ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1928/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecății:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, sub nr. x/2022, pe rolul Judecătoriei Slatina, secția civilă, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. - Slatina, C. și D., a solicitat obligarea acestora din urmă la plata sumei de 200.000 RON pentru prejudiciul moral cauzat prin faptul că nu i s-a permis accesul la uscătoria blocului.

La data de 13 iunie 2023, reclamantul a depus cerere de renunțare la judecată, iar în ședința din 14 septembrie 2023 s-a prezentat personal și a arătat că renunță la judecată.

I.2. Sentința pronunțată de Judecătoria Slatina, în primă instanță:

Prin sentința civilă nr. 3269 din 14 septembrie 2023, Judecătoria Slatina, secția civilă a luat act de renunțarea reclamantului A. la judecată cu privire la cererea de chemare în judecată având ca obiect - "pretenții/prejudiciu moral", formulată în contradictoriu cu pârâții B. Slatina, C. și D.; a obligat pe reclamantul A. către pârâta B. - Slatina, la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat conform chitanței seria x nr. x/20.01.2023)

I.3. Decizia pronunțată de Tribunalul Olt, în recurs:

Prin decizia civilă nr. 35 din 17 septembrie 2024, Tribunalul Olt, secția I civilă a admis excepția perimării; a constatat perimat recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 3269 din 14 septembrie 2023, pronunțate de Judecătoria Slatina, având ca obiect pretenții.

I.4. Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în recurs:

Prin încheierea din 05 decembrie 2024, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a dispus suspendarea judecării cauzei privind recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 35 din 17 septembrie 2024, pronunțate de Tribunalul Olt, secția I civilă.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii din 05 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 22 ianuarie 2025, sub nr. x/2022/a6, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția din 27 ianuarie 2025, a constatat că cererea de recurs îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ. în ceea ce privește cerința impusă de lit. d) a aceluiași articol, a reținut că recurentul-petent nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în temeiul art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a stabilit că recurentul-petent datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, sub sancțiunea anulării cererii de recurs.

II.1. Motivele de recurs:

Recurentul-petent A. a arătat că, în mod nelegal, în aceeși zi și la aceeași oră s-a judecat atât cererea de ajutor public judiciar, cât și recursul, în condițiile în care avea dreptul la calea de atac a reexaminării împotriva ajutorului public judiciar.

II.2. Apărările formulate în cauză:

Intimații nu au depus întâmpinare, deși cererea de recurs le-a fost comunicată la 20 februarie 2025, respectiv la 19 martie 2025, conform proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 08 decembrie 2022, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea de ședință din 26 martie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2022.1, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de recurent; încheierea a fost comunicată recurentului-petent, la 08 aprilie 2025 .

Prin încheierea de ședință din 13 mai 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2022.2, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciară formulată de recurent; încheierea a fost comunicată recurentului-petent, la 26 mai 2025 .

Prin încheierea de ședință din 04 iunie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2022.2.1, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de reexaminare a încheierii de ședință din 13.05.2025 formulată de recurent; încheierea a fost comunicată recurentului, la 23 iunie 2025 .

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluția din 23 iunie 2025, s-a fixat termen de judecată la 11 noiembrie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, termen la care instanța a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate pe excepția nulității recursului, invocată din oficiu.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

În condițiile art. 248 alin. (1) și ale art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., precum și cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilește că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanța de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea uneia dintre ipotezele normative prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1 - 8 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

Mai precis, motivele de nelegalitate a hotărârii trebuie să îmbrace forma unor critici aduse acesteia, a unor aspecte referitoare la modul în care s-a desfășurat judecata sau în care a fost aplicată legea de către instanța de apel la situația concretă din speța dedusă judecății, instanța de recurs neputând examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate în apel care să permită încadrarea lor în motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., normă de ordine publică.

Totodată, cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată.

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Când motivele recursului nu satisfac aceste exigențe, referindu-se la aspecte străine de soluția dispusă prin hotărârea recurată și de considerentele care o susțin cerința motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

Aplicând aceste principii de ordin teoretic la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că instanța anterioară a reținut incidența dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în temeiul cărora a dispus suspendarea judecății recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 35 din 17 septembrie 2024, pronunțate de Tribunalul Olt, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, întrucât, la termenul de judecată din 05 decembrie 2024, a constatat că niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin cererea de recurs, petentul nu doar că nu au indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., dar nici nu a adus vreun argumentat care să infirme raționamentul curții de apel cu privire la aplicarea art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dispoziții legale care reglementează un caz de suspendare voluntară, tacită, dedusă din faptul neprezentării părților la termenul de judecată din 05 decembrie 2024, limitându-se doar la a face trimitere la soluționarea cererii de ajutor public judiciar și a unui alt recurs, cu termen de judecată în aceeași zi și la aceeași oră, invocând faptul că împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de ajutor public judiciar a formulat cerere de reexaminare.

Or, această manieră de motivare a recursului nu se circumscrie rigorilor impuse de legiuitor, câtă vreme recurentul-petent nu a indicat în concret greșelile de judecată ce pot fi imputate curții de apel în fundamentarea măsurii privind suspendarea judecății recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 35 din 17 septembrie 2024 a Tribunalului Olt, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2022, ci s-a prevalat de chestiuni străine considerentelor ce susțin o atare soluție, în afara limitelor stabilite de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. ce reglementează sfera motivelor de nelegalitate a unei hotărârii judecătorești, așa încât sancțiunea care intervine, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., este cea a nulității, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci și atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de casare instituite de lege și nu se raportează la soluția adoptată prin hotărârea atacată.

Cât privește cererea de recurs depusă la data de 10 noiembrie 2025, prin poștă electronică, prin care recurentul-petent a invocat incidența art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 7 și 8 C. proc. civ., fără a aduce, însă, nici de această dată critici punctuale încheierii recurate prin prisma motivelor de casare indicate, Înalta Curte constată că aceasta a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 487 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu poate fi luată în considerare în analiza legalității hotărârii atacate.

Cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nici motive de ordine publică, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, va constata nul recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 05 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 05 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2025.