Decizia nr. 1523/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1122/2022 a Tribunalului Botoșani

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 25.03.2022 sub nr. x/40/2022, reclamantul Spitalul A Botoșani a solicitat în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 960.890 lei reprezentând contravaloarea sumelor corespunzătoare punerii în aplicare a art. 45 din Legea nr. 5/2020 pentru perioada 01.01.2020 - 15.03.2020, actualizată cu indicele de inflație precum și dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 1122 din 3 noiembrie 2022, Tribunalul Botoșani a admis acțiunea formulată de reclamantul Spitalul A Botoșani în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 960.890 lei reprezentând contravaloarea sumelor corespunzătoare punerii în aplicare a art. 45 din Legea nr. 5/2020 pentru perioada 01.01.2020 - 15.03.2020, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă.

Hotărârea pronunțată în apel. Prin decizia civilă nr. 645 din 8 iunie 2023 Curtea de Apel Suceava - Secția I Civilă a admis apelul formulat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani, împotriva sentinței civile nr. 1122 din 3 noiembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Botoșani – Secția I civilă (dosar nr. x/40/2022), intimat fiind reclamantul Spitalul A Botoșani; a schimbat în tot sentința apelată; a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 645 din data de 8 iunie 2023 a Curții de Apel Suceava, Secția I Civilă, a declarat recurs recurentul-reclamant Spitalul A Botoșani, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecarea cauzei. În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut că instanța de apel nu a analizat temeiurile de drept în baza cărora a formulat cererea de chemare în judecată și respectiv întâmpinarea formulată la apelul declarat de partea adversă, invocând drept motive de casare dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. Recurentul-reclamant a susținut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. De asemenea, hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. Recurentul-reclamant a învederat că, prin cererea de chemare în judecată, a invocat următoarele prevederi legale: art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, art. 45 din Legea nr. 5/2020 a bugetului de stat pe anul 2020, precum și prevederi contractuale, respectiv: contractul nr. 2213/29.01.2018 având ca obiect acordarea sumelor pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 38 din Legea 153/2017 acesta fiind modificat și prelungit prin acte adiționale la contract. Astfel, prin actul adițional nr. 29992/30.12.2019 la contractul nr. 2213/29.01.2018, art. 1 se modifică art. 2 cap IV. Durata contractului: „Prezentul contract este valabil până la data de 31.03.2020”, respectiv pe durata de valabilitate a contractului încheiat între părți în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, potrivit art. 258 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile menținerii aplicabilității prevederilor art. 38 alin. (3) lit. g) și alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, si ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2017. Față de aceste prevederi, instanța de fond a reținut în mod corect și legal că a existat o continuitate a acordării influențelor financiare încă de la încheierea contractului de prestări servicii privind decontarea influențelor salariale din anul 2018, modificat și completat prin acte adiționale, și pentru creșterile salariale ulterioare. Contrar considerentelor instanței de apel, art. 45 din Legea 5/2020 prevede că, în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, începând cu luna ianuarie 2020, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare se majorează cu 1/3 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2019. Recurentul reclamant a expus dispozițiile art. 34 din O.U.G. nr. 114/2018 cu modificările și completările ulterioare, arătând că sumele aferente plății influențelor financiare determinate de creșterile salariale prevăzute la alin. (1) se asigură pe anul 2019 prin virări de credite de angajament și credite bugetare de la titlul 11 «Bunuri și servicii»”. Așa cum prevede art. 34 din O.U.G. nr. 114/2018, influențele financiare determinate de creșterile salariale prevăzute la alin. (1) se asigură prin transferuri din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, de la titlul VI «Transferuri între unități ale administrației publice». Recurentul reclamant a precizat că alin. (4) al art. 34 stabilește că, pentru personalul din unitățile sanitare publice, influențele salariale determinate de creșterile salariale prevăzute la alin. (1) (începând cu 1 ianuarie 2019, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare se majorează cu 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018) se asigură prin transferuri