CASE OF K.A. AGAINST FINLAND

Rezoluția CM/ResDH(2007)34 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului K.A împotriva Finlandei (domanda nr. 27751/95, hotărârea din 14 ianuarie 2003, finală la 14 aprilie 2003) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului după ce a devenit finală; reamintind că încălcarea Convenției constatate de Curte în acest caz se referă la nerespectarea autorităților de a lua măsuri adecvate pentru a reuni reclamanții cu copiii lor plasați în îngrijire de adopție (violație la art. 8) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației Finlandei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcării acordate în hotărâre, adoptarea statului contestat, dacă este cazul, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a reactivării în integritate; și - măsuri generale de prevenire a încălcărilor similare; după examinarea măsurilor luate de Statul pârât în acest sens, ale căror detalii figurează în apendicele, DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să închidă examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2007)34 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cazul K.A împotriva Finlandei Acest caz se referă la luarea în grijă a celor trei copii ale reclamantului în 1992 și la plasarea lor într-o familie de adoptivi în 1993, în urma constatării autorităților competente privind condițiile familiale care ar putea pune în pericol dezvoltarea copiilor (violația articolului 8). Curtea Europeană a constatat că autoritățile competente, la punerea în aplicare a Legii privind bunăstarea copilului, au încălcat dreptul reclamantului la viața de familie, deoarece nu au luat suficiente măsuri pentru reunirea familiei reclamantului după plasarea copiilor în îngrijire. Astfel, autoritățile nu au efectuat o revizuire periodică și concretă a necesității de a păstra copiii în îngrijire publică și au adoptat restricții severe asupra dreptului reclamantului de a vizita copiii săi. Aceste restricții au reflectat faptul că reunificarea familiei naturale nu a fost într-adevăr luată în considerare (§ 142, 143 din judecată). Când Curtea și-a pronunțat hotărârea, numai unul dintre cei trei copii (născuți în 1986) era încă minor. Acest caz prezintă similarități, în special în ceea ce privește atitudinea autorităților naționale, cu cea a K. și T. împotriva cauzei Finlandei (juriul din 12 iulie 2001, Marea Camera). Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 000 EUR 219,96 EUR 219,96 EUR Plătit la 26/05/2003 b) Măsuri individuale În scrisoarea sa din 18 iunie 2003, delegația finlandeză a declarat că cel mai mic copil, J., care avea aproape 17 ani, și-a întâlnit părinții în fiecare lună și nu dorește să-și părăsească familia adoptivă. Nu s-a primit nicio plângere în legătură cu acest aranjament de la solicitant. Măsuri generale Cazul K. și T. menționat mai sus a fost închis printr-o rezoluție finală, ResDH(2006)50, adoptată la 2 noiembrie 2006, în urma confirmării hotărârii Curții către autoritățile competente. În plus, autoritățile finlandeze au inițiat o reformă a Legii privind bunăstarea copiilor și familiilor pentru a consolida protecția copiilor și a familiilor prin clarificarea criteriilor conform cărora drepturile lor pot fi limitate și prin consolidarea garanțiilor furnizate de remediile juridice existente în legătură cu aceste restricții. 1) Modificații legislative: Legea privind bunăstarea copiilor a fost modificată parțial de o lege care a intrat în vigoare la 1 noiembrie 2006. Legea reglementează, printre altele, contactele mai detaliate între un copil plasat în îngrijire de substituție și părinții săi și clarifică modul în care se pot depune apeluri împotriva deciziilor care impun restricții asupra acestor contacte. În plus, Legea privind bunăstarea copilului trebuie înlocuită cu un nou act care a fost deja prezentat Parlamentului la 3 noiembrie 2006. Scopul noului act este de a revizui și a face mai explicite unele aspecte ale Legii privind bunăstarea copilului, în special următoarele elemente: - luarea de decizii municipale din punctul de vedere al protecției juridice a copilului și a familiei în materie de bunăstare a copilului de extremă importanță; - participarea copilului, în special, ținând cont cu adevărat de punctele de vedere ale copiilor de toate vârstele, atunci când se desfășoară măsuri referitoare la bunăstare a copilului; - să analizeze conținutul și amploarea nevoilor de bunăstare a copilului; - dispozițiile privind notificarea făcută autorităților de asistență socială privind necesitatea protecției unui copil; determinarea cine este obligat să dea o astfel de notificare, extinderea conținutului sau a motivelor pentru efectuarea unei astfel de notificări; - procedurile legate de bunăstarea copilului individuală și de bunăstarea copilului în familie; - o descriere mai precisă în noua lege decât în cea existentă a procedurii de a lua un copil în custodie, inclusiv măsurile pregătitoare; - situația și starea unui copil în îngrijire de substituție și calitatea îngrijirii de substituție; - procedura decizională privind custodia aplicată direct de către o Curte administrativă. Noul lege privind bunăstarea copiilor a fost adoptat de Parlament la 14 februarie 2007 și va intra în vigoare la 1 ianuarie 2008. 2) Formare: Un program de promovare a bunăstării copiilor, care vizează sporirea cunoașterii personalului Afacerilor Sociale, se desfășoară până la sfârșitul anului 2007. De asemenea, în cadrul programului, se va pregăti un manual pe internet privind bunăstării copiilor pentru utilizarea profesioniștilor. 3) Publicarea și diseminarea: Hotărârea Curții Europene a fost tradusă și publicată în Finlex. baza de date și distribuite autorităților relevante, cele mai înalte instanțe, Ombudsmanul Parlamentar, etc. III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Finlanda a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 aprilie 2007 la a 992-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2007)34

