AFFAIRE JANOSEVIC CONTRE LA SUEDE

Rezoluția CM/ResDH(2007)59 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Janosevic împotriva Suediei (Recherche n 34619/97, Hotărârea din 23 iulie 2002, definitivă la 21 mai 2003) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede monitorizarea de către Comitet a executării hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Convenția Reamintind că încălcările convenției constatate de Curte în această cauză se referă la încălcarea dreptului de acces la o instanță în vederea stabilirii sarcinilor penale în cadrul procedurilor de impozitare [încălcare a articolului 6 alineatul (1) ] și la durata excesivă a procedurii [încălcarea articolului 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile din anexă) ; Întrucât a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții, având în vedere obligația Suediei de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție S-a asigurat că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din anexă), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; după examinarea măsurilor luate de statul pârât în acest scop, ale căror detalii sunt prezentate în anexă, DECLARĂ că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE să încheie examinarea. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2007)59 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Janosevic împotriva Suediei Rezumatul introductiv al cauzei Cazul se referă la încălcarea dreptului de acces al reclamantului la o instanță pentru stabilirea temeiniciei sarcinilor penale aduse împotriva sa din cauza declarațiilor fiscale pretins incorecte referitoare la anul fiscal 1994. La 8 martie 1996, reclamantul a solicitat revizuirea sancțiunilor decise de administrația fiscală, precum și o suspendare a executării. În pofida acestei cereri, administrația fiscală a inițiat o procedură de executare, în special pe baza penalităților. Administrația fiscală a refuzat suspendarea plății la 21 mai 1996, deoarece nu a fost furnizată nicio garanție pentru plata sumelor datorate, iar procedura de execuție a continuat să ducă la falimentul reclamantului la 10 iunie 1996, înainte ca instanțele administrative să se fi pronunțat asupra acțiunii sale împotriva refuzului de suspendare a plății. Acțiunile sale la Curtea Administrativă Supremă au fost ulterior respinse la 3 noiembrie 1998 în ceea ce privește suspendarea plății și la 18 septembrie 1996 în ceea ce privește falimentul. Deciziile privind revizuirea penalităților, obligatorie în prealabil examinării de către o instanță a cererii pe motive întemeiate, nu au fost luate decât la trei ani după cererea de revizuire a reclamantului. Curtea Europeană a considerat că administrația fiscală nu a acționat cu urgența necesară și, prin urmare, a întârziat în mod nejustificat o hotărâre judiciară cu privire la chestiunile care se puneau în discuție, privând astfel reclamantul de un acces efectiv la o instanță [încălcarea articolului 6 alineatul (1) ]. Cazul se referă, de asemenea, la durata excesivă a procedurii în ansamblul său. Procedura a început la 1 decembrie 1995, data raportului de audit al administrației fiscale care conținea penalitățile și era încă în curs de desfășurare în fața Curții Administrative de Apel la data hotărârii Curții Europene (aproape 6 ani și 8 luni) [încălcare a articolului 6 alineatul (1) ]. Plata unei satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli de judecată Total 000 EUR 000 EUR 000 EUR Plata la 14/08/2003 și 21/08/2003 b) Măsuri individuale Accelerarea procedurii, pendinte la nivel intern, a fost solicitată, în special pentru a remedia privarea reclamantului de un acces efectiv la o instanță. 2 aprilie 2004, delegația suedeză a transmis hotărârile pronunțate la 2 martie 2004 de Curtea Administrativă de Apel în acțiunile reclamantului și a indicat, de asemenea, că reclamantul a solicitat autorizația de a interveni împotriva acestor trei hotărâri în fața Curții Supreme Administrative. Curtea Supremă administrativă a respins autorizația de a interveni la 21 iulie 2004. Prin urmare, hotărârile au devenit definitive și procedurile s-au încheiat. II. Măsuri generale Potrivit autorităților suedeze, hotărârea Curții Europene a făcut obiectul unei atenții considerabile din partea mass-mediei suedeze și este larg cunoscută. Rapoartele explicative, precum și copiile hotărârilor în acest caz și cauza Västberga Taxi Ab și Vulic (a se vedea Rezoluția CM/ResDH(2007)61) au fost diseminate autorităților judiciare relevante pentru a atrage atenția asupra obligațiilor care decurg din convenție. Hotărârile au fost, de asemenea, comentate într-o revizuire juridică importantă, Svensk Juristidning , și sunt disponibile în versiunea rezumată pe site-ul guvernului www.manskligarattigheter.gov.se, care include linkuri către hotărârile de pe site-ul HuDOC. În urma hotărârilor Curții în prezenta cauză, precum și în cauza Västberga Taxi AB și Vulic, Agenția fiscală din Suedia a emis orientări privind termenele de revizuire a deciziilor fiscale. Aceste termene nu ar trebui să mai depășească o lună sau trei luni în cazuri care necesită o anchetă suplimentară. Conform statisticilor disponibile pentru anul 2003, perioada medie de revizuire a unei decizii a fost de 112 zile. Guvernul suedez a stabilit, de asemenea, obiective operaționale pentru cursurile administrative și administrative de apel privind termenele de procedură și a solicitat administrației cursurilor naționale (Domstolverket) să evalueze situația tratamentului afacerilor fiscale. Autoritățile suedeze nu au considerat că este utilă reglementarea cu privire la lentorii de procedură, dat fiind că dispozițiile legale existente prevăd deja obligația autorităților fiscale de a procesa rapid dosarele și pentru instanțele administrative de a efectua cu diligență procedurile. În plus, hotărârile Curții Europene fac parte din ordinea juridică suedeză. Cu toate acestea, s-a introdus o noutate în ceea ce privește durata procedurii, deoarece atât autoritățile fiscale, cât și instanțele au acum competența de a suspenda sau de a reduce o sancțiune fiscală în cazul în care o persoană este privată de o decizie într-un termen rezonabil în sensul articolului 6 (art. 5 din titlul 5 din Legea privind impozitarea și art. 10 din titlul 15 din Legea privind plata impozitelor). Conform Legii privind plata impozitelor, intrată în vigoare la 1 iulie 2003, contribuabilul beneficiază în prezent de dreptul la o suspendare a executării sancțiunilor fiscale până când autoritatea fiscală își revizuiește decizia sau, în cazul în care solicită acest lucru, până când instanța administrativă competentă examinează apelul (articolele 2a și 9 din titlul 17 din lege). În plus, contribuabilul nu mai este obligat să furnizeze o garanție pentru plata sumelor datorate pentru a putea beneficia de o suspendare a executării (art. 3, titlul 17 din lege). În plus, chiar dacă Curtea nu a constatat nicio încălcare a prezumției de nevinovăție, au fost aduse modificări dispozițiilor care reglementează remiterea penalităților fiscale (art. 14, titlul 5 din Legea privind impozitarea și art. 10 din titlul 15 din Legea privind plata impozitelor). III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni noi încălcări similare în viitor și, prin urmare, Suedia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 aprilie 2007 cu ocazia celei de-a 992-a reuniuni a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2007)59

