ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 317/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată la 31 ianuarie 2023 pe rolul Tribunalul București Secția a IV-a civilă, reclamanta A S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții B S.R.L. și C, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei B S.R.L. - la plata către reclamantă a sumei de 196.984 lei, reprezentând 1/4 din suma totala de 787.936 lei, care reprezintă sumele achitate de apelanta-reclamantă, cu titlul de daune morale în temeiul deciziei penale nr. 1555/A pronunțată în data de 06.12.2022 de Curtea de Apel București - Secția I penală în dosarul nr. x/299/2017, rămasa definitivă; - la plata către reclamantă a sumei de 11.010,75 lei, ce reprezintă 1/4 din suma achitata de A S.R.L., cu titlu de cotizație către minorul D, așa cum a fost stabilită de hotărârea penală (cotizația - 1/4 din salariul minim net pe economie în domeniul construcțiilor calculat de la data de 20.03.2013 și până la data achitării acesteia de reclamantă). - la plata către minorul D, lunar, începând cu luna februarie 2023 și până la data de 20.03.2031, a unui procent de 1/4% din cotizația stabilită de decizia penală; - dobânda legală aferenta sumelor menționate la punctele 1) - 2), de la data fiecărei plăți efectuate de reclamantă și până la data achitării acestor sume de către pârâta către reclamantă. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului C la plata: - către reclamantă a sumei de 196.984 lei, reprezentând 1/4 din suma totala de 787.936 lei, care reprezintă sumele achitate de apelanta - reclamantă cu titlul de daune morale în temeiul deciziei penale; - către reclamantă a sumei de 11.010,75 lei ce reprezintă 1/4 din suma achitată de A S.R.L. cu titlu de cotizație; - către minorul D, lunar, începând cu luna februarie 2023 și până la data de 20.03.2031, a unui procent de 1/4 din cotizația stabilita de decizia penală; - dobânda legala aferenta sumelor menționate la punctele 1) - 2) de mai sus, de la data fiecărei plăți efectuate de apelanta-reclamantă și până la data achitării acestor sume de către pârâta către reclamantă.

Hotărârea pronunțată de prima instanță: Prin sentința civilă nr. 1050 din 23 octombrie 2023, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de încetare a acțiunii civile formulată în temeiul dispozițiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 și promovată în contradictoriu cu pârâta B S.R.L. A admis excepția inadmisibilității cererii formulată în contradictoriu cu pârâta B S.R.L. prin lichidator judiciar E IPURL și a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă. A admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul C și, pe cale de consecință a obligat pe pârâtul C să plătească reclamantei suma de 196.984 lei, reprezentând cota de 1/4 părți din suma totală achitată de reclamantă (787.936 lei) cu titlu de daune morale acordate părților civile prin decizia penală nr. 1555A/06.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/299/2017, definitivă, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data fiecărei plăți efectuate de reclamantă (pentru cota de 1/4 din suma de 393.592 lei, de la data de 16.12.2022; pentru cota de 1/4 din suma de 246.465 lei, de la data de 20.01.2023 și pentru cota de 1/4 din suma de 147.879 lei de la data de 20.01.2023) și până la plata efectivă a debitului de către pârât, precum și să plătească reclamantei suma de 11.010,75 lei reprezentând cota de 1/4 părți din suma totală achitată de reclamantă (44.043 lei) cu titlu de cotizație în favoarea părții civile D, astfel cum a fost stabilită definitiv prin decizia penală nr. 1555A/06.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/299/2017, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data plății efectuate de reclamantă (03.02.2023) și până la plata efectivă a debitului de către pârât. A respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel: Prin decizia nr. 540 A din 14 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul formulat de apelanta–reclamantă A S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1050 din 23 octombrie 2023 pronunțată de Tribunalul București, în contradictoriu cu intimații-pârâți B S.R.L. prin lichidator judiciar E IPURL și C. A anulat în parte sentința civilă apelată, în ceea ce privește soluția dată cererii formulate în contradictoriu cu pârâta B S.R.L., ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității. Evocând fondul: A respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității acestei cereri. A admis și cererea formulată în contradictoriu cu pârâta B S.R.L. A constatat existența unei creanțe a reclamantei împotriva pârâtei B S.R.L. pentru suma de 196.984 lei, reprezentând cota de 1/4 părți din suma totală achitată de reclamantă (787.936 lei), cu titlu de daune morale acordate părților civile prin decizia penală nr. 1555A/06.