ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 630/2025

Analizând excepția inadmisibilității căii de atac, invocată din oficiu, reținând și prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la 29 noiembrie 2022 sub nr. x/245/2021/a2, petenta A a solicitat instanței îndreptarea erorii/omisiunii din încheierea din 9 noiembrie 2022, invocând faptul că instanța a soluționat dosarul cu încălcarea art. 22 C. proc. civ., prin introducerea în cauză a unei persoane fizice și prin schimbarea obiectului cauzei fără acordul său.

Prin încheierea civilă nr. 36 din 10 ianuarie 2023, Judecătoria Iași a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare a erorii materiale.

Prin decizia civilă nr. 451 din 19 martie 2024, Tribunalul Iași a respins cererea de repunere pe rol, formulată de apelanta A. A constatat perimată cererea de apel împotriva încheierii civile nr. 36 din 10 ianuarie 2023, pronunțată de Judecătoria Iași, pe care a păstrat-o.

Prin decizia civilă nr. 257 din 19 septembrie 2024, Curtea de Apel Iași-Secția civilă a respins excepția necompetenței materiale, invocată de recurenta A. A admis excepția tardivității formulării recursului, invocată din oficiu, și a respins, ca tardiv, recursul formulat de recurenta A împotriva încheierilor din 13 iunie 2023, 14 februarie 2024 și 13 martie 2024 și a deciziei civile nr. 451 din 19 martie 2024, pronunțată de Tribunalul Iași-Secția I civilă.

Prin încheierea din 17 octombrie 2024, aceeași instanță a respins cererea de îndreptare a erorii materiale cuprinse în decizia civilă nr. 257 din 19 septembrie 2024, formulată de recurenta A.

Împotriva deciziei civile nr. 257 din 19 septembrie 2024 și a încheierii de îndreptare eroare materială din 17 octombrie 2024, ambele pronunțate de Curtea de Apel Iași – Secția civilă a declarat recurs reclamanta A, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția I civilă la 14 noiembrie 2024.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare, cererea de recurs fiindu-i comunicată la 2 decembrie 2024, conform procesului-verbal de înmânare de la fila 28 din dosarul de recurs.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul formulat de reclamanta A în raport cu excepția inadmisibilității, ce se impune a fi analizată cu prioritate în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente de drept:

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Drept urmare, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legiuitor constituie o încălcare atât a principiului legalității, cât și a principiului egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept, persoana interesată având posibilitatea de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în vederea apărării drepturilor subiective sau intereselor sale legitime, însă numai în condițiile legii.

Conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”, iar, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din același act normativ, „sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul cauzei”. De asemenea, potrivit art. 446 C. proc. civ., ,,Încheierile pronunțate în temeiul și , precum și hotărârea pronunțată potrivit sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea.”

Recurenta A supune căii extraordinare de atac a recursului două hotărâri, decizia civilă nr. 257 din 19 septembrie 2024, prin care Curtea de Apel Iași - Secția civilă a respins, ca tardiv, recursul formulat de aceeași parte împotriva încheierilor din 13 iunie 2023, 14 februarie 2024, 13 martie 2024 și a deciziei civile nr. 451 din 19 martie 2024, pronunțată de Tribunalul Iași-Secția I civilă, precum și încheierea din 17 octombrie 2024, prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a deciziei menționate.

Pentru a determina dacă hotărârile care fac obiectul recursului sunt susceptibile de a fi reformate pe calea recursului, prezintă relevanță succesiunea hotărârilor pronunțate în soluționarea cererilor recurentei.

În conformitate cu dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind pronunțată în soluționarea unui recurs, decizia civilă nr. 257 din 19 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași-Secția civilă este definitivă.

Reiese astfel că, în conformitate cu prevederile art. 446 C. proc. civ., încheierea din 17 octombrie 2024, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/245/2021/a2, este o hotărâre definitivă raportat la decizia în legătură cu care s-a formulat cererea de îndreptare.

Față de prevederile legale enunțate, se constată că hotărârile recurate sunt definitive, nefiind supuse prin lege cenzurii căii de atac a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat reclamanta A împotriva deciziei civile nr. 257 din 19 septembrie 2024 și a încheierii de îndreptare eroare materială din 17 octombrie 2024, ambele pronunțate de Curtea de Apel Iași – Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2025.