ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1906/2024
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1906/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei:
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la 27 aprilie 2024, sub numărul x/314/2024, contestatorul A a formulat contestație împotriva hotărârii B.E.C. nr. 13 Salcea privind înregistrarea candidaturilor intimaților B și C, acesta din urmă pentru viitorul mandat pentru funcția de primar al orașului Salcea.
Sentința pronunțată în primă instanță
Prin sentința civilă nr. 1699 din data de 29 aprilie 2024, Judecătoria Suceava a respins contestația formulată de contestatorul A, în contradictoriu cu intimatul B, ca inadmisibilă.
A respins contestația formulată de contestatorul A în contradictoriu cu intimatul C, ca neîntemeiată.
Hotărârea pronunțată de instanța de apel
Prin decizia civilă nr. 321 din 30 aprilie 2024, Tribunalul Suceava a admis excepția nulității apelului, invocată din oficiu, și a anulat apelul declarat de apelantul - contestator A împotriva sentinței civile nr. 1699 din 29 aprilie 2024 pronunțată de Judecătoria Suceava, intimați fiind C și B.
Împotriva deciziei civile nr. 321 din 30 aprilie 2024 a Tribunalului Suceava a declarat recurs petentul A.
Decizia pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în recurs
Prin decizia civilă nr. 117 din 22 mai 2024, Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă a admis excepția inadmisibilității căii de atac a recursului, invocată din oficiu; a respins recursul declarat de contestatorul A împotriva deciziei civile nr. 321 din 30 aprilie 2024, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția I civilă, ca inadmisibil.
II. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 117 din 22 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă, a declarat recurs contestatorul A.
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă, la 10 iunie 2024, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului nr. x, care, prin rezoluția din 18 iunie 2024, a stabilit termen de judecată la 19 septembrie 2024, cu citarea părților.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 494 C. proc. civ. raportat la art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual civile, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de procedură civilă a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.
În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea recursului declarat de contestatorul A împotriva deciziei civile nr. 117 din 22 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, Secția I civilă, hotărâre ce are caracter definitiv de la pronunțarea sa, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din același cod, fiind o hotărâre pronunțată în soluționarea unui alt recurs declarat de aceeași parte.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A împotriva deciziei civile nr. 117 din 22 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei civile nr. 117 din 22 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2024.