Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei

Rezoluția CM/ResDH(2007)61 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei (Recherche n 36985/97, Hotărârea din 23 iulie 2002, definitivă la 21 mai 2003) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede monitorizarea de către Comitet a executării hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Convenția Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la lipsa accesului la o instanță în vederea stabilirii sarcinilor penale în cadrul procedurilor de impozitare [încălcare a articolului 6 alineatul (1) ] și la durata excesivă a procedurii [încălcarea articolului 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile din anexă); Întrucât a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții, având în vedere obligația Suediei de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție S-a asigurat că, în termenul stabilit,

statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din anexă), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; După examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexa) și având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 914-a ședințe a delegaților miniștrilor (23 februarie 2005) DECLARĂ că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE să încheie examinarea.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2007) 61 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei Rezumatul introductiv al cauzei Cazul se referă la încălcarea dreptului de acces al reclamanților la o instanță de judecată pentru stabilirea temeiniciei sarcinilor penale împotriva acestora din cauza declarațiilor fiscale pretinse incorecte. La 4 septembrie 1995, primul reclamant (o societate de taxiuri) a solicitat revizuirea sancțiunilor. În decembrie 1995, al doilea reclamant (președintele companiei) a introdus o acțiune împotriva deciziei administrației fiscale.

Faptele sunt foarte apropiate de cele ale cauzei Janosevic împotriva Suediei (a se vedea Rezoluția ResDH(2007) 59), cu excepția faptului că, la data dizolvării primului reclamant, problema temeiniciei era deja pe rol în fața instanței administrative ( În ultimii doi ani și jumătate, Curtea Europeană a considerat că administrația fiscală, precum și instanța administrativă, nu au acționat cu urgența necesară și, prin urmare, au întârziat în mod nejustificat o decizie judecătorească cu privire la chestiunile care se puneau în discuție, privând reclamanții de un acces efectiv la o instanță [încălcare a articolului 6 alineatul (1) ]. Cazul se referă, de asemenea, la durata excesivă a procedurii.

În ceea ce privește primul reclamant, procedura a început la 20 februarie 1995, când administrația fiscală a informat societatea cu privire la intenția sa de a impune penalități, iar procedura privind temeinicia acestor penalități era încă în curs de desfășurare în fața Curții Administrative Supreme la data hotărârii Curții Europene (aproape șapte ani și cinci luni).

În ceea ce privește cel de-al doilea reclamant, procedura a început la 11 august 1995, data raportului administrației fiscale incluzând, printre altele, penalitățile și s-a încheiat la 3 mai 2002 (șase ani și nouă luni) [încălcarea articolului 6 alineatul (1) ]. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale proaspete și de cheltuieli de judecată Total 000 EUR 000 EUR 000 EUR Plata la 14/08/2003 și 21/08/2003 b) Măsuri individuale Accelerarea procedurii privind primul reclamant a fost solicitată în special pentru a remedia privarea reclamantului de accesul efectiv la o instanță.

Curtea administrativă de apel a respins apelul primului reclamant la 4 martie 2004. Curtea a constatat, pe de o parte, că o persoană juridică dizolvată în cadrul unui faliment nu avea capacitatea de a fi în instanță, dar că dreptul suedez recunoaște anumite excepții în materie ; pe de altă parte, potrivit jurisprudenței Curții Administrative Supreme, în temeiul articolului 6 din convenție, un contribuabil beneficiază întotdeauna de dreptul de acces la o instanță în cadrul unei proceduri privind o sancțiune fiscală, chiar dacă aceaceasta este o persoană juridică dizolvată și fără capacitate juridică, dar acest lucru nu presupune dreptul la examinarea cauzei de către mai mult de o instanță ; și, în sfârșit, examinarea cererii reclamantului de către instanța administrativă a fost suficientă; prin urmare, potrivit Curții Administrative de Apel, dreptul de acces al reclamantului la o instanță nu a fost încălcat și nu este necesar să i se acorde capacitatea juridică necesară pentru a-și continua apelul.

