Decizia nr. 422/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 99/85/2021

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Sibiu - Secția I civilă în Dosarul nr. 3.014/85/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă. Filarmonica de Stat Sibiu a depus un punct de vedere.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea din 11 februarie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 3.014/85/2023, Tribunalul Sibiu - Secția I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă sporul pentru condiții de muncă în cuantum de 15% din salariul de bază prevăzut de art. 3 din Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporurilor pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestora pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Cultură", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 360/2018, se acordă prin raportare la nivelul sporului aflat în plată în perioada decembrie 2018 (plafonat) sau se acordă la nivelul existent în momentul intervenirii unor modificări ale salariului de bază prin raportare la art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 martie 2025 cu nr. 622/1/2025, termenul de judecată fiind stabilit la data de 24 noiembrie 2025. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) " Art. 39. - Aplicarea tranzitorie (1) Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcții similare din cadrul instituției/autorității publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată. (...) (4) În aplicarea prevederilor alin. (1), în cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate."

Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporurilor pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestora pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Cultură", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 360/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 30 mai 2018 (Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 360/2018) " Art. 3. - Sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, prevăzut în cap. VI art. 1 alin. (1) lit. a) din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cotă de până la 15% din salariul de bază, pentru timpul efectiv lucrat în condițiile respective, personalului salarizat din instituțiile publice de cultură prevăzut în cap. I-V din anexa nr. III la aceeași lege, dacă își desfășoară activitatea permanent sau temporar în următoarele locuri de muncă: a) în perimetrul cărora se dezvoltă noxe care pot provoca intoxicații profesionale și se utilizează azbest, siliciu, talc, mică, precum și alte pulberi vătămătoare; b) la care se folosesc diferite substanțe toxice, metale sau metaloizi și compușii lor, hidrocarburi, acizi, precum și alte substanțe folosite în activitatea de restaurare, conservare preventivă și/sau curativă, investigare fizico-chimică și/sau biologică, de cercetare și documentare arheologică, istorică sau numismatică, în instituții publice de cultură; c) unde activitatea se desfășoară în condiții de microclimat nefavorabil, în care există zgomote, trepidații, temperatură neadecvată, umiditate improprie, curenți de aer, praf, microorganisme, factori biologici sau microbiologici periculoși, luminozitate inadecvată și altele asemenea, dar fără a se limita la acestea; d) în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători de radiodifuziune, televiziune, emițători pentru comunicații, stații de radiolocație, instalații de curent de înaltă frecvență, stații de radio unde scurte și unde ultrascurte, radiorelee în unde metrice, decimetrice, centimetrice, radiogoniometre și stații de bruiaj."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018) " Art. 34. - (...) (2) Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (3) Ordonatorii de credite răspund în condițiile legii de stabilirea nivelului sporurilor cu respectarea alin. (2) și cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget pe anul 2019. (...)"

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, aprobată prin Legea nr. 274/2022 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020) " Art. I. - (...). (3) În anul 2021, începând cu luna ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2020, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...)"

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022) " Art. I. - (...) (5) În anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...)" III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-au invocat chestiunile de drept

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu - Secția I civilă la 20 decembrie 2023 cu nr. 3.014/85/2023, astfel cum a fost precizată, reclamantul Sindicatul Artiștilor Instrumentiști din Filarmonica de Stat Sibiu, în numele și pentru membrii săi, a chemat în judecată pe pârâta Filarmonica de Stat Sibiu, solicitând obligarea pârâtei la plata către reclamanți a sumelor reprezentând diferența de spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, cuvenite reclamanților, neachitate, începând cu 13 iulie 2022 și pentru viitor, neplafonate, actualizate cu rata inflației, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a argumentat, în esență, că membrii de sindicat, în calitate de artiști instrumentiști angajați ai pârâtei, ca urmare a adoptării Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 360/2018, dar și în baza Buletinului de expertizare a locurilor de muncă nr. aa/2018, întocmit de către Direcția de Sănătate Publică Sibiu, sunt beneficiari ai unui spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de 15% din salariul de bază.