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

K.A against Finland

(Application No. 27751/95, judgment of 14 January 2003, final on 14 April 2003)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter referred to as “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the failure of the authorities to take adequate measures to reunite the applicants with their children placed in foster care (violation of Article 8) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken in order to comply with Finland's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee's Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgment, the adoption by the respondent state, where appropriate, of

- individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- general measures preventing, similar violations;

Having examined the measures taken by the respondent state to that effect, the details of which appear in the Appendix,

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2007)34

Information on the measures taken to comply with the judgment in the case of

K.A against Finland

Introductory case summary

This case concerns the taking of the applicant's three children into care in 1992 and their placement in a foster family in 1993, following a finding of the competent authorities concerning family conditions that might endanger the children's development (violation of Article 8).

The European Court found that the competent authorities, when implementing the Child Welfare Act, had infringed the applicant's right to family life because they failed to take sufficient steps to reunite the applicant's family following the placement of the children in foster care. Thus, the authorities failed to conduct a periodic, concrete review of the need to keep the children in public care and adopted severe restrictions on the applicant's right to visit his children. These restrictions reflected the fact that the reunification of the natural family was not really being considered (§§ 142, 143 of the judgment). When the Court delivered its judgment, only one of the three children (born in 1986) was still a minor. This case presents similarities, particularly with regard to the attitude of the national authorities, with that of K.

and T. against Finland case (judgment of 12

July 2001, Grand Chamber).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

8

000 EUR

11

219,96 EUR

19

219,96 EUR

Paid on 26/05/2003

b) Individual measures

The two older children have already reached the age of majority. In its letter of 18 June 2003, the Finnish delegation stated that the youngest child, J., who was nearly seventeen, met his parents each month and did not wish to leave his foster family. No complaint about this arrangement has been received from the applicant. The youngest child has now also reached the age of majority.

II.

General measures

The K. and T. case mentioned above has been closed by a final resolution, ResDH(2006)50, adopted on 2

November 2006, following in particular the confirmation of the dissemination of the Court's judgment to the competent authorities. Furthermore, the Finnish authorities have initiated a reform of the Child Welfare Act to strengthen the protection of children and families by clarifying the criteria according to which their rights may be restricted and by enhancing the guarantees provided by the legal remedies existing in relation to such restrictions.

1) Legislative changes:

The Child Welfare Act was partially modified by a law which entered into force on 1

November 2006. The law,

inter alia

,

regulates in more detail contacts between a child placed in substitute care and his or her parents and clarifies the way in which appeals may be lodged against decisions imposing restrictions on these contacts.

Furthermore, the Child Welfare Act is to be replaced by a new child welfare act which was already presented to Parliament on 3 November 2006. The purpose of the new act is to review and render more explicit some aspects of the Child Welfare Act, the following elements in particular:

- municipal decision-making from the point of view of the legal protection of the child and the family in child welfare matters of extreme importance;

- child participation, in particular, taking truly into account the points of view of children of all ages when carrying out measures pertaining to child welfare;

- considering how and at what stage a child becomes a client of social welfare authorities, analysing the contents and extent of the needs of child welfare;

- provisions concerning the notification made to the social welfare authorities concerning the need of a child to be protected; determining who is under the obligation of giving such a notification, the extension of the contents or reasons for giving such a notification;

- procedures connected to individual and family-oriented child welfare;

- a more precise description in the new law than in the existing one of the procedure for taking a child into custody, including the preparative measures;

- the situation and status of a child in substitute care and the quality of substitute care;

- the procedure of decision-making concerning custody directly enforced by an Administrative Court.

The new Child Welfare Act was adopted by the Parliament on 14 February 2007 and it will enter into force on 1 January 2008.

2) Training:

A child welfare promotion programme, which aims at enhancing the knowledge of Social Affairs staff, is being carried out until the end of 2007. Also, within the framework of the programme, an internet-based manual on child welfare will be prepared for the use of professionals.

3) Publication and dissemination:

The judgment of the European Court has been translated and published in the

Finlex

database and distributed to the relevant authorities, the highest courts, the Parliamentary Ombudsman, etc.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the general measures adopted will prevent similar violations and that Finland has thus complied with its obligations under Article 46 paragraph 1 of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 20 April 2007 at the 992nd meeting of the Ministers’ Deputies