ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 550/2025

HOTĂRÂRE

18.03.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 550/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Senatul și Secretarul General al Senatului, anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă nr. 822 din data de 30.06.2023 și obligarea pârâților la plata indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 01.07.2023 la zi și în continuare lunar. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzii legale calculate de la data emiterii ordinului atacat și până la data efectivă a plății, actualizarea sumelor datorate cu rata inflației și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 49 din Legea 96/2006, jurisprudența CEDO, deciziile C.C.R. nr. 20/2020, 261/2022, nr.467/2023, art.1254 alin. (3) C. civ., art.139 alin.1 din Legea nr. 127/2019 și art.194 C. proc. civ.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.

Prin sentința civilă nr.1606 din data de 06.06.2024 Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A și pe pârâții Senatul României și Secretarul General al Senatului, în favoarea Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.152, art.153 și alin. (2) și art.154 din Legea nr. 263/2010, astfel încât tribunalul competent să soluționeze cauza în primă instanță este cel în a cărui rază teritorială își are sediul pârâtul, respectiv Tribunalul București.

Învestit cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a pronunțat sentința civilă nr. 7128 din data de 13.11.2024 prin care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A și pe pârâții Senatul României și Secretarul General al Senatului, în favoarea Tribunalului Cluj.

În motivare s-a reținut incidența prevederilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora tribunalul are plenitudine de competență în judecarea pe fond a cererilor în materia litigiilor de muncă și asigurări sociale și a dispozițiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, tribunalul concluzionând că instanța în raza căreia se află domiciliul reclamantului este competentă să soluționeze prezenta cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 133 pct.2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.

Astfel, Înalta Curte constată că a fost declinată reciproc competența de soluționare a cauzei între Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prima instanță reținând că sunt aplicabile dispozițiile art.152, art.153 alin. (2) și art.154 din Legea nr. 263/2010, în timp ce Tribunalul București a stabilit competența de soluționare a pricinii prin raportare la dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În speță, reclamantul A a învestit instanța de judecată cu o acțiune, prin care solicită anularea Ordinului de încetare nr. 822/30.06.2023 emis de Secretarul General al Senatului, obligarea pârâților la plata indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 1.07.2023 la zi și în continuare, obligarea pârâților la plata dobânzii legale calculată de la data emiterii Ordinului atacat și până la data efectivă a plății, precum și actualizarea sumelor datorate cu rata inflației.

Litigiul vizează modalitatea în care emitentul ordinului contestat a aplicat prevederile referitoare la stabilirea indemnizației pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, ambele instanțe aflate în conflict apreciind că prezentul litigiu intră sub incidența Legii nr. 263/2010.

Potrivit art. 154 din Legea nr. 236/2010, "1. Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul. 2. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

În speță, acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu pârâții Senatul României și Secretarul General al Senatului, deci nu cu C.N.P.P. și nici cu o casă teritorială de pensii.

În aceste condiții, față de dispozițiile legale sus-evocate, de obiectul și părțile procesului, Înalta Curte constată că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, astfel încât tribunalul competent să soluționeze cauza în primă instanță este cel în a cărui rază teritorială își au sediul pârâții.

În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București– Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, așa încât, văzând prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.