S-a precizat că, la nivelul instituției pârâte, au fost expertizate toate locurile de muncă și s-a constatat că lucrătorii din cadrul pârâtei sunt expuși la o diversitate de factori de risc profesional și că își desfășoară activitatea sub influența a șapte factori de risc. Totodată, au arătat că regulamentul-cadru antemenționat prevede acordarea sporului până la data eliminării factorilor vătămători sau periculoși, de către angajator, potrivit dispozițiilor legale.

Cu toate acestea, pârâta a emis Decizia nr. aaa/15.12.2020, prin care a stabilit în mod unilateral că, începând cu luna decembrie a anului 2020, se acordă un spor de 15% din salariul de bază, pentru timpul efectiv lucrat în condițiile respective, personalului salarizat din instituțiile publice de cultură prevăzut în cap. I-V din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 153/2017, dacă își desfășoară activitatea permanent sau temporar în condițiile care impun acordarea sporului, stabilind următoarele: - angajații care nu își desfășoară activitatea în condițiile de repetiții zilnice în partidă sau cu orchestra pârâtei nu beneficiază de spor pentru condiții grele decât proporțional cu timpul efectiv lucrat din luna respectivă, dacă au fost prezenți la repetiții/concerte; - artiștii instrumentiști care participă la repetiții singuri nu beneficiază de spor pentru condiții grele; - artiștii care nu sunt implicați în repetiții pot beneficia de spor pentru condiții grele în măsura în care participă la repetițiile pentru concerte camerale împreună cu alți colegi.

Întrucât decizia amintită a fost considerată nelegală și netemeinică, prin acțiunea care a făcut obiectul Dosarului civil nr. 99/85/2021, s-a solicitat Tribunalului Sibiu - Secția I civilă anularea acestei decizii, iar prin Sentința civilă nr. 779 din 21 septembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția I civilă în dosarul mai sus-menționat, decizia pârâtei a fost anulată, soluția fiind menținută în apel, prin Decizia civilă nr. 1.495 din 12 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă.

Ca urmare a anulării Deciziei nr. aaa/15.12.2020, pârâta a început să plătească, de la data rămânerii definitive a sentinței amintite, sporul întreg doar angajaților pârâtei care au avut calitatea de parte în Dosarul nr. 99/85/2021 al Tribunalului Sibiu - Secția I civilă, în care instanța a dispus obligarea angajatorului la plata sporului, începând cu data de 15 decembrie 2020, doar pentru angajații participanți la procesul civil respectiv.

Așadar, deși beneficiază de efectul hotărârii de anulare a Deciziei nr. aaa/15.12.2020, reclamanții nu își pot recupera sumele cuvenite din urmă și neachitate de către pârâtă și pentru viitor, întrucât, în urma discuțiilor purtate cu reprezentanții angajatorului, li s-a comunicat că plata acestor diferențe neachitate se poate face doar în baza unei hotărâri judecătorești.

Totodată, pentru perioada 15.12.2020-12.07.2022, reclamanții au formulat, în contradictoriu cu aceeași pârâtă, o acțiune de obligare la plata diferențelor de spor, care a fost admisă prin Sentința civilă nr. 274/2023 a Tribunalului Sibiu.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, susținând, în esență, că membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea nu se numără printre membrii care au fost parte în litigiul ce a făcut obiectul Dosarului nr. 99/85/2021, astfel că efectele hotărârilor pronunțate în dosarul anterior amintit nu se produc și față de aceștia, ei fiind simpli terți față de care încă produce efecte juridice Decizia nr. aaa/15.12.2020, emisă de managerul Filarmonicii de Stat Sibiu.

Pe fondul cauzei pârâta a arătat că reclamanții nu au făcut dovada întrunirii condițiilor pentru acordarea sporurilor solicitate, respectiv munca efectivă în condiții grele de muncă, și că aceștia încearcă în mod neîntemeiat să se prevaleze de dispozițiile unei hotărâri judecătorești care nu produce efecte în beneficiul lor.

