Decizia nr. 288/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 3.068/1/2024 este legal constituit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale privind lămurirea următoarei chestiuni de drept: Dacă, în interpretarea și aplicarea art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 131 alin. (4) și art. 139 lit. l) din Legea nr. 263/2010, precum și art. 2 alin. (2) din Statutul Casei Naționale de Pensii Publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 118/2012, casa locală de pensii, entitate fără personalitate juridică, poate sta în judecată în calitate de pârâtă în litigiile în care se contestă o decizie emisă de aceasta în temeiul art. 179 din Legea nr. 263/2010, în contextul în care casele teritoriale (județene) de pensii asigură reprezentarea în instanță în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispozițiilor Legii nr. 263/2010.

Magistratul-asistent arată că la dosar a fost depus raportul întocmit.

Președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 18 decembrie 2024, în Dosarul nr. 1.977/100/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Sesizarea a fost înregistrată cu nr. 3.068/1/2024. II. Normele legale incidente

Codul de procedură civilă Art. 56 alin. (2): "(2) Cu toate acestea, pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii."

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 263/2010 Art. 131 alin. (4): "(4) Casa de pensii a municipiului București și casele județene de pensii sunt servicii publice, învestite cu personalitate juridică." Art. 139 lit. l): " Art. 139. - În aplicarea prevederilor prezentei legi, casele teritoriale de pensii îndeplinesc, în principal, următoarele atribuții: (...) l) asigură reprezentarea în fața instanțelor judecătorești în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispozițiilor prezentei legi; (...)". Art. 179 alin. (1): "(1) În cazul sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale, casele teritoriale de pensii emit decizii de recuperare, prin care se stabilește în sarcina beneficiarilor obligația de restituire a acestor sume."

Statutul Casei Naționale de Pensii Publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 118/2012, cu modificările și completările ulterioare. Art. 2 alin. (2): "(2) C.N.P.P. poate înființa case locale de pensii, în funcție de numărul și structura asiguraților, care funcționează sub conducerea și controlul caselor teritoriale de pensii." III. Expunerea succintă a procesului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, reclamanta persoană fizică, în contradictoriu cu pârâta Casa Teritorială de Pensii (...), a formulat o contestație împotriva unei decizii privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, cu consecința menținerii ajutorului financiar acordat în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 132/2021.

Prin Sentința civilă nr. 470 din 19 aprilie 2024, Tribunalul Maramureș a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei și a respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Casa Teritorială de Pensii (...) ca fiind formulată în contradictoriu cu o entitate fără capacitate procesuală de folosință.

În motivare s-a reținut că din cuprinsul art. 131 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 și al art. 2 alin. (2) din Statutul Casei Naționale de Pensii Publice reiese că casele locale de pensii funcționează sub conducerea și controlul caselor teritoriale de pensii, neavând personalitate juridică.

Din cuprinsul normelor menționate rezultă că numai casele județene de pensii au capacitate juridică, casele locale de pensii fiind simple structuri fără personalitate juridică aflate sub controlul și coordonarea caselor județene de pensii. Or, reclamanta a chemat în judecată Casa Locală de Pensii (...), entitate ce nu are personalitate juridică, ci reprezintă o simplă structură teritorială a Casei Județene de Pensii (...). Cum pârâta nu are personalitate juridică, aceasta nu are nici capacitate procesuală de folosință și, prin urmare, nu poate sta în judecată.

Totodată, s-a mai arătat că dispozițiile art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care permit formularea cererii de chemare în judecată și împotriva unei entități fără personalitate juridică, cu condiția ca aceasta să fi fost constituită potrivit legii, sunt aplicabile numai în măsura în care este vorba de entități juridice de sine stătătoare, iar nu de structuri fără personalitate juridică din cadrul unei persoane juridice. În cel din urmă caz, cererea de chemare în judecată se impune a fi formulată în mod imperativ împotriva persoanei juridice înseși, structura acesteia fără personalitate juridică neputând sta în judecată decât în cazurile expres prevăzute de lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând respingerea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a Casei Teritoriale de Pensii (...) și, în rejudecare, admiterea acțiunii introductive, întrucât art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă fundamentează împrocesuarea Casei Teritoriale de Pensii (...).

