ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 769/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal la data de 1 februarie 2022, sub numărul x/59/2022, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției, Ministrul Justiției și Penitenciarul B, a solicitat suspendarea și anularea prevederilor art. 93 din Regulamentul privind siguranța locurilor de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 4800/C/2018.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 201 din 19 aprilie 2022, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și a respins acțiunea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției, Ministrul Justiției și Penitenciarul B, ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile, atât în ceea ce privește suspendarea, cât și fondul pretenției.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 201 din 19 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 7 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Hotărârea atacată cu contestație în anulare Prin Decizia nr. 2477 din 25 aprilie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/59/2022, s-a respins recursul declarat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr. 201 din 19 aprilie 2022 a Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Contestația în anulare formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 2477 din 25 aprilie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/59/2022, recurentul A a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Legea nr. 554/2004 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Contestatorul a solicitat casarea/anularea deciziei de recurs și trimiterea cauzei la rejudecare la instanța de fond și admiterea tuturor solicitărilor din acțiune, cu cheltuieli de judecată (fond, recurs, contestație). A indicat domiciliul ales, precizând că, în cazul în care contetația ajunge cu întârziere, solicită repunerea în termenul de 15 zile, pentru că nu a înaintat-o Penitenciarul B. A învederat, în esență, că decizia atacată este netemeinică și nelegală, întrucât actul normativ atacat - Ordinul Ministrului justiției nr. 480/C/2018 - face parte din categoria actelor administrative cu caracter general care au intrat în circuitul civil și deja au produs efecte juridice și din acest motiv nu mai putea fi revocat, aspect care nu fost observat de instanța de recurs, care a apreciat greșit asupra faptului că procedura prealabilă este obligatorie. A mai susținut că, în cauză au fost încălcate și drepturile contestatorului prevăzute de art. 3 din CtEDO, făcând trimitere la Încheierea definitivă a CEDO din 30.03.2023 în dosarul nr. 9479/17 Faur Isai contra României, care are autoritate de lucru judecat. Instanța de recurs nu a analizat acest aspect, deși contestatorul este o persoană aflată în stare de detenție care nu are studii juridice și nu a fost apărată de avocat, și nici nu i s-a asigurat un avocat pentru redactarea acțiunii și nici ulterior pentru redactarea recursului ori pentru susținerea acestuia. A menționat că erau 45 de persoane în camera de deținuți, fără venit, iar Statul Român nu i-a asigurat avocat, deși nu avea studii juridice. A invocat parțial procedurile CEDO care sunt superioare ligislației interne, inclusiv Legii nr. 554/2004 și Codului de procedură civilă, a deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale Curții Constituționale a României, astfel cum prevede art. 3 C.proc.civ.

Apărările intimaților 6.1 Intimatul Penitenciarul B a formulat întâmpinare, prin care a susținut că argumentele critice formulate de contestator nu se încadrează în niciunul dintre motivele pe care se întemeiază textul legal, reiterând aspectele de fond. 6.2 Intimata Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, susținând că, în realitate, contestatorul reiterează aspectele de fond.

Procedura de soluționare a contestației în anulare În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestației în anulare și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de 503-508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194 și art. 201 alin. (1) (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 13 februarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație asupra contestației în anulare Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu contestația în anulare de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, cererea nefiind legal timbrată. 1. Argumente de drept și de fapt relevante Potrivit prevederilor art. 148 alin. (6) C. proc. civ.: „Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel”, iar conform art. 197 din același act normativ: „În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.” Totodată, dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru. În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora pentru formularea contestației în anulare se datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei. Înalta Curte, văzând dispozițiile legale sus-menționate, reține că partea contestatoare nu a atașat la contestația în anulare formulată dovada achitării taxei judiciare de timbru și nici nu și-a îndeplinit ulterior această obligație, deși i-a fost adusă la cunoștință la data de 17.01.2025, prin citația emisă de instanță, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare, aflat la fila 27 din dosar. Totodată, se reține că Încheierea din data de 24.10.2024 prin care s-a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de contestator odată cu contestația în anulare s-a comunicat acestuia la data de 29.11.2024, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la fila 26 din dosar. Contestatorul nu a formulat cerere de reexaminare împotriva acestei încheieri și nici cerere de reexaminare privind modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, după comunicarea, prin citație, a obligației privind timbrajul. Așa fiind, Înalta Curte va face aplicarea art. 197 teza a II-a C. proc. civ., care prevede sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată netimbrate. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 197 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula contestația în anulare ca netimbrată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE: Anulează contestația în anulare formulată de A împotriva Deciziei nr. 2477 din 25 aprilie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/59/2022, ca netimbrată. Definitivă. Pronunțată astăzi, 13 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.