ÎCCJ, Decizia nr. 7/2025

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin încheierea din data de 4 martie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/1/2017**, Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția penală, printre altele, în baza art. 2502 C. proc. pen. a menținut măsurile asiguratorii instituite prin ordonanța nr. x/P/2016 din 25 septembrie 2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, cu privire la inculpatul A, astfel cum a fost dispusă, până la concurența sumei de 8.533.058 euro.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin ordonanța nr.x/P/2016 din data de 25.09.2017 (vol.79, fil.57-78) s-a dispus instituirea sechestrului asigurător până la concurența sumei de 51.396.344,76 euro, reprezentând prejudiciul cauzat Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale prin săvârșirea de către inculpatul A a infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. până la concurența sumei de 7.820.872,41 lei, ce urmează a fi confiscată ca urmare a săvârșirii de către inculpatul A a infracțiunii de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1), lit. c din Legea 656/2002; până la concurența sumei de 8.533.058 euro, ce urmează a fi confiscată ca urmare a săvârșirii de către inculpatul A a infracțiunii de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1), lit. a din Legea 656/2002; asupra următoarelor bunuri, deținute în mod direct de inculpatul A; bunuri imobile: - imobilului înscris în C.F. nr. (...)-C1-U3 a OCPI București – BCPI Sector 5, (nr. CF vechi (...)) nr. cadastral (...) – C1 – U3 (nr. cadastral vechi x/21), situat în București, (...), sector 5, constând în teren 350,91 mp + contrucție : Lotul 1 compus din construcție formată din subsol: subsol 23,02 mp, casa scării 5,60 mp, SUT – 26,62 mp, parter: vestibul 5,69 mp, casa scării, SUT – 2277 mp, etaj: trei camere, bucătărie, baie, hol, camera, wc serviciu, sas, SUT – 71,82 mp, balcon, casa scări, SUT – 95,81 mp, mansardă: cameră, bucărătie, baie, uscătorie, hol, SUT – 41,75 mp, casa scări, SUT – 47,35 mp și teren în suprafață de 350,92 mp din măsurători – CF (...); bunuri mobile:-autovehicul marca (...), cu nr. de înmatriculare (...), de culoare verde, crtficat de înmatriculare (...)/30.01.2012;-autovehicul marca (...), cu nr. de înmatriculare (...), de culoare verde, certficat de înmatriculare (...)/30.01.2012; -autovehicul marca (...), cu nr. de înmatriculare (...), de culoare albastru, certficat de înmatriculare(...)0.03.2010; -autovehicul marca (...), cu nr. de înmatriculare (...), de culoare roșu, certficat de înmatriculare (...)/25.02.2010; sume de bani existente în conturile bancare: cont nr. (...) dechis în USD la 14.04.1998 la B S.A.; cont nr. (...) deschis în RON la 30.08.2012 la C BANK S.A.; cont nr. (...) deschis în EUR la 19.02.2014 la C BANK S.A.; cont nr. (...) deschis în RON la data de 31.03.2008 la D S.A. ; cont nr. (...) deschis în EUR la data de 13.06.2008 la D S.A.; cont nr. (...) deschis în USD la data de 02.04.2008 la D S.A.; cont nr. (...) deschis în ROL la data de 09.05.2003 la E BANK ; cont nr. (...) deschis în USD la data de 09.05.2003 la E BANK; cont nr. (...) deschis în USD la data de 26.07.2002 la E BANK; cont nr. (...) deschis în ROL la data de 26.07.2002 la E BANK, asupra următoarelor bunuri, deținute în mod indirect de inculpatul A, prin intermediul SC F SRL (fostă SC G SRL) - având CUI (...), cu sediul în București, str. (...), sector 1, înregistrată la Oficiu Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. Jx/5157/2001: bunuri mobile: autoturism marca (...), categorie (...), cu nr. de înmatriculare (...), de culoare gri, înmatriculat la data de 06.01.2015, certificat de înmatriculare nr. (...); bunuri imobile: -imobil – cotă 1/1 - situat în București, (...), sector 1, constând în construcție în suprafață de 178 mp având cote teren 73,5 mp; înscris în CF nr. (...)