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/299/2017, definitivă, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data fiecărei plăți efectuate de reclamantă (pentru cota de 1/4 din suma de 393.592 lei, de la data de 16.12.2022; pentru cota de 1/4 din suma de 246.465 lei, de la data de 20.01.2023 și pentru cota de 1/4 din suma de 147.879 lei de la data de 20.01.2023) și până la plata efectivă a debitului de către pârâtă. A constatat existența unei creanțe a reclamantei împotriva pârâtei B S.R.L. pentru suma de 11.010,75 lei, reprezentând cota de 1/4 părți din suma totală achitată de reclamantă (44.043 lei), cu titlu de cotizație în favoarea părții civile D, astfel cum a fost stabilită definitiv prin decizia penală nr. 1555A/06.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/299/2017, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data plății efectuate de reclamantă (03.02.2023) și până la plata efectivă a debitului de către pârâtă. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei nr. 540 A din 14 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reclamanta A S.R.L. a declarat recurs. Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că instanța a omis pronunțarea unei soluții cu privire la petitul prin care a solicitat obligarea intimaților B S.R.L. și C la plata către minorul D, lunar, începând cu luna februarie 2023 și până la data de 20.03.2031, a unui procent de 1/4% din cotizația stabilită prin decizia penală, soluție ce se impune a fi modificată, în sensul admiterii și a acestui petit. Astfel, conform art. 2324 alin (1) C. civ., cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile și imobile, prezente și viitoare. Ele servesc drept garanție comună a creditorilor săi. Obligația de a achita către minorul D, lunar, un procent de 1/4% din cotizația stabilită prin decizia penală decurge din același raport juridic ca și celelalte obligații de plată ce au făcut obiectul petitelor admise de instanța de judecată. Nu există niciun motiv de fapt sau de drept care sa justifice o soluție diferită în ceea ce privește acest petit. În ceea ce privește petitul asupra căruia instanța de apel nu s-a pronunțat se aplică art. 2645 C. civ., conform căruia: "Dreptul unui debitor de a exercita regresul împotriva unui codebitor există numai dacă legile aplicabile ambelor datorii îl admit. Condițiile de exercitare a regresului sunt determinate de legea aplicabilă datoriei pe care codebitorul o are față de creditorul urmăritor." De asemenea, se aplică prevederile art. 1443 și 1445 C. civ., conform cărora obligația este solidară între debitori atunci când toți sunt obligați la aceeași prestație, astfel încât fiecare poate să fie ținut separat pentru întreaga obligație, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalți față de creditor. Conform art. 1445 C. civ., solidaritatea dintre debitori nu se prezumă. Ea nu există decât atunci când este stipulată expres de părți ori este prevăzută de lege. În speță, solidaritatea rezultă din raporturile juridice existente, decurgând din atragerea răspunderii civile delictuale împotriva reclamantei, a intimatelor și a numitului F și este menționată, în mod expres, în decizia instanței de apel. Or, aceeași solidaritate exista și privind obligația de a achita lunar minorului D cotizația stabilita prin decizia penala. Conform art. 1456 C. civ. : "(1) Debitorul solidar care a executat obligația nu poate cere codebitorilor săi decât partea din datorie ce revine fiecăruia dintre ei, chiar dacă se subrogă în drepturile creditorului. (2) Părțile ce revin codebitorilor solidari sunt prezumate ca fiind egale, dacă din convenție, lege sau din împrejurări nu rezultă contrariul." Având în vedere faptul că se prezumă că părțile din debit ce revin fiecăruia dintre debitori sunt egale, se impune ca fiecare dintre debitori să suporte 1/4 din sumele datorate. După cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civila prin hotărârea nr. 1313/14.06.2022, temeiul legal al acțiunii debitorului solidar care a executat integral obligația la care era ținut solidar împreună cu unul sau mai mulți debitori solidari îl reprezintă prevederile art. 1456 C. civ. Conform aceleiași decizii, dacă plata a fost efectuată integral de către unul dintre codebitori, acest fapt a determinat și liberarea concomitentă a celuilalt codebitor de partea sa de datorie față de creditor. De asemenea, rezultă că la aceeași dată s-a născut dreptul codebitorului plătitor la regresul împotriva celuilalt codebitor, astfel cum este reglementat de art. 1456 C. civ., dată de la care obligația corelativă era scadentă. Prin practica judiciară constantă s-a reținut ca debitorul care a achitat suma la plata căreia au fost obligați toți codebitorii are dreptul de regres împotriva celorlalți codebitori cu privire la partea datorata de fiecare dintre aceștia. În aceste condiții, se impune aplicarea aceluiași principiu deja aplicat pentru celelalte sume datorate și în ceea ce privește cotizația datorata minorului D. În caz contrar, reclamanta nu are nicio modalitate de a recupera partea din suma pe care ar urma să o achite fără a o datora. Mai mult, reclamanta nu a avut nicio culpa în cauzarea acestui accident, nefiind just ca să suporte prejudicii cauzate de alte persoane și cu atât mai împovărător, în mod nelegal, să fie obligată să suporte și partea din sumele datorate de către intimații B S.R.L. și C.