În ceea ce privește susținerea reclamanților că pârâta ar trebui să acorde angajaților un spor de 15% din salariul de bază arată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin acte normative succesive (ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 114/2018, nr. 226/2020 și nr. 168/2022), cuantumul sporului care ar trebui acordat a fost plafonat la nivelul sporului plătit pentru luna decembrie 2018.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, reținând că: - acțiunea se află pe rolul tribunalului și are ca obiect stabilirea drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice; - de dezlegarea problemei de drept vizate depinde soluționarea pe fond a cauzei, deoarece ceea ce se dispută este chestiunea dacă sporul pentru condiții de muncă grele sau vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază se acordă prin raportare la nivelul sporului aflat în plată în perioada decembrie 2018, plafonat, sau se acordă la nivelul existent în momentul intervenirii unor modificări ale salariului, respectiv neplafonat; - referitor la condiția noutății chestiunii de drept, din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiției conturată în procedura prevăzută de art. 519 din Codul procedură civilă rezultă că cerința noutății este îndeplinită nu numai atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, dar și în situația unor reglementări mai vechi, dar asupra cărora instanța de judecată este chemată să se pronunțe în prezent, devenind actuale prin aplicarea frecventă a normei juridice. În ambele cazuri este necesar a nu se fi dezvoltat o practică judiciară ce relevă o anumită interpretare și aplicare a normei vizate de chestiunea de drept, întrucât, după cum s-a decis în mod constant, orientarea jurisprudenței spre o anumită interpretare a normelor analizate și existența unei practici a instanțelor naționale determină pierderea caracterului de noutate al chestiunii de drept supuse analizei. În acest sens, tribunalul a reținut că examenul jurisprudențial, precum și literatura de specialitate relevă faptul că nu s-a conturat o opinie majoritară într-un anume sens. Astfel, în practică s-a reținut, într-o opinie, că actele normative adoptate începând cu anul 2018, care blochează sporurile la nivelul lunii decembrie din anul anterior, nu pot fi aplicate fără a avea în vedere prevederile art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017. Cu alte cuvinte, în cazul instituțiilor publice, dacă o persoană obține un grad profesional superior, ce implică și o majorare a salariului de bază, atunci sporul obținut de aceasta nu poate fi mai mic decât al unei persoane cu o funcție similară, doar pe motiv că cei doi angajați și-au obținut gradele profesionale în momente diferite. Dacă sporul ar fi menținut la nivelul anului 2018, aceasta ar putea fi pusă în situația de a avea venituri salariale mai mici decât ale unui salariat cu funcție similară (identitate de funcție, grad, gradație, specialitate) doar pe motiv că și-a obținut gradul într-un alt moment de timp. Pe de altă parte, în practică a fost exprimată și opinia în sensul că legea impune obligația angajatorilor de stabilire a drepturilor salariale potrivit dispozițiilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora prevederile legii de salarizare unitară se aplică etapizat, începând cu 1 iulie 2017. Din textele legale rezultă că legiuitorul se referă la cuantumul sporului, și nu la procent, astfel că angajatorul a limitat în mod corect cuantumul sporului prevăzut pentru domeniul de activitate, respectiv de 50%, la cuantumul avut în decembrie 2018, respectiv în decembrie 2019. Indiferent de salariul de bază stabilit, chiar eronat fiind, recalcularea acestuia nu este de natură a afecta și sporurile, acestea din urmă rămânând menținute la același nivel, dacă au fost acordate anterior ori rămânând plafonate, potrivit actelor normative ce au intervenit. Nefiind conturată o practică judiciară consistentă cu privire la modalitatea de interpretare și aplicare a sporului pentru condiții de muncă, respectiv prin raportare la nivelul sporului aflat în plată în decembrie 2018, plafonat, sau la nivelul existent în momentul intervenirii unor modificări ale salariului, respectiv neplafonat, există hotărâri judecătorești definitive din care rezultă interpretarea diferită a normei juridice ce face obiectul sesizării; - instanța supremă nu a statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei și aceasta nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Reclamanții au arătat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, apreciind că nu se solicită dezlegarea unei chestiuni de drept reale și susceptibile de a da naștere unor interpretări diferite.