-C3-U1 a OCPI București – BCPI Sector 1, nr. CF vechi (...), cu nr. cadastral (...)-C3-U1, cu nr. cadastral vechi x/A/1 – descriere: spațiu corp a subsol = 177,73 mp; teren în proprietate (cotă indiviză); nr. CF x/2; Imobil transcris din CF x/2; părți comune: casa scării, holuri, coridoare, terasă, instalații tehnice, alte spații comune; -imobil – cotă 1/1 - situat în București, (...), sector 1, constând în construcție în suprafață de 194 mp având cote teren 80,03 mp; înscris în CF nr. (...)-C3-U3 a OCPI București – BCPI Sector 1, nr. CF vechi (...), cu nr. cadastral (...)-C3-U3, cu nr. cadastral vechi x/A/2 – descriere: spațiu corp a parter = 193,54 mp ; teren în proprietate (cotă indiviză); nr. CF x/3; Imobil transcris din CF x/3; părți comune: casa scării, holuri, coridoare, terasă, instalații tehnice, alte spații comune; -imobil – cotă 1/1 - situat în București, (...), sector 1, constând în construcție în suprafață de 204 mp având cote teren 84,49 mp; înscris în CF nr. (...)-C3-U5 a OCPI București – BCPI Sector 1, nr. CF vechi(...), cu nr. cadastral (...)-C3-U5, cu nr. cadastral vechi x/A/3 – descriere: spațiu corp a parter = 204,31 mp ; teren în proprietate (cotă indiviză); nr. CF x/4; Imobil transcris din CF x/4; părți comune: casa scării, holuri, coridoare, terasă, instalații tehnice, alte spații comune; -imobil – cotă 1/1 - situat în București, (...), sector 1, constând în construcție având cote teren 38,71 mp; înscris în CF nr. (...)-C3-U7 a OCPI București – BCPI Sector 1, nr. CF vechi (...), cu nr. cadastral (...)-C3-U7, cu nr. cadastral vechi x/B/1 – descriere: spațiu corp B subsol = 93,62 mp ; teren în proprietate (cotă indiviză); nr. CF x/5; Imobil transcris din CF x/5; părți comune: casa scării, holuri, coridoare, terasă, instalații tehnice, alte spații comune; -imobil – cotă 1/1 - situat în București, (...), sector 1, constând în construcție având cote teren 38,15 mp; înscris în CF nr. (...)-C3-U9 a OCPI București – BCPI Sector 1, nr. CF vechi (...), cu nr. cadastral (...)-C3-U9, cu nr. cadastral vechi x/B/2 – descriere: spațiu corp B parter = 92,27 mp; teren în proprietate (cotă indiviză); nr. CF x/6; Imobil transcris din CF x/6; părți comune: casa scării, holuri, coridoare, terasă, instalații tehnice, alte spații comune; imobil – cotă 1/1 - situat în București, (...), sector 1, constând în construcție în suprafață utilă de 92 mp având cote teren 38,15 mp; înscris în CF nr. (...)-C3-U11 a OCPI București – BCPI Sector 1, nr. CF vechi (...), cu nr. cadastral (...)-C3-U11, cu nr. cadastral vechi x/B/3 – descriere: spațiu corp B et. 1 = 92,26 mp; teren în proprietate (cotă indiviză); nr. CF x/7; Imobil transcris din CF x/7; părți comune: casa scării, holuri, coridoare, terasă, instalații tehnice, alte spații comune; -imobil – cotă 1/1 - situat în București, (...), sector 1, constând în construcție în suprafață utilă de 97 mp având cote teren 40,16 mp; înscris în CF nr. (...)-C3-U13 a OCPI București – BCPI Sector 1, nr. CF vechi (...), cu nr. cadastral (...)-C3-U13, cu nr. cadastral vechi x/B/4 – descriere: spațiu corp B et. 2 = 97,15 mp ; teren în proprietate (cotă indiviză); nr. CF x/8; Imobil transcris din CF x/8; părți comune: casa scării, holuri, coridoare, terasă, instalații tehnice, alte spații comune; -imobil – cotă 1/1 - situat în București, (...), ap. spațiu, sector 1, constând în construcție în suprafață utilă de 92 mp având cote teren 35,55 mp; înscris în CF nr. (...)-C3-U15 a OCPI București – BCPI Sector 1, nr. CF vechi (...), cu nr. cadastral (...)-C3-U15, cu nr. cadastral vechi x/B/5 – descriere: spațiu corp B et. 3 = 85,98 mp ; teren în proprietate (cotă indiviză); nr. CF x/9; Imobil transcris din CF x/9; părți comune: casa scării, holuri, coridoare, terasă, instalații tehnice, alte spații comune; imobil – cotă 1/1 - situat în București, (...) sector 1, constând în construcție în suprafață utilă de 361 mp având cote teren 149,47 mp; înscris în CF nr. (...)