ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1976/2024

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 15.07.2021, reclamantul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Spațială Română (ROSA), obligarea pârâtei la plata sumei de 1.208.323 lei, reprezentând buget proiecte, aferent depășirii peste nivelul maxim de finanțare prevăzut la Pachetul de informații aprobat de autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare, a patru proiecte de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI), respectiv Contractul nr. 110/07.11.2016, Contractul nr. 112/07.11.2016, Contractul nr. 113/07.11.2016 și Contractul nr. 117/14.11.2016, precum și valoarea tarifului de conducere prin proiectele menționate, respectiv suma de 60.416 lei (5% din bugetul de proiecte) la care s-a adăugat 0,02%/ zi de întârziere reprezentând majorări întârziere, plus dobânda legală penalizatoare calculată la cursul BNR.

Prin sentința civilă nr. 2035/29.12.2021, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și-a declinat competența materială în favoarea Tribunalului București

Prin sentința civilă nr. 1564/14.10.2022, Tribunalul București – Secția a III-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, în contradictoriu cu pârâta Agenția Spațială Română, și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.208.323 lei, reprezentând depășire buget proiecte și 60.416 lei, reprezentând tarif de conducere, precum și dobânzi calculate conform art. 174 alin. (1) și (5) C. proc. fisc., în cuantum de 0,02% pe fiecare zi de întârziere, aferente fiecărei sume, începând cu 27.11.2020 și până la plata efectivă a debitului.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâta Agenția Spațială Română - Rosa.

Prin decizia civilă nr. 1307A din 17 octombrie 2023, Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă a dispus următoarele:

A admis apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 111/C din data de 8 iunie 2023, pronunțate de Tribunalul București, pe care a schimbat-o în parte și în consecință:

A admis apelul formulat de pârâta Agenția Spațială Română – Rosa împotriva sentinței civile nr. 1564/14.10.2022, pronunțate de Tribunalul București – Secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2/2021, în contradictoriu cu intimatul - reclamant Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării,.

A anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Împotriva acestei decizii civile, la 25 ianuarie 2024, a declarat recurs reclamantul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării (M.C.I.D.), prin care a prezentat istoricul cauzei și că instanța de apel a apreciat, în mod eronat, că prima instanță nu a analizat deloc apărările pârâtei cu privire la faptul că dispozițiile din documentația Programului STAR îi permiteau să modifice cuantumurile alocate și durata fiecărui proiect. În continuare, a reluat integral apărările din întâmpinarea depusă în apel, fără a critica în vreun fel decizia recurată.

În ședința publică din 25 septembrie 2024, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocată de către intimata-pârâtă prin întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite și va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că motivarea recursului presupune invocarea unor critici de nelegalitate care trebuie, pe de o parte, să privească soluția atacată, iar, pe de altă parte, să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă sau reevaluarea situației de fapt.

Scopul recursului transcede, așadar, interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel). În acest context, nu se poate pretinde instanței de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanță de fond, în mod vădit contrar rolului și funcțiilor căii extraordinare de atac a recursului.

În consecință, motivarea recursului presupune invocarea și argumentarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluția pronunțată de instanța de apel, iar, pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În litigiul pendinte, din memoriul de recurs nu reies critici, care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci în esență, se fac susțineri care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, ci privesc elemente ale situației de fapt contestate de recurent, probele cerute și încuviințate în cursul procesului, aprecierea acestora realizată de instanța de apel și de instanța de fond, în sensul interpretării greșite a înscrisurilor și a altor probe de la dosarul cauzei, recurentul-reclamant susținând, astfel, interpretarea greșită a probatoriului, aspect necenzurabil în recurs.

Prin urmare, criticile invocate constituie motive de netemeinicie a hotărârii atacate care exced cazurilor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ în art. 488 C. proc. civ., în limita cărora să poată fi exercitat controlul judiciar în recurs.

De asemenea, reclamantul a invocat generic că instanța de apel a procedat în mod eronat la anularea sentinței primei instanțe și a procedat în continuare la reproducerea apărărilor invocate prin întâmpinare în apel și a celor formulate în fața primei instanțe, deși trebuia să dezvolte în mod concret motivele de nelegalitate prin raportare la considerentele expuse de către instanța de apel în fundamentarea soluției pronunțate.

Or, instanța de apel a dispus anularea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, întrucât a constatat că prima instanță, în mod greșit, a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, reținând că „prima instanță nu a analizat absolut deloc apărările pârâtei cu privire la faptul că dispozițiile din documentația Programului STAR îi permiteau să modifice cuantumurile alocate și durata fiecărui proiect, respectiv dacă pârâta avea dreptul de a modifica condițiile de finanțare, alocarea sau realocarea de sume, eligibilitatea acestora și criteriile de eligibilitate, în baza documentației Programului STAR”.

Pretinzând generic că instanța de apel a procedat în mod eronat la anularea sentinței, recurentul nu dezvoltă însă niciun argument concret, care să conducă la concluzia pretinselor greșeli de judecată ale curții de apel și nici nu menționează care ar fi normele legale încălcate sau aplicate greșit de instanța de apel, prin raportare la ipoteza de nelegalitate invocată prin memoriul de recurs.

În acest context, în ipoteza în care au fost invocate, prin memoriul de recurs, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în oricare dintre ipotezele descrise în cuprinsul acestui text legal, încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurentul era dator să argumenteze rațiunea, pentru care consideră că hotărârea atacată se impune a fi casată, în raport motivul de nelegalitate invocat și considerentele reținute de instanța de apel.

Ca atare, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora, de către instanță, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., într-unul din motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.

Totodată, în temeiul art. 453 C. proc. civ., ținând seama de soluția de anulare a recursului și reținându-se astfel culpa procesuală a recurentului-reclamant, Înalta Curte îl va obliga pe acesta să plătească intimatei-pârâte Agenția Spațială Română – Rosa suma de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul de avocat, achitată conform documentelor justificative de plată depuse în dosarul de recurs, redusă conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., apreciindu-se că valoarea onorariului în cuantum de 15.589 lei pretins de intimată nu se justifică față de complexitatea redusă a cauzei și munca efectiv îndeplinită de avocat în cadrul procedurii derulate în etapa recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării (M.C.I.D.) împotriva deciziei civile nr. 1307A din 17 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurentul-reclamant la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă Agenția Spațială Română – Rosa, reduse, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.