din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, de la titlul VI «Transferuri între unități ale administrației publice». Prin urmare, influențele salariale se asigură prin transferuri din bugetul FNASS începând cu data de 1 ianuarie 2019. Pentru anul 2019, alin. (6) al art. 34 din O.U.G. nr. 114/2018 prevede că influențele salariale se asigură de la titlul 11 «Bunuri și servicii». Pentru anul 2020, finanțarea este asigurată prin art. 45 din Legea nr. 5/2020 a bugetului de stat pe anul 2020; în Anexa nr. 11/02 din lege este inserat Titlul VI - Transferuri între unități ale administrației publice (așa cum este prevăzut în alin. (4) art. 34 din O.U.G. nr. 114/2018), pct. 66 - Transferuri din bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate către unitățile sanitare pentru acoperirea creșterilor salariale în sumă de 9.840.000 mii lei. Recurentul reclamant a susținut că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 5/2020, în Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate, se regăsea finanțarea majorării cu 1/3 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție prevăzută de art. 45 din Legea nr. 5/2020, urmând ca FNUASS să transfere influențele salariale către unitățile sanitare pentru acoperirea creșterile salariale. Or, dacă prin art. 45 din Legea nr. 5/2020 s-a prevăzut clar că majorarea salarială se acorda începând cu luna ianuarie 2020 în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și prin aceeași normă legislativă superioară se transferă și influențele salariale pentru acoperirea creșterilor salariale către unitățile sanitare, atunci considerentul instanței de apel în sensul că „legiuitorul nu a prevăzut sursa de finanțare, omisiune care echivalează cu lipsa temeiului de drept” este eronat. Recurentul-reclamant a indicat statuările Curții de Apel Suceava din decizia nr. 40 a acestei instanțe, pronunțată în dosarul nr. x/40/2020, pe care a depus-o la dosar cu titlu de practică judiciară, susținând că acestea au fost menținute și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1940/30.09.2021. De asemenea, a redat și argumentele reținute prin sentința nr. 423/2021 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/110/2020. Recurentul-reclamant a considerat că instanța de fond din prezenta cauză a reținut în mod corect și legal că „În acest caz, extinderea efectelor O.U.G. nr. 35/2019 asupra creșterilor salariale aferente perioadei ianuarie - martie 2020 rezultă din însuși textul legii, scopul O.U.G. nr. 35/2019 fiind acela de a explica modul de aplicare al O.U.G. nr. 114/2018, în sensul de a preciza care este sursa finanțării creșterilor salariale. Prevăzând prin O.U.G. nr. 114/2018 creșterile salariale aferente anului 2019, legiuitorul a precizat prin O.U.G. nr. 35/2019 sursa de finanțare a acestor creșteri. Cadrul legal pentru achitarea acestor creșteri salariale de către casele de asigurări de sănătate exista deja, fiind reglementat de art. 38 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 153/2017, care prevedea că pentru personalul încadrat în unități sanitare publice aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, influențele financiare determinate de creșterile salariale prevăzute la lit. a) - c) se asigură prin transferuri din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate de la o poziție distinctă.” În consecință, recurentul-reclamant a considerat că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv cu încălcarea dispozițiilor legale conținute de Legea nr. 5/2020, art. 38 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 153/2017, art. 34 alin. (5) din O.U.G. nr. 114/2018. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., dispozițiile contractului nr. 2213/29.01.2018 și ale actelor adiționale încheiate între părți, art. 1270 și urm., art. 1530 și urm. C. civ.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat; respingerea pretențiilor reclamantului privind plata sumei de 960.890 lei reprezentând contravaloarea sumelor corespunzătoare punerii în aplicare art. 45 din Legea nr. 5/2020 a bugetului de stat pe anul 2020, actualizată cu indicele de inflație, precum și dobânda legală aferentă; respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată. S-a susținut, în esență, că motivele invocate de recurentul-reclamant sunt aceleași cu cele invocate atât în cererea de chemare în judecată, cât și în întâmpinarea formulată la apelul apelantei-pârâte. De asemenea, s-a învederat că se afirmă în mod greșit de partea adversă că instanța de apel nu a analizat temeiurile de drept pe care și-a întemeiat cererea de chemare în judecată. În acest sens, redă penultimul paragraf din hotărârea atacată. A mai susținut intimata-pârâtă că art. 38 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 153/2017 reglementează exclusiv finanțarea influențelor financiare determinate de creșterile salariale prevăzute la lit. a) - c), care se