ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 462/2023

Ședința publică din data de 1 februarie 2023

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal în data de 19.01.2021, sub numărul x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, anularea Deciziei nr. 499/04.06.2007 privind aprobarea "Instrucțiunilor privind regimul deținuților a căror competențe de soluționare aparține locului de deținere", emisă de pârâtă.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 269 din 7 mai 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de interes și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, ca fiind lipsită de interes.

Împotriva sentințe civile nr. 269 din 7 mai 2021 a Curții de Apel Timișoara a formulat recurs reclamantul A., susținând că sentința este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Prin declarația de recurs, a precizat că va transmite motivele de recurs, în termen legal, printr-un memoriu separat.

Intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru netimbrare și nemotivare și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nul, după cum se va arăta în continuare:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Art. 487 - Motivarea recursului

(1) Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

(…)

Art. 489 - Sancțiunea nemotivării recursului

(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

(2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

(3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică."

Având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispozițiile art. 488 și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., analizând recursul formulat în cauză, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul își întemeiază cererea, nefiind formulate critici care să poată fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță prin hotărârea recurată.

Deși partea a preciza că va transmite motivele pe care se întemeiază calea de atac, prin intermediul unui memoriu separat, aspect permit de dispozițiile anterior menționate, câtă vreme aceste motive ar fi fost depuse la dosar în termenul prevăzut de lege, nu a procedat de această manieră.

Prin urmare, astfel cum a fost formulat, recursul promovat nu permite analizarea hotărârii recurate prin prima motivelor de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

În consecință, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc critici la adresa hotărârii recurate și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată, de respingere a cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de interes și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, motiv pentru care este incidentă sancțiunea nulității recursului.

Pentru considerentele arătate și constatând că nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate de instanță din oficiu, iar recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 269 din 7 mai 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 februarie 2023.