-C3-U17 a OCPI București – BCPI Sector 1, nr. CF vechi (...), cu nr. cadastral (...)-C3-U17, cu nr. cadastral vechi x/C/1 – descriere: spațiu corp C subsol 2 = 361,46 mp; teren în proprietate (cotă indiviză); nr. CF x/10; Imobil transcris din CF x/10; părți comune: casa scării, holuri, coridoare, terasă, instalații tehnice, alte spații comune; -imobil – cotă 1/1 - situat în București, (...), sector 1, constând în construcție în suprafață utilă de 249 mp având cote teren 102,78 mp; înscris în CF nr. (...)-C3-U19 a OCPI București – BCPI Sector 1, nr. CF vechi (...), cu nr. cadastral (...)-C3-U19, cu nr. cadastral vechi x/C/2 – descriere: spațiu corp C subsol 1 = 248,54 mp; teren în proprietate (cotă indiviză); nr. CF x/11; Imobil transcris din CF x/11; părți comune: casa scării, holuri, coridoare, terasă, instalații tehnice, alte spații comune; -imobil – cotă 1/1 - situat în București, (...)., sector 1, constând în construcție având cote teren 55,75 mp; înscris în CF nr. (...)-C3-U21 a OCPI București – BCPI Sector 1, nr. CF vechi (...), cu nr. cadastral (...)-C3-U21, cu nr. cadastral vechi x/C/3 – descriere: spațiu corp C parter = 134,81 mp; teren în proprietate (cotă indiviză); nr. CF x/12; Imobil transcris din CF x/12; părți comune: casa scării, holuri, coridoare, terasă, instalații tehnice, alte spații comune; -imobil – cotă 1/1 - situat în București, (...), sector 1, constând în construcție având cote teren 72,37 mp; înscris în CF nr. (...)-C3-U23 a OCPI București – BCPI Sector 1, nr. CF vechi (...), cu nr. cadastral (...)-C3-U23, cu nr. cadastral vechi x/C/4 – descriere: spațiu corp C etaj 1 = 175,01 mp; teren în proprietate (cotă indiviză); nr. CF x/13; Imobil transcris din CF x/13; părți comune: casa scării, holuri, coridoare, terasă, instalații tehnice, alte spații comune; -imobil – cotă 1/1 - situat în București, (...), sector 1, constând în construcție având cote teren 85,43 mp; înscris în CF nr. (...)-C3-U25 a OCPI București – BCPI Sector 1, nr. CF vechi (...), cu nr. cadastral (...)-C3-U25, cu nr. cadastral vechi x/C/5 – descriere: spațiu corp C etaj 2 = 206,59 mp; teren în proprietate (cotă indiviză); nr. CF x/14; Imobil transcris din CF x/14; părți comune: casa scării, holuri, coridoare, terasă, instalații tehnice, alte spații comune; -imobil – cotă 1/1 - situat în București, (...), sector 1, constând în construcție în suprafață de 161 mp având cote teren 66,6 mp; înscris în CF nr. (...)-C3-U27 a OCPI București – BCPI Sector 1, nr. CF vechi (...), cu nr. cadastral (...)-C3-U27, cu nr. cadastral vechi x/C/6 – descriere: spațiu corp C etaj 3 = 161,05 mp; teren în proprietate (cotă indiviză); Imobil transcris din CF x/15; părți comune: casa scării, holuri, coridoare, terasă, instalații tehnice, alte spații comune; -imobil – cotă 1/1 - situat în București, (...)sector 1, constând în construcție în suprafață de 109 mp având cote teren 45,25 mp; înscris în CF nr. (...)-C3-U29 a OCPI București – BCPI Sector 1, nr. CF vechi (...), cu nr. cadastral (...)-C3-U29, cu nr. cadastral vechi x/C/7 – descriere: spațiu corp C etaj 4 = 109 mp; teren în proprietate (cotă indiviză); Imobil transcris din CF x/16; părți comune: casa scării, holuri, coridoare, terasă, instalații tehnice, alte spații comune; -imobil – cotă 1/1 - situat în intravilanul loc. Năvodari, (...), jud. Constanța, înscris în CF nr. (...) a OCPI Constanța – BCPI Constanța, constând în teren în suprafață de 377 mp, având nr. cadastral (...) + construcție cu nr. cadastral (...)-C1– descriere: suprafață la sol 141 mp; locuință nivel parter, construită din lemn în anul 2013, cu certificat de performanță energetică, în vederea confiscării speciale și acoperirii pagubei cauzată Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale prin săvârșirea infracțiunilor de spălare a banilor și instigare la abuz în serviciu de inculpatul A.