[1]

Exécution de l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme

Janosevic contre la Suède

(Requête n

o

34619/97, arrêt du 23 juillet 2002, définitif le 21 mai 2003)

Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité contrôle l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après nommées «

la Convention

» et “ la Cour »),

Vu l'arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent la violation du droit d'accès à un tribunal afin de déterminer les charges pénales dans des procédures de taxation (violation de l'article 6, paragraphe 1) et la durée excessive de la procédure (violation de l'article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l'Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises suite à l'arrêt de la Cour, eu égard à l'obligation qu'a la Suède de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S'étant assuré que, dans le délai imparti, l'Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l'arrêt (voir détails dans l'Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le

paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant examiné les mesures prises par l'Etat défendeur à cet effet, dont les détails figurent en Annexe,

DECLARE qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2007)59

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l'arrêt dans l'affaire

Janosevic contre la Suède

Résumé introductif de l'affaire

L'affaire concerne la violation du droit d'accès du requérant à un tribunal pour la détermination du bien-fondé de charges pénales portées contre lui en raison de déclarations fiscales prétendument incorrectes

concernant l'année fiscale 1994. Le 8 mars 1996, le requérant sollicita la révision des pénalités décidées par l'administration fiscale ainsi qu'un sursis à exécution. En dépit de cette demande, l'administration fiscale engagea une procédure d'exécution sur la base notamment des pénalités. L'administration fiscale refusa le sursis de paiement le 21 mai 1996, aucune garantie pour le paiement des sommes dues n'ayant été fournie, et la procédure d'exécution se poursuivit avec pour conséquence la mise en faillite du requérant le 10 juin 1996, avant que les tribunaux administratifs ne se soient prononcés sur son recours contre le refus de sursis de paiement. Ses recours devant la Cour Administrative Suprême furent par la suite rejetés le 3 novembre 1998 en ce qui concerne le sursis de paiement et le 18 septembre 1996 en ce qui concerne la faillite. Les décisions relatives à la révision des pénalités, préalable obligatoire à l'examen par un tribunal de la requête sur leur bien-fondé, ne furent prises que trois ans après la demande de révision du requérant.

