ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1241/2024

HOTĂRÂRE

29.05.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1241/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 04.05.2021 pe rolul Judecătoriei Onești, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate a județului Bacău (în continuare, "C.A.S. Bacău") a chemat în judecată pe pârâta CMI A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.725,63 RON, a dobânzilor și a penalităților de întârziere stabilite prin raportul de control nr. x/20.10.2020 al corpului de control din cadrul C.A.S. Bacău.

Prin sentința civilă nr. 249/22.02.2022, Judecătoria Onești a admis cererea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.725,63 RON, dobânzile și penalitățile de întârziere stabilite prin raportul de control nr. x/20.10.2020 de corpul de control din cadrul C.A.S. Bacău.

Împotriva acestei sentințe, CMI A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 604/18.10.2022, pronunțată de Tribunalul Bacău – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal.

Împotriva acestei decizii, CMI A. a declarat recurs, care a fost înaintat Curții de Apel Bacău – secția I Civilă.

La termenul din 12.06.2023, instanța de recurs a amânat cauza, stabilind în sarcina recurentei obligația de a depune la dosar contractul din care rezultă litigiul părților, necesar pentru a statua asupra competenței și căii de atac.

Prin încheierea din 18.09.2023, curtea de apel a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 242 C. proc. civ. ulterior pronunțării încheierii, la dosar a fost depus contractul de furnizare de servicii medicale în asistență medicală primară nr. x/21.07.2016.

Prin încheierea din 11.12.2023, Curtea de Apel Bacău – secția I Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a aceleiași instanțe.

Pentru a dispune astfel, a reținut că litigiul derivă dintr-un contract administrativ și revine în competența secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal potrivit deciziei nr. 29/III/A/31.01.2023 a președintelui Curții de Apel Bacău.

La rândul său, prin încheierea din 16.04.2024, Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale, a constatat ivit conflictul de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea incidentului procedural.

Pentru a dispune astfel, a reținut că excepția a fost ridicată la al treilea termen de judecată de prima instanță sesizată care, prin neinvocarea necompetenței materiale procesuale la primul termen de judecată, a devenit competentă pentru soluționarea recursului; a evidențiat că lipsa contractului la termenul din 12.06.2023 este lipsită de relevanță, câtă vreme la termenul din 11.12.2023 statuarea asupra competenței s-a făcut deopotrivă în lipsa actului juridic.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Statuările divergente ale instanțelor aflate în conflict privesc competența materială procesuală, a cărei încălcare constituie necompetență de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Tranșarea conflictului de competență presupune, în primul rând, verificarea respectării de către prima instanță de recurs sesizată a condițiilor și termenelor de invocare a excepției de necompetență materială procesuală.

Prorogarea termenului de verificare a competenței – definit de art. 131 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind primul termen la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii – este reglementată de alin. (2) al prevederii legale și permite acordarea, în mod excepțional, a unui singur termen, în scopul obținerii unor lămuriri ori administrării unor probe suplimentare pentru stabilirea competenței.

În acest caz, excepția de necompetență poate fi ridicată cel mai târziu la termenul acordat potrivit art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

Instanța supremă constată că, în cauză, termenul acordat în temeiul art. 131 alin. (2) C. proc. civ. este cel din 11.12.2023, întrucât la termenul din 18.09.2023, judecata recursului a fost suspendată, în temeiul art. 242 C. proc. civ.

Așa fiind, condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență materială procesuală reglementate de art. 130 alin. (2) raportat la art. 131 alin. (2) C. proc. civ. au fost respectate de instanța de recurs inițial sesizată, care, la primul termen la care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii, a dispus suplimentarea probatoriului în vederea stabilirii competenței și a invocat excepția la termenul acordat în acest scop.

Subsecvent, se impune a fi verificată aplicarea normelor de competență propriu-zise, context în care trebuie subliniat că în primă instanță, litigiul a fost soluționat de Judecătoria Onești, iar apelul, de Tribunalul Bacău – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal.

Prin decizia nr. 4/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în interesul legii, că stabilirea competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac sau în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri).

Considerentele acestei decizii au examinat, așadar, două ipoteze, în funcție de existența sau, dimpotrivă, inexistența unei specializări a primei instanțe (secție, complet).

Astfel, atunci când instanța de control judiciar este învestită cu judecarea unei căi de atac promovate împotriva hotărârii unei instanțe în cadrul căreia funcționează formațiuni specializate, aceasta se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac.

Dacă însă prima instanță nu este structurată în formațiuni specializate, competența materială procesuală a instanței de control judiciar, care funcționează cu structuri specializate, se va determina cu luarea în considerare a obiectului și naturii pricinii, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond.

În speță, deși prima instanță nu este structurată în formațiuni specializate, la nivelul celei de-a doua instanțe există o secție mixtă, specializată în judecarea litigiilor cu profesioniști și a celor de contencios administrativ și fiscal; aceasta din urmă, respectiv secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a Tribunalului Bacău, a judecat apelul.

Ca atare, la acel moment s-au definitivat verificările asupra competenței materiale procesuale, iar rezultatul lor se va opune inclusiv instanței de recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.