aplică începând cu 1 ianuarie 2018, respectiv 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017. O.U.G. nr. 35/2019 a reglementat doar plata influențelor salariale determinate de majorarea cu 1/4 din diferența dintre salariul de bază și indemnizația de încadrare prevăzută de lege pentru anul 2022 și cea din luna decembrie 2018 și numai pentru anul 2019 așa cum prevede art. 34 alin. (6) modificat. Prin art. 45 din Legea nr. 5/2020 legiuitorul a stabilit doar că salariile se majorează cu 1/3, însă în acest text nu există mențiunea că finanțarea se efectuează din FNUASS. În mod eronat s-a susținut de recurentul-reclamant că prin O.U.G. nr. 35/2018 se asigură acordarea creșterilor salariale de către casele de asigurări de sănătate pentru toate tranșele. În realitate, legiuitorul a emis pentru fiecare tranșă anuală, pentru anii 2018, 2019, 2020, câte un act normativ în care a stipulat sursa de finanțare și care este instituția care o acordă. În luna februarie 2020, când ar fi fost termenul de plată pentru aceste influențe salariale acordate de art. 45 din Legea nr. 5/2020 nu exista un act normativ care să prevadă sursa de finanțare pentru această majorare salarială de 1/3 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2019. Actul adițional nr. 8418/21.04.2020 privind plata influențelor financiare reprezentând majorarea cu 1/3 a fost încheiat cu reclamantul abia după publicarea H.G. nr. 252/2020. În baza acestui act adițional, în luna aprilie 2020 a fost plătită către reclamant suma de 192.000 lei aferentă drepturilor salariale pentru perioada 13 - 31 martie 2020. În concluzie, intimata-pârâtă a apreciat că partea adversă în mod nelegal solicită obligarea sa la plata respectivelor sume de bani. Recurentul-reclamant Spitalul A a formulat răspuns la întâmpinare prin care a învederat că prin întâmpinarea formulată intimata-pârâtă a expus aceleași chestiuni pe care le-a prezentat și în fața instanțelor de fond. Respectivele aspecte au fost combătute pe larg de către reclamant atât prin întâmpinarea pe carte a formulat-o la apelul pârâtei, cât și prin recurs. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Obiectul demersului judiciar al reclamantului Spitalul A Botoșani constă în cererea de obligare a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani la plata sumei de 960.890 lei reprezentând contravaloarea sumelor corespunzătoare punerii în aplicare a art. 45 din Legea nr. 5/2020 pentru perioada 01.01.2020 - 15.03.2020, actualizată cu indicele de inflație precum și a dobânzii legale aferentă. Astfel cum s-a reținut de către instanțele de fond, în cauză nu s-a contestat încheierea între părți a contractului nr. 2213/29.01.2018 având ca obiect acordarea sumelor pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 38 alin. (3) lit. a) - c) și alin. (4) din Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a personalului încadrat în unitățile sanitare precum și ale art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018. Prin actul adițional nr. 29992/30.12.2019 la contractul nr. 2213/29.01.2018, durata prevăzută în acest din urmă contract a fost prelungită până la data de 31.03.2020, respectiv pe durata de valabilitate a contractului încheiat între părți în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, potrivit art. 258 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile menținerii aplicabilității prevederilor art. 38 alin. (3) lit. g) și alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2017. Prin actul adițional nr. 8418 din 21.04.2022 la contractul nr. 2213/29.01.2018, intimata pârâtă a acordat influențele financiare începând cu luna aprilie 2020. Sumele care formează obiectul litigiului, reprezentând creșterile salariale plătite personalului de recurentul reclamant, aferente perioadei 1 ianuarie - 14 martie 2020, nu au făcut obiectul unui contract încheiat între cele două părți. În ceea ce privește dreptul salarial conferit prin dispozițiile art. 38 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, se constată că acest text legal stabilește că, în perioada 2019 - 2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h). În aplicarea prevederilor art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, începând cu luna ianuarie 2020, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare se majorează cu 1/3 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2019, conform art. 45 din Legea nr. 5/2020 a bugetului de stat pe anul 2020, în vigoare de la 09 ianuarie 2020. Creșterile salariale menționate au fost achitate personalului de către recurentul reclamant, care a emis în acest sens facturi a căror plată a solicitat-o intimatei pârâte, aceasta din urmă motivându-și refuzul de plată prin faptul că nu există prevedere bugetară și legală pentru plata influențelor financiare determinate de creșterile salariale conform art. 45 din Legea nr. 5/2020. În