ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1841/2025

Ședința publică din data de 4 decembrie 2025

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 28 ianuarie 2022 pe rolul Tribunalului București - secția a VI-a civilă, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.. a chemat în judecată pe pârâta C. S.R.L. (fostă D. S.R.L.), solicitând:

I. în principal, să se constate rezoluțiunea contractului de vânzare- cumpărare nr. x/2015;

II. în subsidiar, obligarea pârâtei la plata sumei de 693.240,70 RON, cu titlu de servicii neexecutate din contractul nr. x/2015;

III. în terțiar, obligarea pârâtei la plata sumei de 139.543 USD echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune-interese, conform art. 10 paragraful 3 din contractul nr. x/2015, precum și la achitarea penalităților de întârziere în valoare de 0,15%/zi de întârziere, conform art. 13.2 din contract calculate la suma de 693.240,70 RON, de la 14 iulie 2015 până la data achitării efective a debitului datorat;

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2014, art. 194 și următoarele din C. proc. civ., art. 1538 și următoarele din C. civ., art. 1554 și următoarele din C. civ.

Prin întâmpinare, pârâta E. S.R.L. (fostă C. S.R.L.) a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune; pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.

Tribunalul București - secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 2502/2023 din 25 octombrie 2023, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator B.., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., ca prescrisă.

Prin decizia civilă nr. 703/A din 29 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.., împotriva sentinței civile nr. 2502/2023 din 25 octombrie 2023 a Tribunalului București - secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă E. S.R.L. (fostă C. S.R.L., fostă D.), ca nefondat.

B. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția a II-a civilă, sub nr. x/2022, la data de 17 iulie 2025.

În motivare, recurenta a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât hotărârea recurată nu cuprinde o motivare în drept cu privire la respingerea cererii de repunere în termenul de prescripție.

Potrivit recurentei, instanța de apel a reținut greșit că nu prezintă relevanță schimbarea administratorului judiciar în soluționarea cererii de repunere în termenul de prescripție, de vreme ce nevalabilitatea actului de procedură al comunicării sentinței nr. 2033/21.06.2018 nu are aptitudinea de a declanșa, în mod valabil, curgerea termenului de formulare a acțiunii pe dreptul comun. A arătat că sentința anterior menționată a fost comunicată la sediul social al debitoarei A. S.R.L., pe dovada de înmânare fiind aplicată ștampila societății debitoare.

Atâta timp cât hotărârea judecătorească nu a fost comunicată în conformitate cu prevederile legale noului lichidator judiciar al debitoarei, recurenta consideră că nu îi poate fi imputată o pasivitate în promovarea cererii de chemare în judecată.

Mai mult, în lipsa comunicării sentinței către lichidatorul judiciar B.., instanța de apel era obligată să constate repunerea recurentei A. S.R.L. în termenul de prescripție pentru a acorda posibilitatea acesteia să-și valorifice pretențiile și să formuleze apărări.

Pentru aceste argumente, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, cu consecința trimiterii cauzei, spre o nouă judecată, aceleași instanțe, cu aplicarea dispozițiilor art. 501 din C. proc. civ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

C. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele ce succed.

Un prim motiv de recurs invocat de autoarea căii de atac este cel prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura pricinii.

Contrar celor susținute de recurentă, instanța de apel a motivat cererea de repunere în termenul de prescripție.

Astfel, s-a reținut că în dosarul nr. x/2018, având ca obiect cererea formulată de A. S.R.L. prin administratorul judiciar F.., de a se pronunța o ordonanță de plată prin care să fie obligată pârâta D. (actuala E. S.R.L.) la plata sumei de 693.240,7 RON, contravaloarea serviciilor neexecutate în baza contractului nr. x/2015, a sumei de 139.543 USD, cu titlu de daune interese, precum și la plata penalităților de întârziere stipulate la art. 13.2 din contractul părților, nu i se poate imputa Tribunalului București - secția a VI-a civilă, care a pronunțat sentința nr. 2033/21.06.2018, de respingere a acestei cereri, vreo încălcare a prevederilor art. 155 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. ori a dispozițiilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014.