Reclamantul a solicitat autorizarea de a interveni împotriva hotărârii Curții Administrative de Apel în fața Curții Supreme Administrative. Curtea Supremă administrativă a respins autorizarea de a interjecta apelul la 22 iulie 2004. Hotărârea din 22 mai 2003 a devenit astfel definitivă și procedura a fost încheiată. II. Măsuri generale Această cauză trebuie să se apropie mai mult de cazul Janosevic împotriva Suediei (hotărârea din 23 iulie 2002, a se vedea Rezoluția finală CM/ResDH(2007) 59). III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni noi încălcări similare în viitor și, prin urmare, Suedia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 20 aprilie 2007 în cadrul celei de-a 992-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2007)61 [1] Exécution de l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme Västberga Taxi Aktiebolag et Vulic contre la Suède (Requête n o 36985/97, arrêt du 23 juillet 2002, définitif le 21 mai 2003) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité contrôle l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après nommées « la Convention » et “ la Cour »), Vu l'arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent le défaut d'accès à un tribunal afin de déterminer les charges pénales dans des procédures de taxation (violation de l'article 6, paragraphe 1) et la durée excessive de la procédure (violation de l'article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l'Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises suite à l'arrêt de la Cour, eu égard à l'obligation qu'a la Suède de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S'étant assuré que, dans le délai imparti,

l'Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l'arrêt (voir détails dans l'Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; Après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur (voir Annexe) et vu la décision prise lors de la 914e réunion des Délégués des Ministres (23 février 2005) ; DECLARE qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2007)61 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l'arrêt dans l'affaire Västberga Taxi Aktiebolag et Vulic contre la Suède Résumé introductif de l'affaire L'affaire concerne la violation du droit d'accès des requérants à un tribunal pour la détermination du bien-fondé de charges pénales à leur encontre en raison de déclarations fiscales prétendument incorrectes. Le 4 septembre 1995, le premier requérant (une société de taxis) sollicita la révision des pénalités. Le 18 décembre 1995, le second requérant (le président de la compagnie) introduisit un recours à l'encontre de la décision de l'administration fiscale. Les faits sont très proches de ceux de l'affaire Janosevic contre la Suède (voir Résolution ResDH(2007)59), excepté qu'à la date de la dissolution du premier requérant, la question du bien-fondé était déjà pendante devant le tribunal administratif ( County Administrative Court ) depuis deux ans et demi.

La Cour européenne a considéré que l'administration fiscale, tout comme le tribunal administratif, n'avaient pas agi avec l'urgence requise et avaient donc indûment retardé une décision judiciaire sur les questions qui se posaient, privant ainsi les requérants d'un accès effectif à un tribunal (violation de l'article 6, paragraphe 1). L'affaire concerne en outre la durée excessive de la procédure. S'agissant du premier requérant, la procédure a débuté le 20 février 1995, lorsque l'administration fiscale informa la compagnie de son intention d'imposer des pénalités, et la procédure sur le bien-fondé de ces pénalités était toujours pendante devant la Cour administrative suprême à la date de l'arrêt de la Cour européenne (presque sept ans et cinq mois).

En ce qui concerne le second requérant, la procédure a débuté le 11 août 1995, date du rapport de l'administration fiscale incluant notamment les pénalités, et s'est achevée le 3 mai 2002 (six ans et neuf mois) (violation de l'article 6, paragraphe 1). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais et dépens Total - 20 000 EUR 20 000 EUR 40 000 EUR Payé le 14/08/2003 et 21/08/2003 b) Mesures individuelles L'accélération de la procédure concernant le premier requérant a été demandée notamment pour remédier à la privation du requérant de l'accès effectif à un tribunal.

La Cour administrative d'appel a rejeté l'appel du premier requérant le 4 mars 2004. Cette Cour a constaté, d'une part, qu'une personne morale dissoute dans le cadre d'une faillite n'avait pas la capacité d'ester en justice mais que le droit suédois reconnaît certaines exceptions en la matière ; d'autre part, que selon la jurisprudence de la Cour administrative suprême, en vertu de l'article 6 de la Convention un contribuable bénéficie toujours du droit d'accès à un tribunal dans le cadre d'une procédure concernant une pénalité fiscale, même s'il s'agit d'une personne morale dissoute et sans capacité juridique, mais que cela ne comporte pas le droit à l'examen de l'affaire par plus d'une juridiction ; et enfin que l'examen de l'appel du requérant par le tribunal administratif avait été suffisant.

Par conséquent, selon la Cour administrative d'appel, le droit d'accès du requérant à un tribunal n'a pas été violé et il n'y a pas lieu de lui accorder la capacité juridique nécessaire pour poursuivre son appel. Le requérant a demandé l'autorisation d'interjeter appel contre l'arrêt de la Cour administrative d'appel devant la Cour suprême administrative. La Cour suprême administrative a rejeté l'autorisation d'interjeter appel le 22 juillet 2004. L'arrêt du 22 mai 2003 est alors devenu définitif et la procédure a été terminé. II. Mesures générales Cette affaire est à rapprocher de l'affaire Janosevic contre la Suède (arrêt du 23 juillet 2002, voir la résolution finale CM/ResDH(2007)59). III.

Conclusions de l'Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises préviendront de nouvelles violations similaires à l'avenir et que la Suède a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 20 avril 2007 lors de la 992e réunion des Délégués des Ministres