ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 706/2024

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29/F din data de 31 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov – Secția penală, în dosarul nr. x/64/2024, s-a respins cererea formulată de persoana condamnată A, având ca obiect modificarea pedepsei stabilite prin sentința penală nr. 94/F/20.05.2022 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr.x/2/2017, definitivă prin decizia penală nr. 245/A/31.07.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, prin cererea formulată la data de 17 aprilie 2024, în temeiul art. 585 alin. (1) lit. d C. proc. pen., persoana condamnată A a solicitat modificarea pedepsei stabilite prin sentința penală nr. 94/F/20.05.2022 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr.x/2/2017, definitivă prin decizia penală nr. 245/A/31.07.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul de a se constata unitatea legală a infracțiunii de trafic de influență astfel cum este prevăzută de art. 35 C. pen., să se recalculeze pedeapsa pentru aceasta potrivit art. 37 C. pen. raportat și la Decizia nr. 11/2021 RIL, dar și în lumina Deciziei nr. 368/2017 a Curții Constituționale și să se anuleze actualele forme de executare, respectiv să se emită noi forme de executare conform hotărârii ce se va pronunța.

În motivarea cererii s-a arătat că, prin sentința penală nr. 94/F/20.05.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr.x/2/2017, definitivă prin decizia penală nr. 245/A/31.07.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acesta a fost condamnat, în temeiul art. 291 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de influență, iar ulterior potrivit art. 38 alin. (1) – 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în mod greșit potrivit regulilor concursului de infracțiuni, stabilindu-se în final o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.

S-a arătat că pedeapsa rezultantă a fost aplicată în mod greșit deoarece, prin raportare la probele administrate în dosar rezultă că nu au fost avute în vedere prevederile art. 35 alin. (1) C. pen. prin raportare la modul de comitere a acestor acte materiale, durata scurtă de timp dintre acestea și rezoluția infracțională, astfel că acesta ar fi trebuit să fie condamnat pentru o singură infracțiune de trafic de influență, cu 3 acte materiale, iar nu pentru 3 infracțiuni distincte de trafic de influență, aplicându-se în mod greșit prevederile legale referitoare la concursul de infracțiuni.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că, prin sentința penală nr. 94/F/20.05.2022 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr.x/2/2017, s-au dispus următoarele cu privire la inculpatul A:

în baza art. 396 alin. 1 și 2 C. proc. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C.pen., și la art. 75 alin. (2) lit. b și art. 76 alin. (1) C.pen., a fost condamnat inculpatul A (fiul lui (...), născut la data de (...) în Brașov, jud. Brașov, domiciliat în Brașov, Strada (...), jud. Brașov, și fără forme legale în mun. Brașov, str. (...), jud. Brașov, CNP (...), cetățean român, studii liceale, pensionar, cunoscut cu antecedente penale), la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, faptă comisă la data de 31.10.2015;

în baza art. 396 alin. (1) și 2 C.proc.pen., raportat la art. 291 alin. 1 C.pen., și la art. 75 alin. (2) lit. b și art. 76 alin. (1) C.pen., a fost condamnat inculpatul A, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, faptă comisă în cursul lunii septembrie 2015;

în baza art. 396 alin. (1) și 2 C.proc.pen., raportat la art. 291 alin. C.pen., și la art. 75 alin. (2) lit. b și art. 76 alin. (1) C.pen., condamnă pe inculpatul A, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, faptă comisă în cursul lunii septembrie 2015;

în baza art. 38 alin.l — art. 39 alin. 1 lit. b C.pen, a fost aplicată inculpatului A pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, adică 1 an, inculpatul urmând să execute în final, o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare;

în baza art. 91 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen;

în baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brașov, la datele fixate de acesta;

să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

să comunice schimbarea locului de muncă;

să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

în baza art. 93 alin. (2) lit. b C. pen. s-a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociale derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

în temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Brașov sau în cadrul Primăriei Municipiului Brașov;

s-a încredințat Serviciului de Probațiune Brașov supravegherea inculpatului în legătură cu măsurile și obligațiile dispuse;

în baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 91 alin. (4) C.pen., s-a atras atenția inculpatului A asupra dispozițiilor art. 96 C.pen., privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere;

în temeiul art. 291 alin. (2) C.pen., a fost confiscată de la inculpatul A și dispune trecerea în folosul statului, a bunurilor obținute din comiterea faptelor de trafic de influență respectiv, sumele de 3600 de EURO conform chitanței cu nr. (...) și a recipisei de consemnare cu nr. (...) și 1660 RON conform chitanței cu nr. (...) și a recipisei de consemnare cu nr. (...), ridicate de la inculpat.

Prin decizia penală nr. 245/A/31.07.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, admise fiind apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații B, C și D împotriva sentinței penale de mai sus nr. 94/F din data de 20 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I penală în dosarul nr. x/2/2017s-au dispus cu privire la inculpatul A următoarele:

s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A în pedepsele componente, ce au fost repus în individualitatea lor, după cum urmează:

pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influentă, prevăzută de art. 291 alin. (l) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b și art. 76 alin. (l) C. pen.;

pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (l) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b și art. 76 alin. (l) C. pen.;

pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (l) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b și art. 76 alin. (I) C. pen.;

sporul de 1 an închisoare.

s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. b și art. 76 alin. (l) C. pen. privind circumstanțele atenuante judiciare;

în baza art. 291 alin. (l) C. pen. a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență:

în baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (l) lit. a și b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 2 ani, începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.