De asemenea, instanța de fond a constatat că măsurile asigurătorii au fost menținute prin încheierea din 30 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală și prin sentința penală nr. 593 din data de 15 noiembrie 2021, pronunțată de aceeași instanță.

Prin decizia penală nr. 64 din 12 septembrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/1/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – Direcția Națională Anticorupție și de partea civilă Autoritatea pentru Digitalizarea României împotriva sentinței penale nr. 593 din data de 15 noiembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția penală în dosarul nr. x/1/2017, privind și pe intimații-inculpați A, H, I și J și pe intimata-parte responsabilă civilmente K AG (fostă D-Con.L AG), a desființat, în parte, sentința penală apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ceea ce îi privește pe inculpații: I, pentru infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută și pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen.; J, pentru complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. și pentru infracțiunea de spălarea banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. a din Legea nr. 656/2002; H, pentru infracțiunea de spălarea banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a și c) din Legea nr. 656/2002 și A, pentru infracțiunea de spălarea banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a din Legea nr. 656/2002. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin deciziei.

În al doilea ciclu procesual, prin sentința penală nr. 397 din 20 iunie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/1/2017*, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a constatat că legea penală mai favorabilă în ansamblul ei, cu privire la toți inculpații este Noul C. pen. și legile speciale în vigoare.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen., art. 153 alin. (1), art. 154 alin. (1) lit. b și lit. c, alin. (2) C. pen. și la deciziile nr. 297/26.04.2018 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018 și nr. 358/26.05.2022 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 9.06.2022, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților: I, pentru infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută și pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen., J, pentru complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. și pentru infracțiunea de spălarea banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. a din Legea nr. 656/2002 actual art. 49 alin. (1) lit. a din Legea 129/2019, H, pentru infracțiunea de spălarea banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a și c) din Legea nr. 656/2002 actual art. 49 alin. (1) lit. a si c) din Legea 129/2019 și A, pentru infracțiunea de spălarea banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a din Legea nr. 656/2002 actual art. 49 alin. (1) lit. a din Legea 129/2019, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În conformitate cu art. 26 C. proc. pen., a dispus disjungerea acțiunii civile exercitate de partea civilă Autoritatea Pentru Digitalizarea României și formarea unui nou dosar în care a acordat termen la data de 05.09.2023, cu citarea părților. A constatat că prin încheierea din 14 martie 2023 au fost menține măsurile asigurătorii în temeiul art. 2502 C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 91 din 12 decembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/1/2023, s-a admis apelul formulat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 397 din data de 20 iunie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, în dosarul nr. x/1/2017*, privind pe intimații-inculpați A, H, I, J, s-a desființat în totalitate sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin încheierea din 12 martie 2024 în baza art. 2502 C. proc. pen., s-au menținut măsurile asiguratorii instituite prin ordonanțele nr. x/P/2016 din 25.09.2017 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, cu privire la inculpații I și J, astfel cum au fost dispuse. În baza art. 2502 C. proc. pen., s-au menținut măsurile asiguratorii instituite prin ordonanța nr. x/P/2016 din 25.09.2017 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, cu privire la inculpatul H, astfel cum au fost dispuse, până la concurența sumei de 9.620.000 euro și cu privire la inculpatul A, astfel cum au fost dispuse, până la concurența sumei de 8.533.058 euro.