Apărările formulate în cauză: La dosar nu au fost depuse întâmpinări. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (31 ianuarie 2023), în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă, cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 ind. 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 11 februarie 2025, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare, cu prioritate asupra excepției nulității recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară față de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. ”recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.” Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., ”recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidențiate, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În ceea ce privește cererea de recurs formulată de reclamanta A S.R.L., se constată că în cuprinsul acesteia sunt reiterate aceleași motive dezvoltate în cuprinsul cererii de apel, recurenta-reclamantă susținând că instanța a omis pronunțarea unei soluții cu privire la petitul prin care a solicitat obligarea intimaților B S.R.L. și C la plata către minorul D, lunar, începând cu luna februarie 2023 și până la data de 20.03.2031, a unui procent de 1/4% din cotizația stabilită prin decizia penală, soluție ce se impunea a fi modificată, în sensul admiterii și a acestui petit. Contrar susținerilor recurentei, instanța de apel a validat soluția primei instanțe și a reținut că creditorul D beneficiază de solidaritatea celor trei debitori, obligația solidară de plată fiind stabilită prin decizia penală definitivă, ”astfel că apărările invocate de reclamantă, privind lipsa culpei în producerea prejudiciului nu pot fi primite și nu pot constitui un motiv de exonerare de la plata despăgubirilor”. Tot în considerentele deciziei recurate, instanța a mai arătat că ”nu s-a reținut vinovăția reclamantei în penal, dar sub aspectul consecințelor civile ale faptei ilicite, instanța penală a reținut pe latură civilă responsabilitatea societății reclamante, sub forma obligării sale în solidar cu ceilalți inculpați la plata despăgubirii stabilite de instanța penală”. Criticile recurentei din cuprinsul cererii de recurs nu au în vedere considerentele instanței de apel și nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de către instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanța de apel în legătură cu aceste dispoziții legale. Or, cererea de recurs, astfel cum a fost formulată, nu conține precizări care să reprezinte o argumentare a vreunei critici de nelegalitate de natură să învestească instanța de recurs, reprezentând în fapt un înscris de tip copy-paste al cererii de apel. În lipsa unei dezvoltări veridice, substanțiale, care să facă trimitere la considerentele deciziei recurate și la aspectele dezlegate de instanța de apel, susținerile recurentei apar ca fiind formale, lipsite de aptitudinea de a declanșa controlul judiciar de legalitate specific, punând instanța de control judiciar în imposibilitatea de a verifica legalitatea și temeinicia deciziei atacate. În aceste circumstanțe, simpla repunere în discuție a criticilor formulate în calea de atac precedentă, fără a realiza o analiză juridică argumentată, ancorată în statuările curții de apel, face imposibilă extragerea unui element de nelegalitate a deciziei atacate. Pentru toate argumentele arătate, Înalta Curte constată că aspectele prezentate prin cererea de recurs nu sunt susceptibile de analiză și nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate. Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verifică, pe baza unor critici circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Drept urmare, această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Cum susținerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, așa cum deja s-a menționat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Având în vedere considerentele expuse, reținând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea cererii de recurs.