ceea ce privește asigurarea plății influențelor financiare determinate de creșterile salariale, O.U.G. nr. 118/2018 a prevăzut, la art. 34 alin. (4) că, pentru personalul încadrat în unitățile sanitare publice, inclusiv cele care au ca asociat unic unitățile administrativ-teritoriale, aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, influențele financiare determinate de creșterile salariale prevăzute la alin. (1) se asigură prin transferuri din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, de la titlul VI «Transferuri între unități ale administrației publice» Alin. (1) al art. menționat, la care face referire alin. (4) stabilea că, prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2019, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare se majorează cu 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Conform susținerii recurentului reclamant, până la data de 31.12.2019, intimata pârâtă a asigurat toate sumele necesare punerii în aplicare a art. 34 din O.U.G. nr. 114/2018. Alin. (4) al art. 34 din O.U.G. 118/2018 a fost introdus prin O.U.G. nr. 35/2019, scopul acestui din urmă act normativ fiind expus în preambulul ordonanței, astfel: „pentru a asigura continuitatea, în aceleași condiții, a activității personalului încadrat în unitățile sanitare publice, inclusiv cele care au ca asociat unic unitățile administrativ-teritoriale, aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, precum și a drepturilor salariale prevăzute la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 34 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, având în vederea faptul că nereglementarea modului de suportare a acestor influențe financiare ar avea un impact direct asupra serviciilor medicale spitalicești acordate asiguraților, pentru ca aceste influențe salariale să nu afecteze nivelul cheltuielilor pentru medicamente și materiale sanitare din bugetele unităților sanitare publice, ținând cont de faptul că acest personal are atribuții în ocrotirea sănătății populației”. Analizând dispozițiile legale relevante, expuse mai sus, prima instanță a considerat că exista cadrul legal pentru achitarea acestor creșteri salariale de către casele de asigurări de sănătate, acesta rezultând din dispozițiile art. 34 alin. (5) din O.U.G. nr. 114/2018, din extinderea efectelor O.U.G. nr. 35/2019 asupra creșterilor salariale aferente perioadei ianuarie - martie 2020 și din art. 38 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 153/2017. Acest din urmă text legal stabilește că, pentru personalul încadrat în unități sanitare publice aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, influențele financiare determinate de creșterile salariale prevăzute la lit. a) - c), inclusiv suma compensatorie prevăzută la alin. (6 ind. 1) precum și sumele determinate de aplicarea art. 25 alin. (6) se asigură prin transferuri din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate de la o poziție distinctă. Creșterile salariale prevăzute la lit. a) - c) sunt următoarele: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25 în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții; b) prin excepție de la lit. a) începând cu 1 martie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile de medici, de asistenți medicali și ambulanțieri/șoferi autosanitară prevăzute în anexa nr. II cap. I se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit prezentei legi pentru anul 2022; c) prin excepție de la lit. a) începând cu data de 1 martie 2018, pentru personalul prevăzut în anexa nr. II, cuantumul sporurilor pentru condiții de muncă se determină conform Regulamentului-cadru de acordare a sporurilor, elaborat de Ministerul Sănătății și aprobat prin hotărâre a Guvernului până la data de 1 martie 2018, fără a depăși limita prevăzută la art. 25 Instanța de apel a considerat că sunt întemeiate argumentele apelantei în sensul că, în ceea ce privește majorările salariale stabilite prin Legea nr. 5/2020 pentru perioada de referință 01.03.2020 - 15.03.2020, legiuitorul nu a prevăzut sursa de finanțare, reținând în acest sens prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora nicio cheltuială nu poate fi dispusă fără a avea identificată sursa de finanțare necesară, intimatul surmontând prin mijloace proprii dificultățile create prin lipsa de prevedere a sursei de finanțare. Argumentele primei instanțe conform cărora „chiar dacă obligativitatea asigurării sumelor necesare diferențelor salariale de către casele de sănătate a fost prevăzută de un act normativ adoptat la data de 23.05.2019, această obligație privește creșterile aferente și pentru anul 2020 având în vedere faptul că acest act normativ a fost aprobat prin Legea nr. 22/2021” au fost corect înlăturate de instanța de apel, care a arătat că „Legea nr. 22/2021, privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2019, nu poate produce