Instanța de prim control judiciar a constatat că debitoarea A. S.R.L. a fost citată la sediul social și la cel al administratorului judiciar F.., indicate în cererea de emitere a ordonanței de plată. A. S.R.L., prin administratorul judiciar, a răspuns adresei de regularizare a instanței și a fost reprezentată de avocat la termenul de judecată din 21 iunie 2018, la care instanța a reținut cererea de ordonanță de plată spre soluționare. Ulterior, la data de 10 decembrie 2018, sentința nr. 2033/21.06.2018 a fost comunicată debitoarei A. S.R.L. atât la sediul social, cât și la sediul administratorului său judiciar. Prin urmare, chiar dacă respectiva cerere a fost introdusă de A. S.R.L. prin fostul administrator judiciar, această parte a inițiat și a urmărit demersul procesual, a fost citată la sediul social și la cel al administratorului judiciar, a putut răspunde obligațiilor stabilite în sarcina sa prin rezoluția instanței, a putut participa, prin avocat, la termenul de judecată stabilit în acea cauză și, ulterior, a luat cunoștință de hotărârea ce i-a fost comunicată.

În acest context, Curtea de Apel București a apreciat că nu prezintă nicio relevanță pentru curgerea termenului de prescripție a dreptului material la acțiunea pe dreptul comun care este momentul la care noul administrator judiciar a luat cunoștință de sentința amintită. S-a reținut că schimbarea administratorului judiciar nu reprezintă un motiv temeinic pentru repunerea în termenul de prescripție, în sensul prevăzut de art. 2.522 din C. civ. și nu poate justifica pasivitatea A. S.R.L., indiferent care dintre administratorii săi judiciari acționează pentru și în numele societății în vederea recuperării creanțelor.

Cum pretinsa necomunicare a hotărârii a fost infirmată de probele administrate în cauză, instanța de apel a concluzionat, în sensul că art. 2.522 din C. civ. nu este incident și nu poate opera repunerea în termenul de prescripție, chiar dacă noul administrator judiciar a acționat înlăuntrul termenului de 30 de zile stipulat la art. 2.522 alin. (2) din C. civ., care curge de la data la care acesta pretinde că a luat cunoștință de sentința nr. 2033/21.06.2018, respectiv 22 decembrie 2021.

Înalta Curte reamintește că subsumat acestui motiv de casare nemotivarea hotărârii judecătorești presupune lipsa totală ori insuficiența argumentelor determinante folosite pentru adoptarea soluției reflectate prin dispozitiv, iar nu nemulțumirea generată de conținutul de substanță al considerentelor, chestiune care, după caz, poate face obiectul unui alt motiv de casare.

De asemenea, obligația de motivare nu se confundă cu temeinicia argumentației reținute în sprijinul soluției, ci se rezumă la existența raționamentului pentru care a fost adoptată soluția.

În acest context, raportat la limitele examenului de legalitate întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., verificarea hotărârii nu poate viza corectitudinea acesteia, ci doar împrejurarea dacă în cuprinsul acesteia se regăsește raționamentul instanței pentru care a fost adoptată hotărârea; împrejurarea că recurenta este în mod cert nemulțumită de soluția instanței de prim control judiciar, argumentând de ce, în opinia sa, este o soluție greșită, nu o îndreptățește să susțină faptul că decizia nu este motivată.

Cu privire la criticile referitoare la pretinsa necomunicare a sentinței nr. 2033/21.06.2018 a Tribunalului București - secția a VI-a civilă către noul lichidator judiciar al debitoarei A. S.R.L., Înalta Curte constată că nu pot fi analizate, întrucât nu se încadrează în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., acele critici care subliniază greșita statuare asupra faptelor constatate de instanța de apel.

Criticile recurentei sunt străine de raționamentul prezentat de instanța de apel și vizează netemeinicia deciziei pronunțate, ceea ce excedează controlul de legalitate realizat de Înalta Curte de Casație și Justiție în calea extraordinară de atac a recursului, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. și, de aceea, vor fi înlăturate fără o examinare a temeiniciei lor.

Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.. împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.. împotriva deciziei civile nr. 703/A din 29 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București - secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2025.