ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 752/2025
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 752/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe Judecătoriei Panciu, sub numărul x/275/2024, formulată de petentul Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești A cu sediul sau domiciliul în Brăila, B-dul (...), județul Brăila, pentru creditor B LTD, CUI (...), cu sediul în (...), Malta, prin reprezentant convențional C SPARL, cu sediul procedural la D S.R.L., în mun. Târgoviște, str. (...), județul Dâmbovița, în contradictoriu cu debitorul E, cu domiciliul în com. Străoane, sat (...), jud. Vrancea, s-a solicitat, la cererea creditorului, încuviințarea executării silite a acestui debitor, în baza titlului executoriu reprezentat de Contract de credit pentru nevoi medicale cu plata într-o singură rată nr. CON23162116220575 din data de 22.04.2023 modificat și completat prin Act Adițional din data de 22.04.2023, emise de F IFN S.A. pentru realizarea obligației de plată a sumei totale de 5.556,00 lei, compusă din 2.250,00 lei reprezentând debit principal, de asemenea se dorește actualizarea creanței cu rata inflației conform art. 628 alin. (3) noul C. proc. civ. de la data încuviințării executării silite și până la data plății efective a obligației, 1.350,00 lei reprezentând dobânda aferentă creditului acordat, 1.956,00 lei reprezentând penalități aferente creditului acordat, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu.
Hotărârile care au generat conflictul
2.1. Sentința Judecătoriei Panciu
Prin sentința civilă nr. 1373/14.11.2024 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Panciu invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.
Judecătoria Panciu a citat dispozițiile art. 127 alin. (1) – (3) din C. proc. civ. și a constatat că debitorul are calitatea de grefier arhivar în cadrul Judecătoriei Panciu, drept urmare a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Panciu invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, aceasta fiind una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția Curții de Apel Ploiești, instanță învecinată cu Curtea de Apel Galați, cea în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii.
2.2. Sentința Judecătoriei Râmnicu Sărat
Învestită prin declinare, Judecătoria Râmnicu Sărat a pronunțat sentința nr. 1381/19.12.2024 prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența teritorială de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Panciu, a constatat ivit conflictul negativ de competență teritorială și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
În speță, instanța a reținut că nu se pune problema incidenței art. 127 C. proc. civ., care reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător/procuror/asistent judiciar/grefier în calitate de reclamant sau de pârât. Astfel, obiectul acțiunii cu care a fost învestită instanța este o cerere de încuviințare a executării silite, care se judecă în procedură necontencioasă.
Potrivit art. 527 C. proc. civ., sunt supuse procedurii necontencioase cererile pentru soluționarea cărora este nevoie de intervenția instanței, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, iar art. 666 C. proc. civ., prevede că în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, debitorul nu participă la judecarea cererii, nu este citat, nu i se comunică și nu poate ataca încheierea.
Ca atare, aceasta a reținut că încuviințarea executării silite intră în categoria procedurilor necontencioase, pentru a căror soluționare, deși este nevoie de intervenția instanței, nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană. Or, în aceste circumstanțe, art. 127 C. proc. civ. nu-și găsește aplicabilitate în cauză, nefiind întrunită condiția pentru care a fost instituită o atare reglementare, respectiv aceea a înlăturării oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părții.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență vizează cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de un Contract de credit pentru nevoi medicale cu plata într-o singură rată nr. CON23162116220575 din data de 22.04.2023 modificat și completat prin Act Adițional din data de 22.04.2023, emise de F IFN S.A. pentru realizarea obligației de plată a sumei totale de 5.556,00 lei formulată de petentul Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești A, pentru creditorul B LTD, în contradictoriu cu debitorul E, care are calitatea de grefier arhivar la Judecătoria Panciu.
Conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Panciu și Judecătoria Râmnicu Sărat a fost generat de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., în condițiile în care calitatea de debitor aparține lui E, care are calitatea de grefier arhivar în cadrul Judecătoriei Panciu.
Încuviințarea executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora „Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”.
Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
În raport de particularitatea speței, determinată de calitatea debitorului, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2) ind. 1 C. proc. civ., potrivit cărora (2) în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea; (2 ind. 1) dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, coroborat cu art. 127 alin. (3), dispoziții care se aplică în mod corespunzător și grefierilor.
În această situație, Înalta Curte observă că în mod greșit Judecătoria Panciu și-a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare executare silită reținând aplicabilitatea dispozițiilor legale menționate anterior prin raportare la calitatea de debitor a lui E, întrucât atunci când respectiva calitate îl vizează pe cel împotriva căruia este formulată cererea, încrederea în imparțialitatea obiectivă a instanței este lăsată de legiuitor la aprecierea exclusivă a reclamantului, iar nu și a instanței de judecată.
Astfel, dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2) ind. 1 C. proc. civ., reglementează o competență facultativă pentru situația în care judecătorul (procurorul, asistentul judiciar, grefierul) sau instanța de judecată sunt părți pârâte în litigiu. În ipoteza acestor texte de lege legiuitorul a prevăzut că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece pricina sau împotriva instanței competente sau unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în circumscripția căreia se află instanța care ar fi competentă potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului poate, ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă se prevalează sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul oferit de lege.
Sintagma ,, de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea” din cuprinsul dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. vizează cererile adresate instanței de judecată, în spectrul acestora fiind incluse și cererile de încuviințare a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., indiferent de caracterul contencios sau necontencios al procedurii de judecată.
În prezenta cauză, creditorul B LTD a uzat de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. și a introdus cererea la Judecătoria Panciu, instanța la care debitorul își desfășoară activitatea în calitate de grefier arhivar, prin alegerea făcută de creditor acesta a stabilit, în mod definitiv, competența teritorială în favoarea acestei instanțe întâi sesizate.
În această situație, reglementată de dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., instanța nu putea să dispună, din oficiu, fără a încălca voința petentului, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, instanță de același grad aflată în circumscripția Curții de Apel Ploiești, învecinată cu Curtea de Apel Galați, în a cărei circumscripție se află Judecătoria Panciu, instanță competentă să soluționeze cauza potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum s-a arătat anterior.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a pricinii revine Judecătoriei Panciu, care este și instanța sesizată de creditor, în aplicarea corectă a dispozițiilor art. 651 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. și ale art. 127 alin. (2), (2) ind. 1 și 3 din același act normativ.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea având ca obiect încuviințare executare silită este Judecătoria Panciu, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 martie 2025.