La termenul de judecată din 18 februarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Penală, a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurilor asigurătorii dispuse în conformitate cu dispozițiile art. 2502 C. proc. pen.

Prin încheierea din 4 martie 2025, analizând temeinicia măsurilor asigurătorii, potrivit art. 2502 C. proc. pen., instanța de fond a constatată că subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurilor procesuale, din perspectiva caracterului necesar al acestora în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracțiunile presupus a fi comise.

Referitor critica formulată de apărare privind durata măsurilor asigurătorii, instanța de fond a reținut că măsurile au fost instituite prin ordonanța procurorului din 25.09.2017 și ulterior menținute, că măsura are un caracter temporar de împiedicare a înstrăinării bunurilor, astfel încât, să poată fi asigurat scopul pentru care măsurile au fost dispuse și nu echivalează cu pierderea dreptului de proprietate al acestora asupra bunurilor sechestrate, fiind legală și proporțională.

Instanța de fond a reținut că, deși de la instituirea măsurilor asigurătorii au trecut aproximativ 8 ani, nu se pune problema lipsei de proporționalitate și necesitate a măsurilor asigurătorii cu scopul urmărit, condiții în care pentru atingerea scopului prevăzut de art. 249 C. proc. pen., se impune menținerea, în continuare, a măsurii procesuale, în raport cu natura acuzațiilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, valoarea prejudiciului, complexitatea și particularitățile cauzei, care se află în rejudecare în al doilea ciclu procesual, urmând a fi readministrat probatoriul, astfel cum s-a decis prin trimiterea spre rejudecare de către Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți.

Contrar criticilor formulate de apărare, instanța de fond a reținut că la momentul procesual actual se poate aprecia rezonabil că în privința măsurilor asigurătorii dispuse în cauză se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului, constând în acoperirea unei eventuale pagube, și interesul personal al acuzaților de a-și exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au fost indisponibilizate (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordăchescu împotriva României, cererea nr. 32889/09, hotărârea din 23 mai 2017).

În același sens s-au reținut și considerentele Deciziei nr. 19/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Astfel, s-a reținut că „Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.

Proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiția decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății).”

De asemenea, s-a reținut că, în jurisprudența europeană în materia drepturilor omului, s-a statuat că orice ingerință în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim și, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerințele de interes general ale comunității și cele privind protecția drepturilor fundamentale ale persoanei. Referitor la proporționalitatea dintre ingerința statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii/de confiscare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta trebuie analizată, în funcție de circumstanțele cauzei și natura ingerinței în discuție, prin raportare la mai mulți factori relevanți, precum durata măsurii și valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 07 aprilie 2020, paragr. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 87), necesitatea menținerii măsurii, având în vedere desfășurarea procedurii penale și consecințele acesteia asupra părții interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, paragr. 59), comportamentul reclamantului și al autorităților statului care intervin, prin raportare și la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008, paragr. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanțe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/ confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, paragr. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 83 și 87).

Prin urmare, contrar criticii formulate de apărătorul persoanei interesate cu privire la nelegalitate măsurilor asiguratorii dispuse în cauză, instanța de fond a constatat că măsurile dispuse sunt legale, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurilor asiguratorii, astfel cum au fost instituite prin ordonanțele nr. x/P/2016 din 25.09.2017 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție și ulterior menținute nu s-au modificat

II. Împotriva încheierii din data de 4 martie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția penală în dosarul nr. x/1/2017**, în termen legal a formulat contestație partea interesată F S.R.L, cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători, Penal x - 2025 sub nr. x/1/2025, fiind stabilit termen, în mod aleatoriu la data de 28 aprilie 2025. La acest termen au avut loc și dezbaterile, astfel că susținerile apărătorilor aleși al contestatoarei, ale reprezentantului Ministerului Public și ale părții civile, au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Verificând actele și lucrările dosarului, din prisma criticilor formulate sub aspectul subzistenței temeiurilor care au determinat luarea și menținerea măsurilor asigurătorii, dar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiției și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecția proprietății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți apreciază contestațiile formulate ca fiind nefondate.