În cadrul soluționării apelului s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și suspendarea cauzei. IV. Motivele reținute de titularul sesizării, care susțin admisibilitatea sesizării

Analizând îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, s-a reținut că obiectul cauzei constă în recuperarea unor sume încasate necuvenit cu titlu de ajutoare financiare în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 132/2021. Ajutoarele financiare prevăzute la art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-au plătit, din oficiu, odată cu drepturile de pensie, prin casele teritoriale de pensii/casele de pensii sectoriale și se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale sau al caselor de pensii sectoriale, după caz, astfel că litigiul se încadrează în categoria proceselor la care face referire art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției ca soluționarea pe fond a prezentei cauze să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere, față de obiectul cererii, soluția primei instanțe și motivele de apel, s-a constatat existența unei legături strânse între maniera de dezlegare a chestiunii de drept și soluționarea cauzei, în raport cu interpretările posibile, fie în sensul că dispoziția legală analizată nu se aplică entităților fără personalitate juridică din cadrul unei persoane juridice și atunci acestea nu ar putea sta în judecată, fie în sensul că pârâta poate sta în judecată într-un astfel de litigiu ca reprezentant în fața instanțelor judecătorești al caselor județene de pensii ca urmare a aplicării dispozițiilor Legii nr. 263/2010, rezultând că soluționarea apelului depinde de lămurirea modului de interpretare și aplicare a prevederilor art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 131 alin. (4) și art. 139 lit. l) din Legea nr. 263/2010, precum și art. 2 alin. (2) din Statutul Casei Naționale de Pensii Publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 118/2012.

Verificând jurisprudența instanței supreme, s-a constatat că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra problemei juridice enunțate și aceasta nici nu face obiectul unui dosar pe rolul celor două structuri jurisdicționale, în curs de soluționare.

În concluzie, condițiile privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt îndeplinite. V. Punctul de vedere al completului de judecată

În opinia instanței de sesizare, casa teritorială de pensii, în ciuda caracterului de entitate fără personalitate juridică, poate sta în judecată în calitate de pârâtă, pe de o parte, având în vedere dispozițiile art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă, iar, pe de altă parte, atunci când este vorba de litigiile în care se contestă o decizie emisă de aceasta în temeiul art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cum este cazul în speță, decizia privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale fiind emisă de Casa Teritorială de Pensii (...).

Se are în vedere și aspectul potrivit căruia, conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, "în subordinea CNPP funcționează case județene de pensii, în fiecare municipiu-reședință de județ, precum și Casa de Pensii a Municipiului București, denumite în continuare case teritoriale de pensii", iar, conform art. 139 lit. l) din Legea nr. 263/2010, casele teritoriale asigură reprezentarea în fața instanțelor judecătorești în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispozițiilor Legii nr. 263/2010.

Alin. (2) al art. 56 din Codul de procedură civilă nu distinge între structuri fără personalitate juridică din cadrul unei persoane juridice și entități juridice de sine stătătoare, distincție ce a fost avută în vedere de prima instanță, contrar principiului de interpretare ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Dispoziția legală în discuție vizează entitățile fără personalitate juridică, constituie potrivit legii, iar, în speță, Casa Teritorială de Pensii (...) a fost înființată conform art. 2 alin. (2) din Statutul Casei Naționale de Pensii Publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 118/2012.

Prin instituirea unor condiții suplimentare, nereglementate, în sensul celor menționate de prima instanță, s-ar adăuga nepermis la lege, cu ignorarea principiului statuat în art. 1.268 alin. (3) din Codul civil, potrivit căruia o normă de drept trebuie interpretată în sensul de a produce efecte juridice, iar nu în sens contrar. VI. Punctul de vedere al părților

Apelanta-reclamantă a apreciat că se impune sesizarea, considerând că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, câtă vreme este vorba de lămurirea chestiunii de drept dacă casele teritoriale de pensii care au ca atribuție legală emiterea unor decizii de recuperare conform art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 pot să stea ca pârât în litigiile în care se contestă deciziile pe care le emit.

Câtă vreme acestea emit deciziile de recuperare prin care se stabilește în sarcina beneficiarilor obligația de restituire a sumelor încasate necuvenit și aceste decizii pot fi atacate, apelanta-reclamantă consideră că ar trebui să poată să stea ca pârâte în astfel de litigii. Relevanța chestiunii de drept pentru soluționarea cauzei constă în faptul că esența soluționării apelului este dacă pârâta poate sta în judecată într-un astfel de litigiu, având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza prin admiterea excepției lipsei capacității de folosință a Casei Teritoriale de Pensii (...).

Intimata Casa Teritorială de Pensii (...) nu a exprimat un punct de vedere cu privire la sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Răspunsurile comunicate de către curțile de apel, conținând opiniile judecătorilor din instanțele arondate acestora și/sau hotărâri judecătorești considerate relevante, s-au referit la capacitatea procesuală de folosință a casei locale de pensii, entitate fără personalitate juridică, astfel cum a fost formulată sesizarea.

