Casa de Pensii a Municipiului București, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună: sesizarea Curții Constituționale cu verificarea constituționalității dispozițiilor art. 40 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018, urmând să se dispună eliminarea acestui articol de lege; obligarea pârâților la majorarea cuantumului indemnizațiilor primite de către reclamanți în conformitate cu creșterea salariului mediu pe economie, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr. 341/2004; obligarea pârâților la plata către reclamanți a sumelor reprezentând diferența între indemnizația lunară pe care reclamanții ar fi fost îndreptățiți să o primească începând cu anul 2011, în cazul în care această indemnizație ar fi fost majorată în conformitate cu creșterea salariului mediu pe economie, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr. 341/2004 și indemnizația lunară efectivă pe care reclamanții au primit-o din partea statului.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 23.06.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale, iar cauza a fost trimisă secției a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, unde a fost înregistrată la data de 05.09.2022 sub nr. x/2022*.

Prin sentința civilă nr. 229/25.01.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018, prin raportare la prevederile art. 44 și art. 115 din Constituția României.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României - Palatul Victoria, Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în perioada 1945-1989 și Statul Român prin Ministerul Finanțelor și a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii a Municipiului București, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată; prin aceeași sentință, a fost admisă excepția prescripției pentru perioadă anterioară datei de 25.05.2019 și a fost respins acest capăt de cerere, ca fiind prescris; de asemenea, a fost respinsă în rest acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., criticând sentința civilă apelată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, obligării Casei de Pensii a Municipiului București la calcularea indemnizațiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004, modificată prin O.U.G. nr. 95/2014, prin raportarea coeficienților de 1,1 și 0,6 la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anii 2019, 2020, 2021, 2022 și la plata către reclamanți a diferențelor rezultate dintre suma cuvenită rezultată prin recalculare conform Legii nr. 341/2004 modificată prin O.U.G. nr. 95/2014 și suma achitată de pârâtă, aferenta perioadei mai sus menționate. Totodată, apelanții-reclamanți solicită să se dispună suspendarea judecății cauzei până la soluționarea de către Curtea Constituțională a României a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018.

Prin decizia civilă nr. 5431/2023 din 2 noiembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018, ca neîntemeiată; totodată, a respins apelul formulat, ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 5431/2023 din 2 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, au formulat recurs principal recurenții-reclamanți E., H., F., B. și I. prin care au solicitat să se constate temeinicia acțiunii introductive la Tribunalul București, ce face obiectul dosarului nr. x/2022, și admiterea acesteia cu obligarea intimaților să procedeze la calcularea drepturilor cuvenite în baza Legii nr. 341/2004 începând cu anul 2011- la zi.

Recurenții-reclamanți G., A., J., D. și C. au formulat recurs incident, în baza art. 491 cu referire la art. 472, 473 474 și urm. C. proc. civ., solicitând să se constate temeinicia acțiunii introductive la Tribunalul București, ce face obiectul dosarului nr. x/2022, și admiterea acesteia cu obligarea intimaților să procedeze la calcularea drepturilor cuvenite în baza Legii nr. 341/2004 începând cu anul 2011- la zi.

Intimatul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 a transmis întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului; la 5 aprilie 2024, recurenții au transmis răspuns la întâmpinare, iar la 19 septembrie 2024, recurenții au transmis cerere de judecare a cauzei în lipsă și practică judiciară.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă ca inadmisibil recursul principal declarat de recurenții-reclamanți E., H., F., B. și I., pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de menționat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Se constată că, în speță, reclamanții au solicitat Tribunalului București să dispună "obligarea pârâților la majorarea cuantumului indemnizațiilor primite de către reclamanți în conformitate cu creșterea salariului mediu pe economie, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr. 341/2004; obligarea pârâților la plata către reclamanți a sumelor reprezentând diferența între indemnizația lunară pe care reclamanții ar fi fost îndreptățiți să o primească începând cu anul 2011, în cazul în care această indemnizație ar fi fost majorată în conformitate cu creșterea salariului mediu pe economie, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr. 341/2004 și indemnizația lunară efectivă pe care reclamanții au primit-o din partea statului".

Cum, potrivit art. 4

3

alin. (2) din Legea nr. 341/2004, "Reglementările prevăzute de legislația privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare și recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică și indemnizațiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel", rezultă că reclamanții au învestit instanțele cu soluționarea unui litigiu de asigurări sociale.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 5431/2023 din 2 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, fiind astfel incidente prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., (astfel cum a fost modificat prin pct. 49, art. I din Legea nr. 310 din 17 decembrie 2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative), potrivit cărora "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Așa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă și asigurările sociale, calea de atac este numai a apelului.

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Cum textul de lege arătat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Se reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Prin urmare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul principal declarat de recurenții-reclamanți E., H., F., B. și I. împotriva deciziei civile nr. 5431/2023 din 2 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În ceea ce privește recursul incident declarat de recurenții-reclamanți G., A., J., D. și C. împotriva deciziei civile nr. 5431/2023 din 2 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Înalta Curte urmează să constate ca acesta a rămas fără efect pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Dispozițiile art. 491 alin. (1) din C. proc. civ. stabilesc că "recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile", la alin. (2) din același cod stabilindu-se că "prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător".

Totodată, se reține că în conformitate cu prevederile art. 472 alin. (2) C. proc. civ. dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu al recursului incident în raport cu recursul principal și faptul că acesta din urmă a fost respins ca inadmisibil, Înalta Curte constată că recursul incident promovat de recurenții-reclamanți G., A., J., D. și C., a rămas fără efect.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și făcând aplicarea dispozițiilor art. 491, raportat la art. 472 C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul principal și va respinge ca rămas fără efect recursul incident.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul principal declarat de recurenții-reclamanți E., H., F., B. și I. împotriva deciziei civile nr. 5431/2023 din 2 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurenții-reclamanți G., A., J., D. și C. împotriva deciziei civile nr. 5431/2023 din 2 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2024.