în baza art. 65 alin. (l), (3) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (l) lit. a și b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.

în baza art. 291 alin. (l) C. pen. a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

în baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 2 ani, începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.

în baza art. 65 alin. (l), (3) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (l) lit. a și b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până Ia data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.

în baza art. 291 alin. (1) C. pen. a fost condamnat pe inculpatul A la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

în baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (l) lit. a și b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 2 ani, începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.

în baza art. 65 alin. (l), (3) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (l) lit. a și b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.

în baza art. 38 alin. (l) - art. 39 alin. (I) lit. b C. pen. s-a aplicat inculpatului A pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se adăugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, adică 1 an și 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final, pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.

în baza art. 45 alin. (3) lit. a din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (l) lit. a și b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 2 ani, începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.

în baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (l) lit. a și b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.

s-a dedus din durata pedepsei principale aplicate inculpatului A perioada reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu de la data de 16.11.2016 până la data de 20.12.2016, inclusiv.

în baza art. 291 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea specială, de la inculpatul A, a sumelor de 3000 USD și 1900 EURO, în echivalent în lei la cursul BNR de la data executării măsurii.

Ca atare, în primă instanță inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni unice în formă continuată, iar în apel a fost modificată soluția, reîncadrându-se faptele reținute în sarcina sa, dispunându-se condamnarea pentru trei infracțiuni distincte în concurs.

În acest context, Curtea a reținut că cererea formulată de persoana condamnată vizează încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina acestuia prin hotărârea definitivă de mai sus, invocându-se unitatea legală a infracțiunii de trafic de influență, în sensul de a se reține că acesta a săvârșit o singură infracțiune de trafic de influență, iar nu trei infracțiuni de trafic de influență și de modificare a pedepsei în sensul de a se stabili o singură pedeapsă, iar nu trei pedepse, astfel cum s-a dispus prin hotărârea definitivă arătată, respectiv prin decizia pronunțată în apel.

Prin raportare la art. 585 alin. (1) lit. d C. proc. pen., Curtea a constatat că o condiție în lipsa căreia nu poate fi primită o cerere de modificare a pedepsei întemeiată pe art. 585 C. proc. pen., vizează pronunțarea unei alte hotărâri judecătorești definitive, distinctă de cea prin care s-a dispus pedeapsa a cărei modificare se solicită.

Ipoteza normei citate este incidentă în cazul în care infractorul, condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată, ulterior este condamnat definitiv și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul acestei infracțiuni ori dacă acesta, condamnat definitiv pentru o infracțiune simplă este condamnat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni omogene comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, care conturează astfel reținerea formei continuate a infracțiunii.

În procedura reglementată de norma legală citată, de modificare a pedepsei, instanța desființează hotărârile definitive pronunțate, reține existența autorității de lucru judecat cu privire la existența infracțiunii și a pedepsei aplicate, care nu va putea fi micșorată, nu însă și cu privire la modalitatea de executare, care va putea fi modificată in peius sau menținută prin raportare la pedeapsa aplicată în urma recalculării.

Raportând aceste considerente la cauza de față, Curtea a constatat că premisele de mai sus nu sunt îndeplinite, având în vedere că nu există, distinct de hotărârea definitivă prin care s-a dispus condamnarea inculpatului A pentru săvârșirea a trei infracțiuni concurente de trafic de influență la trei pedepse de câte 2 ani închisoare, o altă hotărâre definitivă de condamnare și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care să intre în conținutul acestor infracțiuni sau al uneia dintre acestea, în mod efectiv persoana condamnată solicitând modificarea soluției pronunțate printr-o hotărâre definitivă de condamnare, în sensul de a se reține săvârșirea unei singure infracțiuni în formă continuată în conținutul căreia intră trei acte materiale, iar nu săvârșirea a trei infracțiuni simple în concurs.

Ca atare, instanța de fond a apreciat că se tinde, prin cererea de modificare a pedepsei, la schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpat, în sensul de a se conferi efecte juridice soluției pronunțate de prima instanță de condamnare pentru o infracțiune continuată, soluție modificată de instanța de apel în sensul condamnării pentru trei infracțiuni în concurs, în esență inculpatul formulând critici împotriva unei decizii definitive pronunțată în apel – sub acest aspect fiind invocată și Decizia nr. 368/2017 a Curții Constituționale, critici ce nu pot fi reținute având în vedere caracterul definitiv al deciziei penale nr. 245/A/31.07.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri.