Cu titlu prealabil, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că, în conformitate cu art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz: pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Totodată, se reține că potrivit art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

De asemenea, instanța de control judiciar reține că potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului instituirea sechestrului nu reprezintă o judecată asupra unei acuzații în materie penală în sensul art. 6 din Convenție, deoarece, atât stabilirea unor drepturi de creanțe ale unor terți, cât și confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate. (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunțată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch împotriva Germaniei).

Mai mult decât atât, se reține că prin decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, Curtea Constituțională a reținut că ,,sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancțiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecință a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârșite, neavând, așadar, caracter punitiv, ci eminamente preventiv. De altfel, potrivit art. 107 alin. (3) C. pen., măsurile de siguranță se pot lua și în situația în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.”

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a dispozițiilor cuprinse în Regulamentul (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), intrată în vigoare la data de 28 februarie 2021, a fost modificată și completată Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., printre altele, fiind introdus art. 2502 C. proc. pen. în materia măsurilor asigurătorii.

Potrivit acestui text de lege, ,,în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 aplicându-se în mod corespunzător.”

În conformitate cu prevederile art. 249 alin. (1) C. proc. pen., „Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.”

Nu în ultimul rând, se reține că potrivit dispozițiilor art. 249 alin. (5) C. proc. pen., „Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.”

În raport cu normele legale anterior menționate, se constată că acestea reglementează scopul instituirii de măsuri asigurătorii într-o anumită cauză penală, respectiv evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

De asemenea, din analiza modului de redactare al art. 249 C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al instanței supreme constată, ca regulă generală, că luarea măsurilor asigurătorii în cursul procesului penal este facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.

Prin excepție, legiuitorul a înțeles să reglementeze și situații derogatorii, o astfel de situație fiind cea prevăzută de art. 32 din Legea nr. 656 din 7 decembrie 2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, conform căruia în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de spălare a banilor luarea masurilor asiguratorii este obligatorie.

Raportând aceste norme legale la cauza dedusă judecății, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că acestea sunt aplicabile în prezentul dosar, inculpatul A fiind trimis în judecată și pentru săvârșirea unei infracțiuni de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1), lit. a din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului.

Având în vedere că norma legală (art. 32 din Legea nr. 656/2002) are caracter special și derogator în raport cu regula generală consacrată de art. 249 alin. (1) C. proc. pen., instanța de control judiciar apeciază că, în cazul infracțiunilor de spălarea banilor, analiza condiției referitoare la necesitatea dispunerii de măsuri asigurătorii prin raportare la scopul pentru care acestea au fost reglementate de legea penală, nu este supusă aprecierii organelor judiciare, ci decurge, în mod automat, din lege, fiind justificată de natura infracțiunilor de corupție.

În acest context, în care obligativitatea instituirii măsurii asigurătorii derivă din lege, verificările efectuate de instanța de judecată în considerarea art. 2502 C. proc. pen., se limitează la examinarea asigurării unei juste proporționalități între restrângerea dreptului de proprietate și scopul urmărit prin impunerea măsurii asigurătorii.

În acest sens este și Decizia nr. 19/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, potrivit căreia „Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiția decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății).”

În plus, se reține că analiza existenței justului echilibru între cerințele interesului general al comunității și cerința de a proteja drepturile fundamentale ale persoanei, se realizează și din perspectiva criteriilor stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia protecției proprietății și a dreptului la un proces echitabil, prin raportare la durata procedurii, complexitatea ridicată a cauzei, la conduita acuzaților și a autorităților judiciare, dar și a bunurilor ce au format obiectul indisponibilizării, precum și a intervalului de timp în care acestea s-au aflat sub puterea sechestrului.

Așadar, în ceea ce privește proporționalitatea măsurii față de scopul urmărit, instanța trebuie să examineze dacă întinderea măsurii (atât cu privire la valoarea sechestrată, cât și cu privire la durata acesteia) este proporțională cu scopul urmărit (înlăturarea riscului de ascundere, distrugere, înstrăinarea sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii ori a reparării pagubei produse prin infracțiune).