efecte retroactive și rezolvă doar situațiile ulterioare sau în curs de desfășurare la momentul intrării sale în activitate”. Astfel, legea de aprobare integrează în totalitate prevederile din ordonanța de urgență aprobată, iar ordonanța în discuție a fost aprobată fără modificări. Prin aprobare, ordonanța de urgență încetează să mai existe ca act juridic normativ distinct, aceasta fiind transformată în lege. Legea de aprobare a ordonanței nu modifică însă efectele juridice ale acesteia, ele producându-se numai în sfera de reglementare care rezultă din conținutul normativ al ordonanței. În argumentarea deciziei sale, instanța de apel a considerat că „în mod neîntemeiat susține intimata că plata de la FNUASS rezultă din dispozițiile Legii nr. 5/2020, respectiv ale O.U.G. nr. 114/2018 și O.U.G. nr. 35/2019, din moment ce acestea nu cuprind pentru perioada de referință dispoziții referitoare la procedura și plata creșterilor salariale pretinse, ci reglează modalitatea de bugetare a majorărilor rezultând din aplicarea etapizată anterioară a dispozițiilor Legii nr. 153/2017, acesta fiind și motivul pentru care CNAS București nu a dispus implementarea majorărilor prevăzute la art. 45 din Legea nr. 5/2020 pentru intervalul 01.01.2020-14.03.2020, ci exclusiv pentru perioada ulterioară, când prin modificare legislativă s-a prevăzut asigurarea finanțării prin FNUASS”. Acest argument nu conține o analiză a art. 45 din Legea nr. 5/2020 a bugetului de stat pe anul 2020, în corelare cu Anexa nr. 11/02 a legii, intitulată „Bugetul pe capitole, subcapitole, paragrafe, titluri de cheltuieli art. e și alineate pe anii 2020 - 2023 (sume alocate din Bugetul Fondului National Unic de Asigurări Sociale de Sănătate), care cuprinde în Titlul VI intitulat „Transferuri între unități ale administrației publice”, indicatorul „Transferuri din bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate către unitățile sanitare pentru acoperirea creșterilor salariale”, susținerea recurentului reclamant fiind în sensul că determinarea sursei de finanțare este reglementată în acest context. De asemenea, decizia instanței de apel nu cuprinde nici o analiză a art. 38 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 153/2017, despre care intimata pârâtă a susținut că este incident în cazul creșterilor salariale de la lit. a) și c) și se aplică începând cu 1 ianuarie 2018, respectiv 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017. Astfel, nu este expus un raționament juridic care să aibă aptitudinea de a explica lipsa de incidență a acestui text legal în cauza de față, aplicabilitate susținută de reclamant în privința determinării sursei de finanțare și contestată de pârât. În cazul în care, în urma examinării problemelor arătate, concluzia este aceea că nu sunt prevăzute sursele de finanțare pentru perioada în litigiu, este necesar a se explica totodată raționamentul juridic care determină concluzia că, deși creșterile salariale în discuție erau prevăzute de lege, iar finanțarea acordării acestor drepturi este prevăzută constant de legiuitor în sarcina Casei de Asigurări de Sănătate, obligația de a le suporta revine Spitalului A, din mijloacele proprii. Astfel, pentru a justifica respingerea pretențiilor reclamantului, este necesar a se determina izvorul obligației spitalului de a plăti din mijloacele proprii drepturile salariale în discuție, respectiv care este temeiul sarcinii impuse spitalului de a suporta consecințele faptului că legea nu prevede sursa de finanțare a unor drepturi acordate tot prin lege, în condițiile în care asigurarea continuității, în aceleași condiții, a activității personalului încadrat în unitățile sanitare publice, și dezideratul ca aceste influențe salariale să nu afecteze nivelul cheltuielilor pentru medicamente și materiale sanitare din bugetele unităților sanitare publice, reprezintă scopuri declarate ale legiuitorului delegat. În acest context, Înalta Curte reține că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în situația în care raționamentul juridic expus de instanța de apel pentru a schimba soluția primei instanțe nu conține o analiză și o înlăturare argumentată a aplicării dispozițiilor legale avute în vedere de aceasta la pronunțarea soluției, în coordonatele expuse mai sus. În această situație, examinarea corectei aplicări a dispozițiilor de drept material în contextul motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este posibilă, instanța de recurs fiind chemată să procedeze la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, verificând în acest scop dezlegările proprii ale instanței de apel cu privire la chestiunile litigioase. În consecință, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-reclamant Spitalul A Botoșani împotriva deciziei nr. 645A din 8 iunie 2023 a Curții de Apel Suceava, Secția I civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.