ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2330/2024

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată la data de 25 iulie 2017, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, sub nr. x/301/2017, reclamanta Asociația de Proprietari bd. (...) sector 1 București a chemat în judecată pe pârâții A, B, C și D, solicitând instanței să oblige pârâții la restituirea unor sume de bani ce aparțin reclamantei. I.

Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București Prin sentința civilă nr. 13668 din data de 6 decembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/301/2017, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, Secția a III-a civilă sub nr. x/3/2018, la data de 16 ianuarie 2018. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a civilă Prin sentința civilă nr. 2067 din data de 3 octombrie 2019, Tribunalul București, Secția a III-a civilă a respins cererea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari bd. (...), în contradictoriu cu pârâții D și C, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosință. A respins, în rest, cererea formulată în contradictoriu cu pârâții A și B, ca neîntemeiată, și a obligat reclamanta la plata către pârâți a sumei de 5.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în primul ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 910A din data de 7 septembrie 2020, Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de reclamanta Asociația de Proprietari bd. (...) și a obligat-o pe aceasta la plata către intimați a sumei de 5.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. I.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă, în primul ciclu procesual Prin decizia nr. 404 din data de 24 februarie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/3/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanta Asociația de Proprietari bd. (...) împotriva deciziei civile nr. 910A din data de 7 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în al doilea ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 1291A din data de 3 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/3/2018*, Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de reclamanta Asociația de Proprietari bd. (...) împotriva sentinței civile nr. 2067 din data de 3 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul București, Secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți A și B. A anulat, în parte, sentința civilă apelată și, evocând fondul, a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, a respins cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată în apel. Totodată, a obligat reclamanta la plata către pârâți a sumei de 5.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în fond. I.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă, în al doilea ciclu procesual Prin decizia nr. 484 din data de 27 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/3/2018*, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Asociația de Proprietari bd. (...), împotriva deciziei civile nr. 1291A din data de 3 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Calea de atac formulată în cauză II.1. Înregistrarea cererii de revizuire la Înalta Curte de Casație și Justiție Împotriva deciziei nr. 484 din data de 27 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/3/2018* de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă, reclamanta Asociația de Proprietari bd. (...) a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă, la data de 25 iunie 2024, sub nr. x/1/2024. II.2. Cererea de revizuire Invocând incidența motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., revizuenta a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la un lucru cerut. Astfel, a arătat că, în dezvoltarea considerentelor în temeiul cărora a respins recursul pe care l-a formulat, Înalta Curte a constatat că: „instanța de apel a reținut, în mod corect, că nu sunt îndeplinite cerințele îmbogățirii fără justă cauză, întrucât între asociație și președintele acesteia a existat un raport juridic contractual care a avut la bază un mandat tacit. Acest izvor obligațional a fost reținut de către instanța de fond (fila 8 ultimul paragraf), instanța de apel, în primul ciclu procesual (fila 13) și nu a fost contestat, beneficiind de autoritate de lucru judecat.” A mai menționat revizuenta că, în continuare, în cuprinsul aceluiași paragraf, instanța a reținut că: „...susține că sumele trebuiesc restituite, indiferent de izvorul obligațional, respectiv gestiune de afaceri, mandat sau îmbogățire fără justă cauză. Ignorând conduita reclamantei, care inițial a susținut faptul juridic licit, apoi în căile de atac a inclus și mandatul, ca izvor obligațional...”. Revizuenta a susținut că, prin motivarea sa, Înalta Curte a stabilit că, în cauză, mandatul tacit este izvorul obligațional, precum și faptul că a invocat ca temei al pretențiilor sale și mandatul acordat defunctului președinte E. A subliniat că, respingând recursul pe care l-a declarat, instanța nu s-a pronunțat asupra pretențiilor financiare formulate, în condițiile în care stabilise că unul dintre temeiurile legale pe care le-a invocat este corect și că exista autoritate de lucru judecat. II.3. Apărările formulate în cauză Intimații A și B, în termen legal, au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată. În susținerea inadmisibilității cererii de revizuire, intimații au arătat că partea adversă a reclamat neanalizarea unor argumente ale recursului, respectiv modul în care instanța de recurs a analizat argumentul privitor la pretențiile materiale, iar acest motiv nu se încadrează în cazurile de revizuire. Au menționat și că termenul de „lucru”, folosit de legiuitor în cuprinsul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., desemnează, în acest caz de revizuire, obiectul dedus judecății, iar nu argumentele de fapt sau de drept. Totodată, intimații au apreciat că prezenta cerere de revizuire este și neîntemeiată, întrucât instanța de recurs a analizat hotărârea instanței de apel doar din punctul de vedere al legalității acesteia, din moment ce părțile au avut la dispoziție două cicluri procesuale în care a fost analizată starea de fapt. Au precizat că instanța de recurs a analizat concordanța deciziei pronunțate în apel cu regulile de drept în limitele stabilite de către revizuentă și, chiar dacă în cauză ar fi fost incidente regulile mandatului, nu putea analiza situația de fapt stabilită raportat la probele administrate, ci doar să verifice legalitatea deciziei pronunțate de către instanța de apel în raport cu starea de fapt reținută de către aceasta. În opinia intimaților, motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut și este consecința nerespectării principiului disponibitității, potrivit căruia cel care stabilește limitele judecății este reclamantul, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenția concret formulată. În acest sens, au arătat că, în practica judiciară, s-a reținut că prin sintagma „lucru cerut” trebuie să se înțeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecății, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății, când instanța de recurs a respins recursul declarat de reclamant, ca nefondat, fără a schimba soluția pe cererile care au fixat cadrul litigiului și pe care ar fi omis să le analizeze. II.4. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă Prin rezoluția din data de 27 iunie 2024, Înalta Curte a fixat termen de judecată la data de 29 octombrie 2024, când a reținut cauza în pronunțare, prin prisma excepției inadmisibilității cererii de revizuire. II.5. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cererea de revizuire, în condițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., în raport cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele: Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, ce oferă posibilitatea desființării unei hotărâri judecătorești definitive și reluarea judecării cauzei. Cum retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate. Așadar, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa. Obiectul căii de atac a revizuirii este determinat prin dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea „unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul”. De asemenea, prevederile art. 509 alin. (2) C. proc. civ. prevăd, în mod expres, pe cale de excepție de la regula menționată anterior, că sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4 și pct. 7 -