Nu poate fi reținută în cauză nici incidența deciziei RIL nr. 11/2021 invocată de persoana condamnată în cadrul cererii, având în vedere că aceasta vizează o altă ipoteză decât cea dedusă judecății, respectiv situația în care instanța de fond este învestită cu judecarea altor acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni continuate pentru care anterior s-a pronunțat deja o condamnare definitivă, ipoteză ce nu se regăsește în cauză, cererea vizând modificarea de către instanța de executare a unei hotărâri definitive de condamnare, în sensul de a se da o altă încadrare faptelor și a se stabili o altă pedeapsă, fără a exista ipoteza premisă, și anume judecarea în cadrul a două proceduri judiciare distincte a unor acte materiale care să intre în conținutul aceleiași infracțiuni.

Împotriva sentinței penale nr. 29/F din data de 31 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov – Secția penală, în dosarul nr. x/64/2024, în termen legal, a formulat contestație condamnatul A.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului ales precum și poziția contestatorului condamnat în ultimul cuvânt au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând contestația în raport cu motivele invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Pe calea contestației la executare pot fi soluționate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

Scopul acestui mijloc procesual este asigurarea punerii în executare a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale.

Pe cale de consecință, pe calea contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat.

Prin urmare, cazurile care țin de stingerea ori micșorarea pedepsei trebuie să apară ulterior dobândirii autorității de lucru judecat, iar instanța de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoștință de acestea la data soluționării cauzei.

Aplicând aceste principii la cauza de față, Înalta Curte constată că solicitarea condamnatului A de a se reține că acesta a săvârșit o singură infracțiune de trafic de influență, iar nu trei infracțiuni de trafic de influență și de modificare a pedepsei în sensul de a se stabili o singură pedeapsă, iar nu trei pedepse, astfel cum s-a dispus prin hotărârea definitivă pronunțată în apel, este neîntemeiată.

În cauză, Înalta Curte constată că nu intervine situația premisă reținută prin Decizia RIL nr. 11/2021 a instanței supreme, respectiv existența unei condamnări definitive pentru o infracțiune continuată, iar instanța învestită în cauza pendinte cu judecarea unor acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni, să procedeze în sensul statuat de Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 585 alin. (1) lit. d C. proc. pen.

Potrivit Deciziei nr. 11/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 37 C.pen., în ipoteza în care constată existența unei condamnări definitive pentru o infracțiune continuată, instanța învestită cu judecarea unor acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni va proceda la recalcularea pedepsei ținând seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, va stabili o pedeapsă unică ce nu poate fi mai mică decât cea pronunțată anterior și va dispune anularea formelor de executare emise ca urmare a condamnării anterioare și emiterea unora noi în conformitate cu hotărârea pronunțată sau, după caz, va constata executată pedeapsa.

Astfel, decizia RIL menționată nu are incidență în cauza de față, având în vedere că faptele pentru care a fost condamnat contestatorul A au făcut obiectul aceluiași dosar și nu au constituit acte materiale judecate separat în dosare distincte, context în care dacă s-ar proceda la reexaminare a încadrării juridice, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.

Așa fiind, raportat la situația juridică a contestatorului, Înalta Curte reține că s-a analizat deja cu autoritate de lucru judecat concursul de infracțiuni prin decizia penală nr. 245/A/31.07.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, neputându-se pune în discuție reținerea art. 37 C. pen.

În speță, contestatorului i s-a stabilit, definitiv, o pedeapsă rezultantă, în urma săvârșirii unor infracțiuni ce au fost reținute sub forma concursului de infracțiuni, iar demersul său vizează, de fapt, reformarea hotărârii pronunțate fața de acesta, prin aplicarea altui mecanism decât cel reținut cu autoritate de lucru judecat, ori acest lucru este inadmisibil, în prezenta cauză.

O interpretare contrară ar duce la încălcarea autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârea definitivă, schimbarea încadrării juridice operând numai în cursul judecății (art. 386 C. proc. pen.), și ar fi în contradicție cu dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen. ce are în vedere pedepse definitive.

Excluderea schimbării încadrării juridice în faza executării pedepsei definitive a fost stabilită cu efect obligatoriu de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia nr. VIII din 5 februarie 2007 care și în prezent își păstrează, sub aspectul menționat, deplina valabilitate în materia contestației la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. d C. proc. pen.

Înalta Curte constată că nu există o altă hotărâre judecătorească definitivă prin care să se fi constatat existența altor acte materiale care să intre în conținutul infracțiunilor de trafic de influență pentru care a fost condamnat contestaorul, nefiind invocată, de altfel, prin cererea formulată, existența altor acte materiale, persoana condamnată solicitând reîncadrarea juridică a faptei pentru care acesta a fost condamnat printr-o hotărâre definitivă, aspect tranșat definitiv printr-o hotărâre intrată în putere de lucru judecat.

Având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte mai notează că în procedura contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

Constatând că, în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d C. proc. pen. Înalta Curte apreciază ca fiind legală și temeinică sentința contestată, iar criticile contestaorului neîntemeiate.

Față de considerentele mai sus expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A împotriva sentinței penale nr. 29/F din data de 31 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov – Secția penală, în dosarul nr. x/64/2024.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., va obliga contestatorul-inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A împotriva sentinței penale nr. 29/F din data de 31 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov – Secția penală, în dosarul nr. x/64/2024.

Obligă contestatorul-inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 octombrie 2024.