ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1896/2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați – Secția I civilă la data de 29 decembrie 2022, sub nr. x/44/2022, revizuenta Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor Vrancea a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 506 din 29 noiembrie 2022 pronunțate de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/300/2020 despre care s-a arătat că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 550 din 19 noiembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Vrancea, ca instanță de apel, în dosarul nr. x/231/2020.

Prin decizia nr. 173/A din 4 octombrie 2023, Curtea de Apel Galați – Secția I civilă a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată prin întâmpinare, și a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienta Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de proprietate Privată Asupra Terenurilor Vrancea.

Împotriva deciziei civile nr. 173/A din 4 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați – Secția I civilă a declarat recurs revizuenta Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor Vrancea.

Invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-revizuentă a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei recurate.

În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta a imputat Curții de Apel interpretarea greșită a dispozițiilor art. 430 alin. (2) ultimul paragraf coroborate cu dispozițiile art. 435 C. proc. civ., care permit instanței verificarea încălcării autorității de lucru judecat și cu privire la considerentele hotărârilor judecătorești.

Astfel, a arătat că prin decizia civilă nr. 550/2022, instanța a tranșat definitiv chestiunea litigioasă a creanței, reținând că aceasta este incertă.

În opinia recurentei, împrejurarea că intimata A nu a fost parte în dosarul având ca obiect contestație la executare nu exclude posibilitatea invocării efectului pozitiv al lucrului judecat, întrucât problema litigioasă tranșată privește ambele părți care își revendică poziția de creditor.

Concluzionând, a învederat că valorificarea aspectului pozitiv al autorității de lucru judecat nu presupune întrunirea condițiilor excepției autorității de lucru judecat – tripla identitate, ci trebuie să existe o identitare de chestiune litigioasă, astfel că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii de revizuire.

Intimata B a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere că cele două hotărâri presupus a fi potrivnice au fost pronunțate în cauze diferite, neexistând identitate nici măcar de părți, astfel că, în mod corect, Curtea de Apel a constatat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul C a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Cu titlu prealabil, se impune observația potrivit căreia, deși recurenta a invocat incidența în cauză a motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din dezvoltarea motivelor de recurs reiese că acestea sunt susceptibile de încadrare în art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod, de vreme ce criticile formulate sunt subsumate încălcării unor reguli de procedură, respectiv a aplicării greșite a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, precum și a art. 430 alin. (2) ultimul paragraf coroborate cu dispozițiile art. 435 C. proc. civ.

Recurenta a dedus judecății în fața Curții de Apel cererea sa de revizuire îndreptată împotriva deciziei civile nr. 506 din 29 noiembrie 2022 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/300/2020, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și argumentată prin aceea că hotărârea atacată încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al hotărârii definitive anterioare nr. 550 din 19 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr. x/231/2020.

Curtea de Apel a reținut că nu sunt întrunite două dintre condițiile revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, respectiv că nu există identitate de părți și nici de chestiune litigioasă, pentru invocarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Analizând recursul prin raportare la criticile formulate și la motivul de revizuire invocat în cauză, se observă că potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Reiese așadar că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: (i) existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie contradictorii; (ii) hotărârile judecătorești respective să fie pronunțate în dosare diferite; (iii) să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; (iv) în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Rațiunea acestei reglementări constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

Întrucât textul legal menționat face referire la revizuirea pentru existența de hotărâri potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, pentru stabilirea domeniului de aplicare a textului, acesta trebuie coroborat cu prevederile art. 430 - 431 C. proc. civ. care determină conținutul și efectele autorității de lucru judecat.

Astfel, intră sub protecția autorității de lucru judecat, nu doar dispozitivul hotărârii și considerentele pe care se sprijină acesta, ci și acele considerente „decizorii”, adică acelea care conțin soluții de sine stătătoare. În acest cadru se înscriu considerentele care, fără a explica în mod direct soluția din dispozitiv, conțin ele însele soluții asupra unor apărări ale pârâtului sau asupra unor chestiuni prealabile invocate de părți, de natură să influențeze însă rezolvarea raportului juridic principal dedus judecății.

În acest context, este necesar a se avea în vedere că efectul autorității de lucru judecat poate fi unul negativ, care împiedică reluarea aceleiași judecăți pe temeiul aceleiași acțiuni (identitate de părți, obiect, cauză), sau unul pozitiv, care presupune ca ceea ce a statuat o instanță, inclusiv pe cale incidentală, să fie folosit într-un litigiu ulterior, care are legătură cu prima judecată, fără posibilitatea de a mai fi contrazis (sancționându-se nu doar contrazicerile între dispozitivele hotărârilor judecătorești, ci și între considerentele acestora, atunci când ele conțin dezlegări intrate sub puterea lucrului judecat).