O parte dintre curțile de apel a comunicat că nu a identificat practică judiciară relevantă.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat că la nivelul Secției judiciare nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii asupra problemelor de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei curți de Casație și Justiție

În procedurile de unificare a practicii judiciare nu au fost identificate decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție care să prezinte relevanță în dezlegarea chestiunii de drept sesizate. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Sesizarea de față a fost formulată pe temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Din cuprinsul art. 1 al acestui act normativ rezultă că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate: - existența unei cauze dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; - cauza să fie în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; - existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; - chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Condițiile enunțate trebuie întrunite în mod cumulativ, astfel încât neîndeplinirea uneia este suficientă pentru ca sesizarea să fie inadmisibilă, nefiind necesară analizarea tuturor celorlalte cerințe.

Primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât litigiul pendinte pe rolul instanței de trimitere privește prestații de asigurări sociale, respectiv un ajutor financiar acordat pensionarilor din sistemul public de pensii, încadrându-se astfel în domeniul de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, iar Curtea de Apel Cluj este învestită cu soluționarea cauzei în apel.

Se constată că nu este întrunită însă cerința legăturii cu cauza a chestiunii de drept invocate.

Potrivit jurisprudenței constante a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, condiția în discuție nu este îndeplinită atunci când procedura hotărârii prealabile a fost declanșată pentru a se răspunde unei probleme de drept ipotetice, chiar dacă ar avea legătură cu materia litigioasă, ori atunci când starea de fapt proprie cauzei nu se încadrează în ipoteza normei legale a cărei interpretare se solicită (de exemplu, Decizia nr. 42 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 16 octombrie 2024).

Astfel, prin sesizarea de față se urmărește a se clarifica dacă, într-un litigiu în care se contestă o decizie emisă de către o casă locală de pensii în temeiul art. 179 din Legea nr. 263/2010 (privind recuperarea unor sume încasate în mod necuvenit), această entitate fără personalitate juridică poate sta în judecată în calitate de pârâtă.

Din conținutul întrebării adresate rezultă că instanța de trimitere a pornit de la premisa că în litigiul pendinte a fost chemată în judecată casa locală de pensii, respectiv entitatea fără personalitate juridică, ce funcționează, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, sub conducerea și controlul casei județene de pensii.

Casa județeană de pensii este denumită casă teritorială de pensii în cuprinsul Legii nr. 263/2010, astfel cum prevede art. 4 alin. (3) din lege, și are personalitate juridică, potrivit art. 131 alin. (4) din același act normativ.

În conformitate cu art. 179 alin. (1) din aceeași lege, "În cazul sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale, casele teritoriale de pensii emit decizii de recuperare, prin care se stabilește în sarcina beneficiarilor obligația de restituire a acestor sume".

De asemenea, art. 139 prevede că, printre alte atribuții, casele teritoriale de pensii asigură reprezentarea în fața instanțelor judecătorești în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispozițiilor Legii nr. 263/2010 [lit. l], prin urmare, și în litigiile în care se contestă decizii pe care le-a emis în temeiul art. 179 din Legea nr. 263/2010.

În acest context normativ, premisa întrebării adresate de către instanța de trimitere denotă o insuficientă clarificare a cadrului procesual, în raport cu intenția contestatoarei de a chema în judecată pe emitentul actului contestat, chiar dacă partea l-a identificat sub o denumire greșită (Casa Teritorială de Pensii Sighetu Marmației, în loc de Casa Teritorială Maramureș, confuzie generată, de altfel, de mențiunile contradictorii din decizia de recuperare).

Din acest punct de vedere, întrebarea adresată Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este ipotetică, neavând legătură cu circumstanțele speței, iar eventuala dezlegare a chestiunii de drept nu ar produce niciun efect concret asupra soluției ce urmează a fi pronunțată de către instanța de trimitere.

Chiar dacă hotărârea primei instanțe a fost pronunțată în considerarea lipsei capacității procesuale de folosință a casei locale de pensii, prin apelul declarat, contestatoarea a semnalat eroarea în care s-a aflat tribunalul la pronunțarea sentinței și, făcând referire la dispozițiile art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, a subliniat că l-a chemat în judecată pe emitentul deciziei contestate.

Or, instanța de apel este ținută să răspundă criticii formulate și să observe limitele procesului fixate prin acțiunea introductivă, nefiind necesar să stabilească dacă sunt întrunite condițiile de exercițiu ale acțiunii civile prin raportare la o altă entitate decât persoana chemată în judecată, astfel cum se preconizează prin sesizarea de față.

În consecință, nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a legăturii chestiunii de drept cu soluționarea litigiului, motiv pentru care sesizarea este inadmisibilă.