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, de cale de retractare, prin care se solicită instanței care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate. Cererea de revizuire ce formează obiectul dosarului pendinte, este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care reglementează posibilitatea formulării cererii de revizuire împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul atunci când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut. Prin urmare, având în vedere temeiul juridic invocat – art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. – prezenta cerere de revizuire este supusă regulii generale de admisibilitate, respectiv, aceea ca, prin hotărârea supusă, revizuirii instanța de judecată să se fi pronunțat asupra fondului ori să fi evocat fondul. Atunci când în discuție este hotărârea instanței de recurs, condiția evocării fondului presupune fie o statuare în drept diferită de cea dată în cauză prin hotărârile instanțelor de fond, fie, atunci când, prin excepție legea, o permite, stabilirea altei situații de fapt decât cea reținută în etapele procesuale anterioare (cu referire la conținutul art. 497 C. proc. civ. interpretat prin decizia nr. 79/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), în ambele situații urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Hotărârea instanței de recurs care evocă fondul este acea hotărâre care este rezultatul unei analize de fond asupra raporturilor juridice litigioase pe care o realizează instanțele de control judiciar, atunci când statuează în drept în mod diferit față de modalitatea în care au făcut-o primele instanțe, atunci când, în urma casării cu reținere, reapreciază probele deja administrate de instanțele fond și rețin o altă situație de fapt, pe baza căreia pronunță o soluție diferită de cele anterior date în aceeași cauză. Nu se înscrie în aceste ipoteze și nu constituie o hotărâre dată asupra fondului sau care evocă fondul decizia instanței de recurs prin care se respinge recursul ca nefondat, întrucât când pronunță o atare soluție, instanța de judecată nu evocă fondul, ci se rezumă la analiza motivelor de casare care, prin ipoteză, reclamă aspecte de încălcare a legii, recursul fiind o cale extraordinară de atac ce urmărește remedierea erorilor de drept săvârșite de instanțele de fond. În cauză, hotărârea a cărei revizuire se cere este o hotărâre dată în recurs, însă aceasta nu este o hotărâre care evocă fondul, întrucât instanța supremă nu a stabilit o altă stare juridică decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, nu a aplicat alte dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite și nici nu a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, ci doar a confirmat cu argumente sporite, ca fiind legală interpretarea și aplicarea legii dată de instanța de apel raportului juridic litigios, respingând, ca nefondat, recursul declarat revizuentă împotriva deciziei civile nr. 1291A din data de 3 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Prin urmare, ipoteza reglementată de textul de lege anterior amintit nu este respectată sub acest aspect, decizia atacată neîntrunind condiția legală generală de admisibilitate în raport cu care să poată fi supusă revizuirii, întrucât, deși este dată în recurs, în cuprinsul ei nu a fost evocat fondul. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Asociația de Proprietari bd. (...) împotriva deciziei civile nr. 484 din data de 27 februarie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă, în dosarul nr. x/3/2018*.