Pârâta Filarmonica de Stat Sibiu și-a exprimat acordul cu privire la sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept în discuție. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanța de trimitere a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 6 lit. c) și ale art. 39 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, apreciind că, deși actele normative adoptate începând cu anul 2018 au blocat sporurile la nivelul lunii decembrie din anul anterior, totuși aceste dispoziții legale trebuie interpretate prin raportare la art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge ca persoanele ce obțin în cadrul instituțiilor publice un grad profesional superior, după momentul blocării sporurilor, să aibă un venit salarial mai mic decât o persoană cu o funcție similară care avea gradul profesional la momentul la care s-a realizat blocarea sporurilor. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

În raport cu întrebarea cu care a fost sesizată instanța supremă în prezentul dosar nu a fost necesară consultarea jurisprudenței instanțelor naționale. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

În urma verificărilor efectuate nu au fost identificate decizii ale Curții Constituționale care să prezinte relevanță în soluționarea prezentei sesizări. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Verificând jurisprudența obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în mecanismele de unificare a practicii judiciare, au fost identificate trei decizii care ar putea prezenta relevanță în cauza de față, respectiv: - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 40 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1017 din 11 octombrie 2024, prin care a fost admisă sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) raportat la art. 6 lit. a), b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, la stabilirea nivelului maxim de salarizare aflat în plată pentru funcții similare nu se poate ține seama de drepturile salariale recunoscute altor salariați prin hotărâri judecătorești definitive prin care au fost interpretate și aplicate norme legale cu aplicabilitate generală, dacă respectiva interpretare a fost ulterior invalidată printr-o decizie obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dezlegarea unei chestiuni de drept."; - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 52 din 21 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1316 din 24 decembrie 2024, prin care a fost admisă sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și s-a stabilit că: "Pentru personalul care a ajuns la nivelul grilei de salarizare din anul 2022, sporul pentru condiții de muncă vătămătoare prevăzut de articolul unic lit. a) din anexa nr. 1 la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare «Administrație» din administrația publică centrală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, este supus plafonării reglementate de art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții."; - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 104 din 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 6 februarie 2025, cu privire la sporul pentru condiții vătămătoare, prin care s-a stabilit că: "La acordarea sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare trebuie să se țină seama de plafonul prevăzut de art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții." X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Prealabil analizei admisibilității sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se impune o lămurire cu privire la normele supuse interpretării în cadrul Dosarului nr. 3.014/85/2023 aflat pe rolul Tribunalului Sibiu - Secția I civilă. Astfel, deși în cuprinsul întrebării formulate de instanța de trimitere nu se precizează actul normativ care prevede acordarea unui spor de 15% pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă personalului salarizat din instituțiile publice de cultură, prevăzut în cap. I-V din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 153/2017, în raport cu obiectul acțiunii și cu dispozițiile evocate în cadrul încheierii de sesizare se constată că în discuție sunt dispozițiile art. 3 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 360/2018.

În acest context, analiza sesizării se va realiza prin raportare la dispozițiile art. 3 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 360/2018 și ale art. 39 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Admisibilitatea sesizării va fi circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență antemenționate la prevederile Codului de procedură civilă, cu ale cărui dispoziții arată că se completează.

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu de lămurirea căreia depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Evaluarea elementelor prezentei sesizări relevă întrunirea doar în parte a condițiilor de admisibilitate mai sus enunțate.