Completul de 5 Judecători al instanței supreme, apreciază că în cauză exigențele referitoare la proporționalitatea măsurilor asigurătorii sunt respectate, astfel încât nu se poate discuta despre o încălcare a dispozițiilor convenționale, constituționale sau legale care protejează dreptul de proprietate și care să justifice soluția de ridicare a sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor deținute în mod indirect de inculpatul A, prin intermediul SC F SRL (fostă SC G SRL) în vederea confiscării speciale și acoperirii pagubei cauzată părții civile.

Similar celor reținute de instanța de fond în cuprinsul încheierii se constată că durata măsurilor asigurătorii (aproximativ 8 ani) nu aduce atingere exigențelor dreptului de proprietate având în vederea că nu s-a invocat nicio situație concretă de afectare a exercitării dreptului de proprietate, cu excepția duratei măsurii asiguratorii. De altfel, contestatoarea persoană interesată nu a fost lipsită de folosința bunului, ci doar de dreptul de a înstrăina bunul.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, constată că, raportat la complexitatea cauzei, dar și la stadiul procedurii judiciare (care se afla în al treilea ciclu procesual fond) se poate aprecia în mod întemeiat că, la momentul procesual actual, din perspectiva caracterului necesar al măsurilor asiguratorii menținute prin încheierea contestată, dispuse în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracțiunea presupus a fi comisă, de spălare de bani, precum și la punerea în executare a măsurii confiscării speciale se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului și interesul personal al persoanei interesate constând în exercitarea neîngrădită a dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au fost indisponibilizate (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordachescu împotriva Romaniei, cererea nr. 32889/09, hotărârea din 23 mai 2017).

În ceea ce privește critica contestatoarei persoană interesată F S.R.L., potrivit căreia aceasta este legată în mod nerezonabil față de inculpatul A în contextul în care există o separare de patrimonii și nu există dovezi de natură a proba o conivență infracțională între contestatoarea persoană interesată și inculpatul A, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători o consideră neîntemeiată, întrucât acesta din urmă, prin persoane interpuse, controla SC F S.R.L.

Astfel, conform procesului verbal din 21.09.2017, de verificare în baza de date informatizată a ONRC a rezultat că SC F S.R.L. (fostă SC G S.R.L.) are ca și asociat unic pe M Limited, companie cipriotă.

Din sesizarea emisă de Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor nr. C/XIV/x/(...), rezultă că „(...) N a fost preluată în 2009 de concernul elveția] L și administrată de A. Din mai 2012, N SRL a trecut în proprietatea off-shore-ului cipriot M LTD, iar administrator a rămas, tot, A. Din ianuarie 2014, N SRL și~a schimbat denumirea în K SRL.

(...) Asociatul majoritar al M LTD Cipru este societatea ojfshore O LTD din Insulele Virgine Britanice al cărei beneficiar real este P, sora lui A.

(...) M LTD Cipru (...) a fost înregistrată în Registrul Companiilor din Cipru la data de 30.12.2009, an pe care informațiile obținute din surse deschise îl indică ca fiind momentul încheierii contractului de închiriere de licențe pentru utilizarea unor programe informatice X, de tip Q, încheiat între Ministerul Comunicațiilor și un consorțiu creat în jurul firmei N SRL din București (actuala K SRL).

(...) Societatea offshore M LTD Cipru mai are calitatea de asociat majoritar (99,98%) și la F SRL, societate unde asociat minoritar (0,02%) este A, iar administrator este sora acestuia, P (...)”.

De altfel, prin Ordonanța nr. x/P/2016 din 25 septembrie 2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, prin care a fost instituită măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor aparținând inculpatului A și SC F S.R.L., sunt menționate probele din care rezultă că bunurile aflate în patrimoniul SC F S.R.L. aparțin, în fapt, inculpatului A.

