ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4600/2024

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 04.10.2023, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Senatul României și Secretariatul General al Senatului, au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă, obligarea pârâților la plata indemnizațiilor pentru limită de vârstă, în continuare, pentru perioada 01.03.2021-09.06.2022, obligarea pârâților la plata dobânzilor legale cuvenite aplicate fiecărei obligații pentru din perioada 01.03.2021-09.06.2022, de la data nașterii obligației până la data plății efective, respectiv obligarea pârâților la plata sumelor necesare actualizării cu rata inflației, pentru fiecare obligație din perioada 01.03.2021-09.06.2022, de la data nașterii obligației până la data plății efective.

La termenul din data de 26.02.2024 reclamanții au depus o cerere modificatoare a acțiunii introductive, arătând că solicită:

În ședința din 26.02.2024, reclamanții au depus note scrise prin care au solicitat verificarea competenței materiale a Tribunalului București, secția a VIII-a, conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivare au arătat că I.L.V. nu este un drept de asigurări sociale care să atragă aplicabilitatea Legii nr. 263/2010 și competența materială a Tribunalului București, secția a VIII-a, conflicte de muncă și asigurări sociale. Susțin că litigiul nu intră în competența materială a instanțelor de contencios administrativ și fiscal întrucât nu este aplicabilă Legea nr. 554/2004.

2.1. Prin sentința civilă nr. 962/26.02.2024, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ si Fiscal.

Pentru a dispune astfel tribunalul, a reținut, prin analogie cu drepturile reglementate de Legea nr. 393/2004 și văzând și considerentele Curții Constituționale din decizia nr. 261/2022, potrivit cărora este vorba de un drept patrimonial care este intrinsec legat de regimul constituțional al protecției mandatului reprezentativ, că actele de dispoziție privind încetarea plății indemnizației contestate în cauză sunt acte administrative cu caracter individual emise de către Senatul României – "autoritate publică centrală" în sensul prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ.

Astfel, competenta materială aparține, în temeiul prevederilor art. 96 punctul 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Curtii de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Din punct de vedere teritorial, conform art. 10 alin. (3) din Lg. 554/2004, s-a reținut că cel putin unul dintre reclamanți are domiciliul în București.

2.2. Prin încheierea de ședință din data de 29 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus disjungerea acțiunii introduse de reclamantul B. și formarea unui dosar separat în privința acestuia, cu nr. x/2024.

Prin sentința civilă nr. 1151/26.06.2024, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de judecare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâții Senatul României și Secretariatul General al Senatului în favoarea Curții de Apel Brașov.

S-a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 care atrag competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului.

2.3. Prin sentința nr. 109 din data de 12 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale.

A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

S-a constatat ivit conflict negativ de competență și înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că indemnizația pentru limită de vârstă cuvenită foștilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, are caracterul unui drept la pensie, reprezintă o contraprestație socială acordată de lege foștilor parlamentari după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfășurată în perioada ocupării funcției de demnitate publică.

Fiind inclusă în categoria drepturilor de asigurări sociale, contestațiile formulate în legătură cu refuzul acordării acestei prestații sociale sunt de competența tribunalelor, complete specializate de dreptul muncii și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 152 și art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii potrivit cărora "Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel."

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte reține că reclamantul a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, anularea Ordinului emis de Secretarul General al Senatului de încetare a plății indemnizației pentru limită de vârstă și obligarea pârâților la repunerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 – 09.06.2022.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a exercitat o funcție de demnitate publică în Parlamentul României astfel că, odată cu încetarea mandatului de senator și îndeplinirea condițiilor legale cu privire la vârsta de pensionare a dobândit dreptul la indemnizația pentru limită de vârstă, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006, privind Statutul deputaților și al senatorilor.

Potrivit art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, intitulat "Dreptul la indemnizația pentru limită de vârstă":

"(1) Deputații și senatorii care îndeplinesc condițiile vârstei standard de pensionare, eșalonate, după caz, în anexele nr. 5 și 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleași legi sau ale altor legi speciale au dreptul, la încetarea mandatului, la indemnizație pentru limită de vârstă, dacă nu sunt realeși pentru un nou mandat.

(2) Deputații și senatorii beneficiază de indemnizația pentru limită de vârstă de la data la care li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare.