Astfel, sesizarea a fost formulată într-un litigiu având ca obiect obligarea angajatorului, pârâta Filarmonica de Stat Sibiu, la plata către reclamanți a sumelor reprezentând diferența de spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă în cuantum de 15% aplicat la salariul de bază lunar, cuvenite reclamanților și neachitate, începând cu 13 iulie 2022 și pentru viitor, neplafonate, actualizate cu rata inflației, aspecte ce determină concluzia în sensul că litigiul respectiv se înscrie în domeniul specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, întrucât privește drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice.

Cauza se află în curs de soluționare, în primă instanță, pe rolul Tribunalului Sibiu - Secția I civilă.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei se constată că, în concret, aceasta instituie o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie probată legătura necesară dintre dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea pe fond a cauzei.

În raport cu obiectul concret al pretențiilor deduse judecății este îndeplinită condiția referitoare la caracterul esențial al chestiunii de drept pentru soluționarea pe fond a cauzei, legătura indisolubilă care există între aceasta și rezolvarea litigiului rezultând din împrejurarea că soluționarea pretențiilor cu care a fost învestită instanța de trimitere vizează îndreptățirea angajaților Filarmonicii de Stat Sibiu la plata sporului pentru condiții grele sau vătămătoare de muncă în cuantum de 15% aplicat la salariul de bază, neplafonat, începând cu 13 iulie 2022 și pentru viitor.

Cât privește însă condiția existenței unei chestiuni de drept, în absența unei definiții legale a noțiunii, examinarea îndeplinirii acestei condiții trebuie verificată prin raportare la jurisprudența dezvoltată de instanța supremă în mecanismul hotărârii prealabile reglementat de art. 519-521 din Codul de procedură civilă, prin care în mod constant s-a subliniat că, pentru a se putea vorbi de existența unei "chestiuni de drept", este necesar ca sesizarea să vizeze "o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul realizării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății" (Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, și Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Rămân astfel valabile cazurile conturate în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în care s-a statuat că nu se verifică condiția dificultății chestiunii de drept, cum ar fi: a) claritatea normei, când aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate; b) când se solicită instanței supreme determinarea chiar a normei juridice aplicabile unui raport juridic, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată; c) când chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită și-a clarificat înțelesul în practica judiciară, din hotărârile cercetate rezultând că normele de drept în discuție au primit aceeași interpretare; d) când pe calea hotărârii prealabile se solicită completarea legii; e) când se solicită lămurirea unor aspecte ce se regăsesc tranșate în jurisprudența constantă și clară a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), a Curții Constituționale ori a Înaltei Curți de Casație și Justiție; f) când există dezlegări anterioare date de instanța supremă prin hotărâri obligatorii în materia vizată de chestiunea de drept enunțată de instanța de trimitere, ce pot oferi repere concrete de interpretare, utile în soluționarea cauzelor, prin aplicarea în fiecare caz particular, în funcție de specificul speței.

Așadar, evaluarea dificultății chestiunii de drept nu poate fi separată de existența unor dezlegări anterioare date de instanța supremă în mecanismele de unificare a practicii judiciare în cazul unor chestiuni de drept asemănătoare, de natură a oferi instanțelor naționale suficiente repere interpretative - inclusiv prin considerentele cu caracter de principiu - pentru soluționarea cauzelor cu care au fost învestite. Chiar și în ipoteza pronunțării unor soluții de inadmisibilitate aceste decizii beneficiază, ca orice act jurisdicțional, de efectul obligatoriu atașat considerentelor care sprijină și explicitează soluția inadmisibilității sesizării.

Prin raportare la aceste exigențe, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sesizarea formulată nu întrunește condiția de admisibilitate subsumată cerinței ca aceasta să privească o "chestiune de drept" care să fie reală, dificilă, generată de nevoia lămuririi sensului și înțelesului unei norme de drept imperfecte, lacunare sau neclare, aptă să devină sursă a unor interpretări divergente și, pe cale de consecință, a unei jurisprudențe neunitare.

