ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2310/2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22 decembrie 2015 pe rolul Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă, sub nr. x/3/2015, reclamantul Ministerul Fondurilor Europene – Unitatea de Implementare privind Programul Operațional Ajutarea Persoanelor Defavorizate (UI POAD) prin Direcția Generală Juridică a Ministerului Finanțelor Publice a chemat în judecată pârâta A. S.A., solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 3.633.545 lei, reprezentând sumă asigurată conform ,,Poliței privind asigurarea de garanție de bună execuție” seria (…), nr. x, emisă la 7 noiembrie 2014 și ,,Scrisorii de garanție financiară de bună execuție” nr. x din 7 noiembrie 2014, în favoarea Ministerului Fondurilor Europene în calitate de Autoritate Contractantă și Beneficiar al asigurării, constituită pentru derularea contractului de furnizare nr. 10236 din 2 decembrie 2014 încheiat între reclamantă și B S.A., în calitate de furnizor, având ca obiect ,,Furnizarea de pachete cu alimente în cadrul Fondului de ajutor european destinat celor mai favorizate persoane 2014” – LOT (…) (Gorj, Dolj, Vâlcea), precum și a accesoriilor aferente debitului principal.

Prin încheierea din 7 iulie 2016, Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. y/3/2015 al Tribunalului București, având ca obiect solicitarea reclamantei B S.A. de a se constata că și-a îndeplinit obligațiile rezultând din contractul nr. 10236/2016, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 iunie 2018, Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a constatat suspendată de drept cauza, în temeiul dispozițiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, față de deschiderea procedurii falimentului față de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 2089 din 26 septembrie 2022, Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a încetat judecata cauzei în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Reclamantul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene – Unitatea de Implementare privind Programul Operațional Ajutarea Persoanelor Defavorizate) a declarat apel împotriva acestei sentințe.

Prin decizia civilă nr. 1213A din 15 septembrie 2023, Curtea de Apel București– Secția a VI-a Civilă a respins apelul formulat de reclamant și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând instanței casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autorul căii de atac arată că motivarea curții de apel în sensul că dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 sunt aplicabile și societăților de asigurare/reasigurare este străină de criticile pe care reclamantul le-a formulat în apel deoarece acesta a susținut că respectivul text de lege vizează executarea creanțelor, nu cele în care se urmărește constituirea unui titlu de creanță. Mai arată că nu au fost indicate motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate susținerile părții.

Recurentul consideră că instanța de apel a interpretat greșit acest text de lege, considerându-l aplicabil, dar în realitate a făcut o confuzie între acțiunea în realizare, care urmărește obținerea unui titlu de creanță, și cea în realizare a creanței asupra averii debitorului, caz în care există deja un titlu de creanță. Invocă prevederile art. 262 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, Decizia nr. 17/2020 a instanței supreme și jurisprudența Curții Constituționale în sprijinul afirmației potrivit căreia judecătorul-sindic este o instanță de executare și poate soluționa doar cererile referitoare procedurile reglementate de Legea nr. 85/2014, conform art. 45 alin. (1) din același act normativ.

Recurentul-reclamant a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reținut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 22 mai 2024 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 9 octombrie 2024 a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene împotriva deciziei civile nr. 1213A din 15 septembrie 2023 și s-a stabilit termen de judecată la 11 decembrie 2024.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte va înlătura criticile referitoare la o pretinsă lipsă de motivare și neanalizarea argumentelor expuse în apel, întrucât din considerentele hotărârii atacate rezultă că sunt îndeplinite exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Astfel, curtea de apel a reținut că sunt incidente prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, aceste dispoziții nefiind excluse de la aplicare în situația societăților de asigurare/reasigurare. Față de acest temei legal, instanța de prim control judiciar a constatat că este corectă soluția de încetare a judecății, pronunțată de tribunal. Aceeași instanță a reținut că textul de lege indicat mai sus are caracter imperativ și a considerat că restul argumentelor din cererea de apel susțin soluția de încetare a judecății. Adoptarea de către instanța de apel a unei motivări în concordanță cu prevederile legale, dar de care partea nu este mulțumită nu echivalează cu existența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când au fost încălcate sau greșit aplicate normele de drept material.

Instanța supremă nu va reține criticile privind greșita aplicare a prevederilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 întrucât argumentele autorului căii de atac sunt subsumate calificării obiectului cererii de chemare în judecată. Contrar opiniei recurentului în sensul că a promovat o acțiune în realizarea creanței care urmărește chiar obținerea titlului de creanță, în mod corect curtea de apel a considerat că reclamantul a urmărit realizarea, pe calea unei acțiuni judiciare, a unei creanțe asupra averii debitorului.

Potrivit reglementării cuprinse în art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului, iar valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Mai mult decât atât, la data rămânerii definitive a sentinței de deschidere a procedurii, „atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează.”

Astfel cum a statuat instanța supremă în considerentele Deciziei nr. 42/2021 „În ceea ce privește norma imperativă prevăzută în art. 75 din Legea nr. 85/2014 privind suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau măsurilor de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului, aceasta are în vedere procese sau proceduri deja declanșate și are ca scop menținerea averii debitorului în starea existentă la deschiderea procedurii și concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului-sindic.”

În jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut că „măsura suspendării de drept prevăzută de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 se justifică prin natura specială a procedurii insolvenței, existența unor acțiuni paralele producând incertitudine cu privire la masa credală, instanța de judecată competentă având obligația de a analiza în ce măsură acțiunile aflate în curs de soluționare se circumscriu sau nu cerințelor cuprinse în norma menționată.”

Pentru identitate de rațiune, ulterior rămânerii definitive a sentinței de deschidere a procedurii falimentului, legiuitorul a prevăzut măsura încetării acțiunilor având ca scop îndestularea creditorilor tocmai pentru a asigura „"stabilizarea masei credale", ca premisă de naștere a principiului concursualismului, scopul acestei norme imperative de ordine publică fiind acela de a concentra toate litigiile având ca obiect averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului-sindic desemnat în procedura insolvenței.”

În motivarea Deciziei nr. 19/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a statuat că „suspendarea tuturor acțiunilor (urmată de încetarea procesului, la momentul la care soluția deschiderii procedurii insolvenței devine definitivă) este unitară, uniformă și imperativă, tocmai pentru că singura cale de valorificare a drepturilor patrimoniale față de debitorul insolvent este formularea - în termen - a cererilor de admitere a creanțelor (existența unei proceduri de plată distincte pentru protejarea creditorilor de asigurări nefiind în măsură să determine o altă concluzie). Repunerea pe rol a acțiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor are loc doar în cazul desființării sau, după caz, al revocării hotărârii de deschidere a procedurii, reluarea executărilor silite putând avea loc în aceleași condiții.”

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene împotriva deciziei civile nr. 1213A din 15 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant MINISTERUL INVESTIȚIILOR ȘI PROIECTELOR EUROPENE împotriva deciziei civile nr. 1213A din 15 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2024.