CASE OF H.K. AGAINST FINLAND

Rezoluția CM/ResDH(2009)22 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului H.K. împotriva Finlandei (domanda nr. 36065/97, hotărârea din 26 septembrie 2006, finală la 26 decembrie 2006) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la faptul că autoritățile nu iau decizii formale atunci când plasează un copil în îngrijire de urgență și la faptul că reclamantul nu a putut contesta restricțiile de acces (îndoială încălcare a articolului 8) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației Finlandei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - de măsuri generale, pentru a preveni încălcări similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2009)22 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul H.K. împotriva Finlandei Cazul introductiv Acest caz se referă la luarea în considerare a fiicei reclamantului în 1995, cu suspiciune că a abuzat sexual de ea. La 08/02/1995 a fost eliberat un ordin de îngrijire de urgență care a plasat oficial copilul în custodia mamei sale. Ordinea a fost considerată necesară pentru a efectua examene în funcție de acuzațiile de abuz sexual. Drepturile de acces ale reclamantului au fost restricționate pentru prima dată în martie 1995. Ulterior, au fost elaborate trei planuri de îngrijire în octombrie 1995 și martie și aprilie 1998 care au avut ca efect restricționarea în continuare a drepturilor de acces ale reclamantului, deși nu au fost luate decizii formale. În aprilie 1996 reclamantul a fost raportat poliției și a fost ulterior acuzat de, printre altele, abuzul sexual fiicei sale. În august 1999 el a fost în cele din urmă achitat de toate acuzațiile împotriva lui. Curtea Europeană a observat că între 03 și 07/02/1995 fiica reclamantului a fost plasată în îngrijire de urgență în absența unei decizii formale de către autoritățile de asistență socială, astfel cum prevede Legea privind bunăstarea copilului (violarea articolului 8). În ceea ce privește restricțiile de acces emise în martie și octombrie 1995, și martie și aprilie 1998, Curtea Europeană a considerat că reclamantul ar fi trebuit să aibă posibilitatea de a contesta aceste restricții de acces (violația articolului 8). 13 000 EUR 18 000 EUR plătite la 23/03/2007 b) Măsuri individuale Fiica reclamantului a revenit ulterior să trăiască cu el. Curtea Europeană i-a acordat satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale suferite. II. Măsuri generale Acest caz prezintă anumite similarități cu K. și T. în cazul Finlandei (jurisprudența din 12/07/2001, Marea Camera, închisă prin rezoluția finală ResDH(2006)50), în cazul în care au fost luate măsuri în ceea ce privește plasarea copiilor în îngrijire publică (în special publicarea și difuzarea hotărârii și a formării pentru justiție). În cazul instantaneu, faptele au fost precedente măsurilor adoptate în K și T. Cazul, și numai punerea în aplicare a legislației existente (în principal a Legii privind bunăstarea copilului) în ceea ce privește ordinea de urgență de la 3 la 7 februarie 1995 și anumite restricții privind accesul au fost contestate de Curtea Europeană. În plus, noua Lege privind bunăstarea copilului care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2008 vizează, printre altele, , la asigurarea respectării drepturilor și intereselor unui copil în aplicarea activităților de bunăstare a copilului, precum și la îmbunătățirea protecției juridice a unui copil și a părinților sau a îngrijitorilor săi, în special în procesul decizional privind bunăstarea copilului. Având în vedere măsurile deja adoptate și efectul direct al Convenției Europene în Finlanda, publicarea și diseminarea hotărârii Curții Europene la toate instanțele competente ar trebui să fie suficiente pentru a garanta că jurisprudența Curții Europene va fi luată în considerare în viitor, pentru a preveni noi încălcări similare. În acest context, trebuie remarcat faptul că hotărârea Curții Europene a fost tradusă și publicată în baza de date a justiției Finlex www.finlex.fi ) și a fost trimisă autorităților relevante la 2/10/2006. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate vor preveni noi încălcări similare și că Finlanda a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 9 ianuarie 2009 la a 1043-a ședință a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2009)22

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

H.K. against Finland

(Application No. 36065/97, judgment of 26 September 2006, final on 26 December 2006)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the failure of the authorities to take formal decisions when placing a child in emergency care and the fact that the applicant could not contest access restrictions (double violation of Article 8) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken in order to comply with Finland’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2009)22

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

H.K. against Finland

Introductory case summary

This case concerns the taking into care of the applicant’s daughter in 1995, on suspicion that he had sexually abused her. On 08/02/1995 an emergency care order was issued officially placing the child in her mother’s custody. The order was considered necessary in order to conduct examinations in the light of the allegations of sexual abuse. The applicant’s access rights were restricted a first time in March 1995. Subsequently, three care plans were drawn up in October 1995 and March and April 1998 which had the effect of further restricting the applicant’s access rights, although no formal decision had been made. In April 1996 the applicant was reported to the police and he was subsequently charged with, among other things, having sexually abused his daughter. In August 1999 he was finally acquitted of all charges against him.

The European Court observed that between 03 and 07/02/1995 the applicant’s daughter was placed in emergency care in the absence of any formal decision by the social welfare authorities as required by the Child Welfare Act (violation of Article 8). Concerning the access restrictions issued in March and October 1995, and March and April 1998, the European Court considered that the applicant should have been given an opportunity to contest those access restrictions (violation of Article 8).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

5

000 EUR

13 000 EUR

18 000 EUR

Paid on 23/03/2007

b) Individual measures

The applicant’s daughter subsequently returned to live with him. The European Court awarded him just satisfaction in respect of the non-pecuniary damage suffered.

II.

General measures

This case presents certain similarities to the K. and T. against Finland case (judgment of 12/07/2001, Grand Chamber, closed by final resolution ResDH(2006)50) where measures were taken in relation to the placing of children in public care (in particular publication and dissemination of the judgment and training for the judiciary). In the instant case the facts were precedent to the measures adopted in the K. and T. case, and only the implementation of the existing legislation (mainly the Child Welfare Act) as regards the emergency care order from 3 to 7 February 1995 and certain access restrictions, had been challenged by the European Court. Moreover, the new Child Welfare Act which entered into force on 1 January 2008 aims,

inter alia

, at securing consideration of the rights and interests of a child when enforcing child welfare activities, as well as improving the legal protection of a child and his/her parents or carers particularly in decision-making relating to child’s welfare.

Given the measures already adopted and the direct effect of the European Convention in Finland, publication and dissemination of the European Court’s judgment to all competent courts should be sufficient to guarantee that the case-law of the European Court will be taken into account in the future, to prevent new, similar violations. In this context it should be noted that the judgment of the European Court has been translated and published in the judicial database

Finlex

(

www.finlex.fi

) and has been sent out to the relevant authorities on 2/10/2006.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures adopted will prevent new, similar violations and that Finland has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1 of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 9 January 2009 at the 1043rd meeting of the Ministers’ Deputies