(3) Cuantumul indemnizației pentru limită de vârstă prevăzut la alin. (1) se acordă în limita a 3 mandate și se calculează ca produs al numărului lunilor de mandat cu 0,55% din indemnizația brută lunară aflată în plată. Cuantumul net al indemnizației pentru limită de vârstă nu poate fi mai mare decât venitul net corespunzător unei indemnizații brute lunare a unui deputat sau senator aflat în exercițiul mandatului.

(4) Pentru mandate incomplete, indemnizația pentru limită de vârstă se calculează proporțional cu perioada de mandat efectiv exercitată, dar nu mai puțin de un mandat parlamentar.

(5) Pe perioada exercitării unui nou mandat, plata indemnizației pentru limită de vârstă se suspendă, urmând a fi reluată, la încetarea acestuia, în cuantumul recalculat prin valorificarea perioadei de mandat exercitat după suspendare.

(6) Indemnizația pentru limită de vârstă se actualizează din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă o indemnizație pentru limită de vârstă mai mică, se menține indemnizația pentru limită de vârstă aflată în plată.

(7) Indemnizația pentru limită de vârstă se cumulează cu orice tip de pensie stabilită în sistemul public de pensii sau în alt sistem de pensii neintegrat sistemului public, precum și cu orice alte venituri realizate.

(8) Indemnizația pentru limită de vârstă reprezintă venit din altă sursă, în înțelesul Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

(9) Cuantumul indemnizației pentru limită de vârstă se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Camerei Deputaților și al Senatului, și se plătește de acestea."

Calitatea emitentului ordinului de respingere a cererii de acordare a indemnizației nu este de natură a atrage de plano competența instanței de contencios administrativ, întrucât o astfel de competență specială intervine doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de legiuitor.

Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că litigiul de față este unul de asigurări sociale, întrucât reclamantul a supus controlului instanței de judecată modalitatea în care emitentul ordinului a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor și ale Legii nr. 7/2021.

Indemnizația pentru limită de vârstă are caracterul unui drept de asigurări sociale rezultă și din dispozițiile art. 3 alin. (5) din Hotărârea Birourilor permanente ale Camerei Deputaților și Senatului nr. 1/2016 de aprobare a Normelor Metodologice privind acordarea indemnizației pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor republicată "Deputații și senatorii care au valorificat perioadele de mandat la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006 privind Statutul funcționarului public parlamentar, republicată cu modificările și completările ulterioare, nu pot valorifica aceleași perioade de mandat și pentru a solicita indemnizația pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 republicată".

Drept urmare, perioadele de mandat de parlamentar fie se valorificau la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie pentru stabilirea indemnizației pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006.

Ori, faptul că legiuitorul a recunoscut deputaților și senatorilor posibilitatea de a valorifica perioadele de mandate fie la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie la stabilirea indemnizației pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 conduce la concluzia că indemnizația pentru limită de vârstă are caracterul unui drept de asigurări sociale.

De altfel, legiuitorul însuși a calificat indemnizația pentru limită de vârstă ca fiind o "pensie de serviciu", în contextul în care, prin prevederile O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniu pensiilor de serviciu, a reglementat, în art. VI, la fel ca în ipoteza altor drepturi privind pensiile de serviciu, actualizarea anulată, din oficiu, a indemnizației prevăzute de art. 49 din Legea nr. 96/2006.

Apreciază astfel Înalta Curte că nu este relevantă încadrarea indemnizației din punct de vedere fiscal, astfel cum este definită la art. 49 alin. (8) din Legea nr. 96/2006, venit din altă sursă, întrucât competența de soluționare a cauzei trebuie determinată prin raportare la natura concretă a litigiului, demersul de încetare a plății stabilit prin ordinul Secretarului General al Senatului nefiind emis în regim de putere publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că doar instanțele prin intermediul cărora se realizează jurisdicția asigurărilor sociale pot aprecia asupra legalității actului dedus judecății.

Pentru aceste motive, având în vedere dispozițiile art. 152, 153 și 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 (în vigoare la data sesizării instanțelor) și prevederile art. 95 din C. proc. civ., Înalta Curte va tranșa conflictul material de competență în favoarea Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul General al Senatului, Senatul României, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.