ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1309/2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 7 iulie 2022, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României, Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 și Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: obligarea pârâților la majorarea cuantumului indemnizațiilor primite de către reclamanți în conformitate cu creșterea salariului mediu pe economie, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr. 341/2004, Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției Române din decembrie 1989 și obligarea pârâților la plata către reclamanți a sumelor reprezentând diferența dintre indemnizația lunară pe care aceștia ar fi fost îndreptățiți să o primească începând cu anul 2011, în cazul în care aceasta indemnizație ar fi fost majorată în conformitate cu creșterea salariului mediu pe economie, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr. 341/2004 și indemnizația lunară efectivă pe care reclamanții au primit-o din partea statului.

Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 2203 din 25 noiembrie 2022, a luat act de renunțarea reclamanților A. și B. la cererea formulată în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989; a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1883 din 26 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă, a fost respins apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 2203 din 25 noiembrie 2022, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița – secția I Civilă, în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii Dâmbovița și Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945 – 1989, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamanții au formulat recurs, prin care au susținut, în esență, că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

În acest sens, recurenții-reclamanți arată că, deși art. 4 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 prevedea obligativitatea recalculării indemnizației cuvenite la nivelul salariului minim indexat, instanța de apel, în mod greșit a făcut aplicarea art. 12 alin. (2) din O.U.G nr. 57/2015, a art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2016 și a art. 12 din O.U.G. nr. 90/2017.

Potrivit recurenților-reclamanți, intervenția Guvernului reprezintă o încălcare a principiului separației puterilor în stat.

O altă critică, din perspectiva aceluiași motiv de casare, vizează faptul că instanța de apel a schimbat sensul acțiunii introductive, care viza obligarea autorităților de a executa un act normativ, respectiv Legea nr. 341/2004.

Recurenții-reclamanți invocă și nelegalitatea hotărârii în raport de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susținând că instanța avea obligația de a calcula sumele cuvenite exclusiv în limitele Legii nr. 341/2004, apreciind că enumerarea istorică a acțiunilor a acțiunilor Guvernului nu a răspuns criticilor lor.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile dispozițiile art. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului SECRETARIATUL DE STAT PENTRU RECUNOAȘTEREA MERITELOR LUPTĂTORILOR ÎMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST INSTAURAT ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1945-1989 la 12.03.2024, iar intimatei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA la 11.03.2024.

La 02.04.2024 au fost depuse la dosar înscrisuri, care au fost comunicate intimaților în plic la 09.04.2024

Intimații nu au formulat întâmpinări.

Întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la 07.07.2022, prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind, așadar, supus procedurii de filtrare a recursului.

Ca atare, prin rezoluția din 13.05.2024, s-a fixat termen la 12 iunie 2024 pentru soluționarea recursului în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul de judecată stabilit în cauză, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului, prin raportare la prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și a reținut cauza în pronunțare asupra excepției.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

În speță, la data de 07.07.2022, reclamanții au învestit instanța cu o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 341/2004, printre pârâți figurând și Casa Județeană de Pensii Dâmbovița.

Se impune a se arăta că, în raport de art. 4

3

22/01/2015 - alineatul a fost abrogat prin Ordonanță 1/2015.

alin. (2) din Legea nr. 341/2004:"Reglementările prevăzute de legislația privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare și recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică și indemnizațiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel".

De asemenea, Înalta Curte arată că, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul".

Totodată, potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010, "Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel", iar conform art. 155 alin. (1) și (2) din același act normativ, "Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă"; "Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Nu în ultimul rând, se reține că art. 156 din Legea nr. 263/2010 statuează că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, având în vedere că acțiunea a fost introdusă la 07.07.2022, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, potrivit cărora: "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Așadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acțiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict/litigiu de asigurări sociale.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în litigiile de asigurări sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol: "(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării", raportat la art. 155 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia nr. 1883 din 26 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1), raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 1883 din 26 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 1883 din 26 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2024.