De asemenea, contrar criticilor formulate de contestatoarea persoană interesată F S.R.L se constată că prezenta cauza nu este similară cu situația de fapt reținută de Curtea europeană a drepturilor omului în cauza Credit Europe Leasing IFN SA contra României. Astfel, în cauza anterior menționată Curtea europeană a drepturilor omului a constatat că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reținând că, prin raportare la durata sechestrului aplicat asupra bunurilor aparținând societății reclamante, la valoarea considerabilă a acestor bunuri, precum și la lipsa unei posibilități de a contesta efectiv măsura impusă în cadrul procesului penal în care nu a fost parte, nu s-a menținut un just echilibru în prezenta cauză între interesul general al societății și interesele societății reclamante, întrucât aceasta din urmă a fost obligată să suporte o sarcină excesivă.

Chiar în condițiile unei durate similare celei din prezenta cauză natura bunurilor (bunuri imobile, a căror folosință nu a fost pierdută) și în absența unui pericol de a se pierde valoarea acestora determină o evaluare în concret a motivelor pentru care dreptul de proprietate este afectat.

Durata măsurii, în absența unui motiv suplimentar de afectare a dreptului de proprietate, nu poate, prin ea însăși să conducă la revocarea/ridicarea sechestrului atunci când interesul public vizează acoperirea prejudiciului în cazul unor infracțiuni de spălare a banilor. Susținerile de ordin general ale contestatoarei persoană interesată, fără invocarea unui prejudiciu efectiv ca urmare a menținerii sechestrului, nu pot conduce la o altă concluzie.

Se constată că, în speță, nu a fost indicat de către contestatoare un temei particular, care să probeze afectarea dreptului cu referire la situația concretă a părți respective. În acest context, durata se evaluează în raport cu interesul în vederea căruia au fost dispuse măsurile și nu poate conduce la o altă concluzie decât cea a instanței de fond.

Măsura asiguratorie are un caracter temporar de împiedicare a înstrăinării bunurilor, astfel încât să poată fi asigurat scopul pentru care aceasta a fost dispusă și nu echivalează cu pierderea dreptului de proprietate asupra bunurilor sechestrate, nefiind disproporționată față de scopul urmărit. Prin luarea măsurii asigurătorii este restricționat doar atributul dispoziției juridice și materiale asupra bunurilor mobile și imobile și nu celelalte atribute ale dreptului de proprietate.

Drept urmare, în contextul factual al cauzei, părțile nefiind private de folosința bunurilor și fără a se fi invocat un pericol concret de pierdere a bunurilor imobile, constatând că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurilor asiguratorii, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători apreciază că se impune menținerea în continuare a acestora, în interesul bunei înfăptuiri a justiției, având în vedere și împrejurarea că nu au fost indicate aspecte noi, esențiale, care să justifice o altă soluție.

În ceea ce privește critica contestatoarei persoană interesată F S.R.L. referitoare la încetarea legalității măsurii asigurătorii ca urmare a înlăturării din acuzația penală a infracțiunii de abuz în serviciu, sub forma participației penale a instigării, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători o consideră ca fiind nefondată întrucât măsura seschestrului asigurător a fost dispusă ca urmare a reținerii în sarcina inculpatului A a infracțiunii de spălare de bani, aspect care rezultă cu certitudine din Ordonanța nr. x/P/2016 din 25 septembrie 2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție (fila 17).

Astfel, potrivit ordonanței mai sus amintite măsura asigurătorie a fost luată în baza art. 32 și 33 din Legea nr. 656 din 7 decembrie 2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, dispoziții care, pe de o parte, instituie obligativitatea luării măsurii asiguratorii și, pe de altă parte, prevăd scopul urmărit prin luarea acesteia.

Prin urmare, în raport cu argumentația ce precede, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători Penal x-2025, în temeiul art. 4251 alin. (7) lit. b C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, contestația formulată de partea interesată F S.R.L împotriva încheierii de ședință din 4 martie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția penală în dosarul nr. x/1/2017**.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatoarea peroană interesată va fi obligată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A, în cuantum de 360 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana interesată F S.R.L. împotriva încheierii din data de 4 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală, în dosarul nr. x/1/2017**, privind pe intimatul inculpat A, pe intimata parte civilă Autoritatea pentru Digitalizarea României și pe intimata parte responsabilă civilmente K Ag (Anterior L).

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatoarea persoană interesată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A, în cuantum de 360 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 aprilie 2025.