Astfel, examenul atent al deciziilor interpretative pronunțate în mecanismele de unificare a practicii judiciare în legătură cu chestiuni de drept similare relevă că instanța supremă a oferit deja suficiente repere pentru interpretarea și aplicarea unitară a normelor legale în discuție, care se impun a fi respectate și valorificate, mutatis mutandis, de către instanța de trimitere în cauza cu care a fost învestită, aplicarea concretă și efectivă a legii constituind, în afara oricăror ambivalențe, atributul constituțional exclusiv al acesteia din urmă.

În acest sens se reține că, prin Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 6 februarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat asupra impactului și aspectelor pe care art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, le reglementează în legătură cu sporul pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare, relevante fiind considerentele de la paragrafele 175-178.

Chiar dacă nu a fost dezlegată explicit o chestiune identică celei ce face obiectul sesizării de față, dezlegările anterioare au relevanță pentru condiția de admisibilitate a existenței unei chestiuni de drept veritabile, întrucât nu poate fi exclus de plano ca problema de drept în discuție să prezinte un grad de dificultate ridicat, de natură a justifica intervenția instanței supreme, chiar și atunci când au fost pronunțate decizii în procedura hotărârii prealabile și/sau a recursului în interesul legii, dar soluțiile adoptate și considerentele ce le-au fundamentat trebuie corelate (în acest sens, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 52 din 21 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1316 din 24 decembrie 2024, paragraful 65).

În considerarea argumentelor expuse, corelarea dezlegărilor anterioare date unor chestiuni de drept prin mecanismul hotărârii prealabile nu prezintă vreo dificultate, presupunând un demers facil de identificare a deciziilor relevante și de aplicare corespunzătoare a acestora la circumstanțele particulare ale cauzei.

Sporul pentru condiții de muncă vătămătoare se acordă plafonat, însă cu respectarea modificărilor salariale care intervin pe parcursul carierei, potrivit art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Așadar, chestiunea de drept nu este una veritabilă, ci reprezintă doar o întrebare formală, ce nu ridică dificultăți și al cărei răspuns se impune cu evidență și fără dubiu, astfel că mecanismul hotărârii prealabile, inclusiv cel reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, nu mai trebuie declanșat. Nu orice element de aplicare a dreptului devine o chestiune de drept care să atragă automat necesitatea unei confirmări din partea instanței supreme pe calea acestei proceduri.

De asemenea, mai trebuie subliniat că, în sesizarea dispusă în Dosarul nr. 3.014/85/2023 al Tribunalului Sibiu - Secția I civilă, chiar dacă există o referire la gradul de dificultate al chestiunilor de drept în discuție și la posibilitatea de interpretare, instanța de trimitere identifică modalitatea de abordare și rezolvare a problemei juridice în dosar, urmărind, prin solicitarea pendinte, o validare a raționamentului dezvoltat.

Așadar, titularul sesizării nu se confruntă cu o dificultate reală în interpretarea normelor de drept incidente, ci urmărește, mai degrabă, obținerea unei confirmări a soluției ce urmează a fi adoptată în cauza dedusă judecății.

Or, așa cum s-a arătat deja, instanța supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestui mecanism de asigurare a practicii judiciare unitare, cu soluționarea cauzei deduse judecății, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență exclusivă a instanțelor de judecată.

Având în vedere aceste împrejurări, în contextul în care instanța de trimitere se limitează, în cuprinsul încheierii de sesizare, la a expune doar opiniile diferite ale părților în litigiu cu privire la chestiunea de drept în discuție, fără a argumenta gradul ridicat de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu, se reține că revine instanței de trimitere obligația de a răspunde susținerilor diferite exprimate de părți, neputând delega aceste atribuții instanței supreme, pe calea mecanismului hotărârii prealabile.

În considerarea argumentelor expuse, constatând că nu este îndeplinită cerința de admisibilitate vizând existența unei veritabile chestiuni de drept având un grad ridicat de dificultate care să justifice pronunțarea unei hotărâri prealabile în condițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se va dispune respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,