În ce privește efectul negativ al autorității de lucru judecat, care vine să preîntâmpine contrazicerile între dispozitivele hotărârilor judecătorești, este necesară întrunirea condiției referitoare la tripla identitate de elemente (părți, obiect, cauză).

În privința efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, sunt de observat prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. Acest efect valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății, ceea ce s-a judecat fiind presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți.

Totuși, spre deosebire de efectul negativ, care presupune existența triplei identități, efectul pozitiv nu reclamă neapărat identitate de obiect și cauză, ci doar identitate de părți, precum și o legătură suficient de strânsă între cele două pricini, astfel încât dezlegarea anterioară să fie pertinentă și necesară în soluționarea celei de-a doua.

Contrar alegațiilor recurentei, conform cărora nu este necesară identitatea de părți, Înalta Curte reține că această cerință nu este una formală, ci derivă din însăși natura relativă a autorității de lucru judecat, consacrată de art. 435 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile judecătorești produc efecte doar între părțile între care s-au pronunțat. Astfel, considerentele și dezlegările unei hotărâri anterioare nu pot fi opuse într-un alt litigiu decât dacă între cele două cauze există cel puțin identitate de părți, în sens material și procesual.

Această condiție este necesară deoarece ceea ce s-a stabilit între anumite părți nu poate fi extins automat și față de terți, în lipsa unei dispoziții legale exprese care să extindă puterea lucrului judecat. Recunoașterea autorității de lucru judecat în lipsa acestei identități ar însemna impunerea unor dezlegări judiciare unor persoane care nu au fost parte în procesul anterior și care, deci, nu au beneficiat de dreptul la apărare cu privire la acele chestiuni. O asemenea concluzie ar fi contrară nu doar principiului relativității, ci și garanțiilor procesuale fundamentale.

În cauză, din analiza înscrisurilor aflate la dosar și a hotărârii judecătorești invocate ca premisă a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, reiese că nu este îndeplinită condiția identității de părți, întrucât defuncta A nu a avut calitatea de parte în dosarul nr. x/231/2020, finalizat prin pronunțarea deciziei civile nr. 550 din 19 noiembrie 2020 a Tribunalului Vrancea. Prin urmare, dezlegările statuate în decizia menționată nu îi sunt opozabile și nu pot produce efecte față de aceasta sub forma autorității de lucru judecat, cu atât mai mult cu cât aceasta are interese procesuale contrare celor ale numitei D, parte în litigiul respectiv.

Mai mult, nici natura raporturilor juridice deduse judecății nu este una care, prin conținutul său, să impună o extindere a efectelor hotărârii anterioare, nefiind incidentă niciuna dintre ipotezele speciale, reglementate de lege, în care puterea lucrului judecat se extinde asupra terților.

În ceea privește lipsa contrarietății dintre cele două hotărâri, supunând analizei acest element propriu unei revizuiri pentru contrarietate de hotărâri, în mod pertinent Curtea de Apel a stabilit că nu există identitate de chestiune litigioasă de vreme ce aspectele pretins a fi fost încălcate de către cea de-a doua hotărâre nu au fost analizate, respectiv nu s-a analizat problema identității creditorului, prin raportare la titlul executoriu, instanța menționând, în mod expres, că nu are competența a analiza fondul pretențiilor dintre părți.

Or, contrarietatea nu poate decurge, în mod implicit, din efectele celei de-a doua hotărâri, ci trebuie să reprezinte aspecte care să fi fost deopotrivă analizate de către cele două instanțe, iar acestea să fi dat dezlegări diferite aceleiași probleme de drept.

În consecință, în mod corect a reținut Curtea de Apel că în cauză nu sunt întrunite nici condiția identității de părți și nici cea a identității de chestiune litigioasă presupuse de cazul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cum verificarea condițiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. presupune realizarea unui examen prealabil de admisibilitate a căii extraordinare de atac de retractare, neîndeplinirea acestora atrage inadmisibilitatea acesteia, astfel cum a reținut instanța de revizuire în considerentele deciziei atacate, soluția acestei instanțe fiind una corectă, pentru argumentele arătate.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Vrancea împotriva deciziei civile nr. 173/A din 4 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Galați – Secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2024.