ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3679/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara în data de 03.12.2020, sub numărul x/2020, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, acțiune în anularea deciziei nr. 403/13.04.2016, emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 98 din data de 25 februarie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile menționate în punctul I.2 anterior, reclamantul A. a formulat recurs, prin care, apreciind hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală, a solicitat casarea acesteia, întrucât prima instanță a calificat eronat natura juridică a deciziei nr. 403/13.04.2016 ca fiind o operațiune procedurală, când natura deciziei este, în realitate, cea a unui act administrativ cu caracter normativ. De asemenea, a arătat că mecanismul de stabilire și schimbare a regimului de executare a pedepsei și de luare a deciziilor de liberare condiționată, stabilite prin sus indicata decizie, contravine normelor cu forță juridică superioară.

Apărările formulate în cauză În cauză, intimatul-pârât Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția nulității căii de atac promovate de recurent, pe de o parte, pentru neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, iar, pe de altă parte, față de inexistenta unei motivări care să se încadreze în cazurile de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.. De asemenea, din perspectiva analizei în fond a recursului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și menținerea, drept temeinică și legală, a sentinței atacate.

Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurentul-reclamant A. a învederat că cererea sa de recurs îndeplinește toate cerințele legale de valabilitate, solicitând respingerea excepțiilor, iar din perspectiva fondului cauzei, prin invocarea unor aspecte similare celor din memoriul de recurs, a cerut respingerea apărărilor formulate de intimatul-pârât, apreciind susținerile intimatului ca fiind neîntemeiate.

Procedura în fața instanței de recurs 6.1. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 09.07.2021 a fost fixat termenul de judecată la data de 11 ianuarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. 6.2. Prin încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea recurentului-reclamant A. și a dispus preschimbarea termenului de judecată acordat la data de 11 ianuarie 2023, pentru data de 22 iunie 2022. II. Soluția instanței de recurs Analizând, cu prioritate, îndeplinirea de către recurentul - reclamant a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepția netimbrării, invocată de intimatul Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, este întemeiată, pentru următoarele considerente: În cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. Prin adresa comunicată recurentului - reclamant la data de 12 mai 2021, conform dovezii de înmânare aflată la dosarul cauzei, Înalta Curte a adus la cunoștința acestuia obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 98 din data de 25 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte observă că recurentul nu a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru stabilite în sarcina sa, nu a solicitat acordarea de facilități la plata acesteia și, până la termenul de judecată acordat, nu a depus în dosarul cauzei dovada achitării unei astfel de taxe. Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului. Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimatul Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor și va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 98 din data de 25 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, motiv pentru care nu se mai impune a fi analizată excepția nulității recursului, pentru neîndeplinirea obligației de motivare într-o manieră conformă prevederilor art. 488 C. proc. civ., invocată de intimat.