ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 698/2025

HOTĂRÂRE

19.03.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 698/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 20.01.2025 pe rolul Judecătoriei Reșița sub nr. x/290/2025, petentul BEJ A a solicitat, la cererea creditorului B S.A., încuviințarea executării silite împotriva debitoarei C, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1501/07.03.2024 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. x/290/2023, privind recuperarea sumei de 1.855,70 lei compusă din 1.222,98 lei debit principal; 50 lei cheltuieli de judecată; 213 lei contravaloare facturi restante ce se actualizează cu penalități de întârziere – 0,20%/zi de la data de 11.01.2025 până la data plății efective și 369,72 lei penalități de întârziere – 0,2%/zi (a zecea zi a lunii următoare scadenței fiecărei facturi – 10.01.2025) aplicată la suma de 213 lei, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/EX/2025.

Prin încheierea nr. 370/21.01.2025, Judecătoria Reșița a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Hunedoara.

A reținut instanța că, întrucât la data sesizării executorului judecătoresc, respectiv 10.01.2025, debitoarea C avea reședința legal stabilită (pentru perioada 05.09.2024-31.08.2025) în Hunedoara, str. (...), județul Hunedoara, competența de soluționare aparține Judecătoriei Hunedoara, ca instanță de executare de la sediul debitorului, potrivit art. 651 C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 490/20.02.2025, Judecătoria Hunedoara a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Reșița, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul pentru soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție.

A reținut instanța că domiciliul debitoarei D (E) este în municipiul Reșița, județul Caraș Severin, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Reșița, iar faptul că aceasta are reședința în municipiul Hunedoara, județul Hunedoara, nu atrage competența teritorială a instanței în raza căreia se află situată reședința debitoarei.

Legiuitorul a prevăzut expres că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului, fără a lăsa loc de interpretări.

În cauză, domiciliul debitoarei este activ din 20.10.2023 în municipiul Reșița, deci implicit la data sesizării organului de executare (20.01.2025), localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Reșița.

II.Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este reprezentat de cererea petentului BEJ A formulată pentru creditorul B S.A. de încuviințare a executării silite împotriva debitoarei C, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1501/07.03.2024 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. x/290/2023, privind recuperarea sumei de 1.855,70 lei, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/EX/2025.

Instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența reținând în mod diferit care este instanța de executare competentă în soluționarea pricinii în funcție de domiciliul/reședința debitorului, respectiv, Judecătoria Reșița a reținut că instanța de executare este Judecătoria Hunedoara, ca instanță de executare de la reședința debitorului la data sesizării executorului judecătoresc, iar Judecătoria Hunedoara a reținut că instanța de executare este reprezentată de Judecătoria Reșița, ca instanță de la domiciliul debitorului la data declanșării executării silite, reședința fiind fără relevanță din perspectiva competenței.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 651 alin. (1) și (3) din același cod.

Dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că „În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare”, iar potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor”.

Cererea de încuviințare a executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din dispozițiile anterior menționate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd că „instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”.

Din verificările efectuate în sistemul electronic de evidență a populației (fila 19 din dosarul Judecătoriei Reșița), se constată că debitoarea C avea reședința legal stabilită pentru perioada 05.09.2024-31.08.2025 în municipiul Hunedoara, deci inclusiv la data sesizării organului de executare silită (10.01.2025).

Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 91 C. civ., conform cărora „(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.(2) În lipsa acestor mențiuni, sau când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reședinței nu va putea fi opusă altor persoane.”

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 87 și art. 89 C. civ., reiese că noțiunea de domiciliu, prevăzută de art. 651 C. proc. civ., se referă la adresa unde persoana declară că își are locuința principală, locuința în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina și în practica judiciară, potrivit căreia „noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv.”

Scopul normelor care guvernează procesul civil, constând în asigurarea cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, poate fi atins numai prin stabilirea competenței în favoarea instanței în a cărei rază debitorul își are reședința, proximitatea acesteia față de instanța de executare facilitând debitorului accesul efectiv la justiție și concurând la o eficientizare a măsurilor de executare silită față de bunurile sale mobile și, după caz, imobile.

Or, cererea de executare silită a fost formulată la data de 10.01.2025, dată la care, potrivit relațiilor obținute din sistemul electronic de evidență a populației de către una dintre instanțele aflate în conflict negativ de competență (Judecătoria Reșița), debitoarea avea reședința în municipiul Hunedoara (05.09.2024-31.08.2025), localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Hunedoara.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Hunedoara.