La Cour européenne a considéré que l'administration fiscale n'avait pas agi avec l'urgence requise et avait donc indûment retardé une décision judiciaire sur les questions qui se posaient, privant ainsi le requérant d'un accès effectif à un tribunal (violation de l'article 6, paragraphe 1).

L'affaire concerne également la durée excessive de la procédure dans son ensemble. La procédure a débuté le 1 décembre 1995, date du rapport d'audit de l'administration fiscale contenant les pénalités, et était toujours pendante devant la cour administrative d'appel à la date de l'arrêt de la Cour européenne (presque 6 ans et 8

mois) (violation de l'article 6, paragraphe 1).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais et dépens

Total

-

15

000 EUR

35

000 EUR

50

000 EUR

Payé le 14/08/2003 et 21/08/2003

b) Mesures individuelles

L'accélération de la procédure, pendante au niveau interne, a été demandée, notamment pour remédier à la privation du requérant à un accès effectif à un tribunal. Le

2 avril 2004, la délégation suédoise a transmis les arrêts rendus le 2 mars 2004 par la cour administrative d'appel dans les recours du requérant. Elle a également indiqué que le requérant avait demandé l'autorisation d'interjeter appel contre ces trois arrêts devant la Cour suprême administrative. La Cour suprême administrative a rejeté l'autorisation d'interjeter appel le 21 juillet 2004. Les arrêts sont dès lors devenus définitifs et les procédures sont terminées.

II.

Mesures générales

Selon les autorités suédoises, l'arrêt de la Cour européenne a fait l'objet d'une attention considérable de la part des media suédois et il est largement connu. Des rapports explicatifs ainsi que des exemplaires des arrêts dans cette affaire et l'affaire Västberga Taxi Ab et Vulic (voir Résolution CM/ResDH(2007)61) ont été disséminés aux autorités judiciaires pertinentes afin d'attirer leur attention sur les obligations découlant de la Convention. Les arrêts ont également été commentés dans une revue juridique importante,

Svensk Juristtidning

, et sont disponibles en version résumée sur le site du Gouvernement

(

www.manskligarattigheter.gov.se

),

qui inclut des liens vers les arrêts sur le site HUDOC.

Suite aux arrêts de la Cour dans la présente affaire ainsi que dans l'affaire Västberga Taxi AB et Vulic, l'Agence fiscale de Suède a émis des lignes directrices concernant les délais de révision des décisions d'imposition. Ces délais ne devraient plus dépasser un mois, ou trois mois dans des cas nécessitant une enquête plus approfondie. Selon les statistiques disponibles pour l'année 2003, le délai moyen de révision d'une décision était de 112 jours. Le Gouvernement suédois a également fixé des objectifs opérationnels pour les cours administratives et les cours administratives d'appel concernant les délais de procédures. Il a aussi demandé à l'Administration des cours nationales (

Domstolverket

) d'évaluer la situation du traitement des affaires fiscales. Les autorités suédoises n'ont pas estimé utile de légiférer concernant les lenteurs de procédure, vu que les dispositions légales existantes prévoient déjà l'obligation pour les autorités fiscales de traiter rapidement les dossiers et pour les tribunaux administratifs de mener les procédures avec diligence. De plus, les arrêts de la Cour européenne font partie de l'ordre juridique suédois. Toutefois, une nouveauté a été introduite en matière de durée de procédure, puisque tant les autorités fiscales que les cours sont désormais compétentes pour suspendre ou réduire une sanction fiscale lorsqu'une personne est privée d'une décision dans un délai raisonnable au sens de l'article 6 (article 5 du Titre 5 de la loi sur l'imposition et article 10 du Titre 15 de la loi sur le paiement des impôts).

Aux termes de la loi sur le paiement des impôts, entrée en vigueur le 1er juillet 2003, le contribuable bénéficie désormais du droit à un sursis à exécution en matière de pénalités fiscales jusqu'à ce que l'autorité fiscale révise sa décision ou, s'il interjette appel, jusqu'à ce que le tribunal administratif compétent ait examiné l'appel (articles 2a et 9 du Titre 17 de la loi). De plus, le contribuable n'est plus obligé de fournir une garantie pour le paiement des sommes dues afin de pouvoir bénéficier d'un sursis à exécution (article 3, Titre 17 de la loi).

En outre, même si la Cour n'a pas constaté de violation de la présomption d'innocence, des modifications ont été portées aux dispositions régissant la remise des pénalités fiscales (article 14, Titre 5 de la loi sur l'imposition et article 10 du Titre 15 de la loi sur le paiement des impôts).

III.

Conclusions de l'Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir des nouvelles violations similaires à l'avenir et que la Suède a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 20 avril 2007 lors de la 992e réunion des Délégués des Ministres