ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 775/2025

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Maramureș, la data de 02.10.2024, sub nr. x/100/2024, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, a solicitat suspendarea efectelor Dispoziției nr. 3014/29.07.2024 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră Române, prin care s-a dispus sancționarea disciplinară a acestuia, cu sancțiunea „mustrare scrisă” pentru „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autorități anume abilitate de lege”, faptă prevăzută de art. 57 lit. b din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, până la soluționarea cererii de anulare a acesteia; cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința nr. 1130 din 7 noiembrie 2024 a Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a fost declinată competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, în favoarea Curții de Apel Cluj – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, enunțând dispozițiile art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004, tribunalul a reținut că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 14 Legea 554/2004, cererea de suspendare este de competența instanței de contencios competentă a soluționa fondul litigiului (cererea de anulare).

Astfel, Tribunalul nu este competent a soluționa cererea de față, actul a cărui suspendare se pretinde fiind emis de Inspectorul General al Poliției de Frontieră Române – autoritate centrală.

2.2. Prin Sentința nr. 427 din 29 noiembrie 2024 a Curții de Apel Cluj – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, în esență, curtea de apel a reținut că obiectul dedus judecății în prezenta cauză constă în suspendarea efectelor Dispoziției Inspectoratului General al Poliției de Frontieră Române nr. 3014/29.07.2024, prin care s-a dispus sancționarea disciplinară a acestuia, cu sancțiunea „mustrare scrisă” pentru „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autorități anume abilitate de lege”, faptă prevăzută de art. 57 lit. b din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, până la soluționarea cererii de anulare a acesteia.

Astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reclamantul ocupă o funcție publică, respectiv aceea de polițist de frontieră, adjunct șef sector la Sectorul Poliției de Frontieră (...).

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, polițistul este funcționar public civil, iar, potrivit prevederilor art. 495 din Codul administrativ, funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare.

S-au mai reținut dispozițiile art. 536 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, potrivit cu care cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Astfel, legiuitorul a făcut referire la raportul de serviciu al funcționarului public, fără a distinge în raport de categoriile reglementate în OUG nr. 57/2019 sau în legi speciale.

În cauză fiind vorba despre o solicitare vizând raportul de serviciu al funcționarului public, s-a constatat că instanța competentă asupra cererii de suspendare a actului prin care acesta fost sancționat este tribunalul, prin raportare la art. 536 din OUG nr. 57/2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2) 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, prin care a solicitat suspendarea efectelor Dispoziției Inspectoratului General al Poliției de Frontieră Române nr. 3014/29.07.2024, prin care s-a dispus sancționarea disciplinară a acestuia, cu sancțiunea „mustrare scrisă” pentru „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autorități anume abilitate de lege”, faptă prevăzută de art. 57 lit. b din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, până la soluționarea cererii de anulare a acesteia, cu cheltuieli de judecată.

Înalta Curte constată că, din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul ocupă o funcție publică, respectiv aceea de polițist de frontieră, adjunct șef sector la Sectorul Poliției de Frontieră (...).

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, polițistul este funcționar public civil, iar, potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (8) din același act normativ, ”Polițistul nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii, fără parcurgerea procedurii prealabile.”

Art. 536 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ prevede următoarele: ,,Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.”

Potrivit prevederilor art. 495 din același Cod, ”funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare.”

Prin raportare la aceste dispoziții legale, având în vedere că în cauză este vorba despre o solicitare vizând raportul de serviciu al funcționarului public, Înalta Curte apreciază că instanța competentă să soluționeze cererea de suspendare a executării actului prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar este secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

În concluzie, instanța competentă să soluționeze cauza, în fond, este Tribunalul Maramureș – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române în favoarea Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.