ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 444/2025

Deliberând asupra recursului constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, art. 969 C. civ., art. 2 pct. 1 lit. a), art. 10 pct. 1, art. 82 alin. (1), art. 109 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința comercială nr. 8455/2010 din 14 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, s-a admis cererea de chemare în judecată, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 193,714,45 lei, reprezentând garanții de bună execuție datorate în temeiul contractului de subantrepriză nr. 174/14.02.2007.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Comercială la 20 iulie 2011.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă A S.R.L., prin lichidator judiciar B S.P.R.L., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii deciziei instanței de apel.

Prin încheierea din 20 martie 2012, Înalta Curte, constatând că a fost dispusă deschiderea procedurii insolvenței față de recurenta-pârâta C S.A., a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85 din 2006 privind procedura insolvenței.

Prin încheierea din 7 iunie 2016, instanța supremă a menținut măsura suspendării recursului până la finalizarea procedurii insolvenței ce face obiectul dosarului nr. x/86/2011*, al Tribunalului Suceava, constatând că subzistă temeiurile suspendării.

În conformitate cu dispozițiile art. 84 pct. 25 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 3243 din 22 decembrie 2022, prin rezoluția din 20.01.2025 s-a fixat termen de judecată la data de 4 martie 2025.

Înalta Curte, dată fiind pierderea capacității de folosință a părților din litigiu, urmează a constata nulitatea recursului pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile. Capacitatea procesuală reprezintă reflectarea pe plan procesual a capacității civile definită ca fiind aptitudinea de a avea și de a-și exercita drepturile și obligațiile civile.

Una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile este capacitatea procesuală de folosință, care trebuie să existe atât în privința reclamantului, cât și în privința pârâtului. Aceasta presupune ca persoana respectivă să existe atât la data sesizării instanței, cât și pe parcursul procesului.

În lipsa capacității procesuale de folosință, sancțiunea actelor de procedură îndeplinite de persoana care nu legitimează această condiție este nulitatea.

Capacitatea procesuală de folosință a unei persoane juridice se dobândește la data înmatriculării în registrul comerțului, potrivit art. 41 alin. (1) din Legea societăților nr. 31 din 1990 și încetează la momentul radierii ei din registrele în care a fost înscrisă, urmare a parcurgerii procedurii dizolvării și lichidării prevăzute în Legea societăților sau a închiderii procedurii insolvenței, potrivit Legii nr. 85/2006, ultima ipoteză legală fiind incidentă în speță.

De asemenea, potrivit art. 251 alin. (1) C. civ., text aplicabil în cauză în baza art. 18 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii lor din registrele în care au fost înscrise.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale evocate, operațiunea radierii din registrul comerțului are semnificația încetării persoanei juridice, ceea ce atrage lipsa capacității procesuale de folosință.

În cauză, din înscrisurile aflate la dosar, se constată că, prin sentința nr. 111/10.04.2023 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/86/2011*, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 117/21.09.2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a Civilă, în temeiul art. 132 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, a fost închisă procedura insolvenței față de recurenta-pârâtă C S.A., societatea fiind radiată din registrul comerțului în data de 25 aprilie 2023, astfel cum rezultă din informațiile obținute din baza de date a Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Prin urmare, recurenta-pârâtă și-a pierdut capacitatea procesuală de folosință pe parcursul soluționării recursului, ca urmare a dispunerii radierii sale după închiderea procedurii insolvenței.

Totodată, Înalta Curte constată că și intimata-reclamantă A S.R.L. a fost radiată din evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului, ca urmare a închiderii procedurii falimentului dispuse prin sentința civilă nr. 215 din 28 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/1285/2008 de către Tribunalul Comercial Cluj.

Astfel nici societatea intimată nu mai beneficiază de capacitatea de a avea și de a-și exercita drepturile și obligațiile, sau altfel spus, nu mai subzistă ca subiect de drept.

În consecință, având în vedere că ambelor societăți din litigiu le lipsește capacitatea de folosință, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 41 C. proc. civ. de la 1865, va constata nulitatea recursului declarat de pârâta C S.A. împotriva deciziei civile nr. 97/2011 din 19 mai 2011 pronunțate de Curtea de Apel Cluj – Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nulitatea recursului declarat de pârâta C S.A. împotriva deciziei civile nr. 97/2011 din 19 mai 2011 pronunțate de Curtea de Apel Cluj – Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 martie 2025.