ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1685/2025

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 19.10.2021, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., prin reprezentant H., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș, au solicitat restituirea sumelor de bani reținute abuziv începând cu luna ianuarie 2015 și până în prezent, drept cotă C.A.S.S. pentru drepturile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 341/2004, cu dobânda legală aferentă acestor sume.

Prin sentința civilă nr. 2301 din 27.04.2023, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și, în consecință, a fost anulată acțiunea formulată de reclamanți.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții.

Prin încheierea din 05.04.2024, instanța a suspendat judecata apelului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la o nouă stăruință a părților.

La data de 28.03.2025, cauza a fost repusă pe rol în vederea analizării condițiilor perimării, față de dispozițiile art. 416 și urm. C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1367/2025 din 28 martie 2025, Curtea de Apel Pitești - secția I Civilă a admis excepția perimării apelului, excepție invocată din oficiu de către instanță, și a constatat perimat apelul formulat de apelanții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. împotriva sentinței civile nr. 2301/27.04.2023, pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2021, intimați fiind reclamantul A. și pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., solicitând admiterea recursului și anularea perimării, pentru ca procesul să se poată judeca, deoarece, anularea cererii conduce la pierderea posibilității de acces la justiție și pentru reclamanți este foarte important să intre în posesia sumelor de bani cuvenite.

În recursul lor, recurenții- reclamanți au susținut, în esență, următoarele:

Pe parcursul derulării stadiilor procesuale ale dosarului nr. x/2021, au întâmpinat tot felul de probleme, pe care, în calitate de reclamanți nu au știut să le gestioneze, având în vedere că nu-și permit un avocat și considerând, inițial, că dreptul lor este clar, mai ales, că toți colegii din țară au avut câștig de cauză de la instanțele respective.

Au arătat că doi reclamanți au decedat de la data depunerii cererii de chemare în judecată până la prima înfățișare și a fost nevoie de amânări succesive. Astfel, dosarul nr. x/2021 a fost disjuns pentru cei doi reclamanți decedați, L. și M., în dosarul nr. x/2022. Acest dosar a fost suspendat până la introducerea în cauză a moștenitorilor și deoarece moștenitorii nu au făcut succesiunea în timp util, pentru acest dosar s-a constatat perimarea.

De asemenea, recurenții-reclamanți au mai arătat că apelanta-reclamantă D. nu a avut toate documentele și iar s-a amânat cauza, iar apelantul-reclamant H. nu a avut depus documentul care atesta calitatea de reprezentant și s-a anulat acțiunea. Ulterior, a fost depusă la dosar dovada calității de reprezentant, precum și motivația nedepunerii, acesta fiind internat în spital o perioadă destul de mare.

Între timp, se arată, unul din reclamanți, A., primește de la Casa de Pensii Argeș sumele restante și cerute prin proces, aspect care întărește faptul că obligația de a face este eligibilă și corectă.

În concluzie, toate aceste motive au dus la îngreunarea urmăririi stadiului procesual al dosarului și, astfel, a ajuns la Curtea de Apel, care a constatat perimarea acțiunii.

Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Argeș a formulat întâmpinare, prin care, pe cale de excepție, raportat la argumentele arătate, a invocat excepția nulității recursului, considerând că motivele invocate de recurenți prin cererea de recurs nu se regăsesc în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin rezoluția din 3 iulie 2025, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în ședință publică, la data de 18 noiembrie 2025.

Înalta Curte, analizând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, sancțiunea nulității "intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Recursul, fiind o cale de atac de reformare, prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, este necesar ca acesta să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, impunându-se, totodată, dezvoltarea acestora, din care să rezulte nelegalitățile identificate în legătură cu hotărârea supusă recursului.

În cauză, recurenții-reclamanți nu au indicat, prin cererea de recurs, vreun motiv de nelegalitate dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar examenul cererii de recurs relevă că nu pot fi decelate critici de nelegalitate privitoare la hotărârea instanței, care să poată fi încadrate în vreunul din motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenții rezumându-se la prezentarea parcursului procesual al dosarului și enunțarea unor susțineri lipsite de caracter concret și aplicat.

Se constată, astfel, că recurenții nu arată, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, din perspectiva textului de lege, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat. Recurenții nu au formulat niciun fel de critică față de soluția de perimare a apelului, neexpunând argumente care să susțină ideea nelegalității deciziei pronunțate de instanța de apel, limitându-se la descrierea unor situații de fapt, fără reliefarea vreunor aspecte care să vizeze legalitatea hotărârii atacate.

Prin cererea de recurs, astfel cum a fost formulată, recurenții solicită, în realitate, evaluarea exclusiv a unor aspecte de fapt: doi reclamanți au decedat de la data depunerii cererii de chemare în judecată până la prima înfățișare și a fost nevoie de amânări succesive; apelanta-reclamantă D. nu a avut toate documentele și iar s-a amânat cauza; unul din reclamanți, A., a primit de la Casa de Pensii Argeș sumele restante și cerute prin proces, aspect care întărește faptul că obligația de a face este eligibilă și corectă, etc. Toate aceste susțineri nu prezintă relevanță în cadrul procesual de față, nereprezentând critici față de soluția de perimare dispusă. În plus, așa cum s-a arătat mai sus, calea extraordinară de atac a recursului presupune verificarea exclusiv a legalității hotărârii, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

În recurs, nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ci se analizează exclusiv legalitatea hotărârii recurate, din perspectiva criticilor formulate și a motivelor de casare prevăzute de lege.

Or, fără invocarea unor critici vizând eventuale erori de raționament ale instanței de apel, apte să fie încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu se poate considera că recurenții-reclamanți și-au îndeplinit obligația de motivare a recursului.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii în raport cu soluția atacată, ci expunerea tuturor argumentelor de drept, în sensul dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pentru care, din punctul de vedere al părții, a fost pronunțată o hotărâre nelegală.

În concluzie, se reține că recurenții-reclamanți nu arată în ce modalitate decizia atacată este contrară legii, susținerile acestora neputând fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și, dat fiind că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, rezultă că, în cazul nemotivării corespunzătoare, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se impune a fi aplicată sancțiunea nulității prevăzută de lege.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 486 alin. (3), raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. împotriva deciziei civile nr. 1367/2025 din 28 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - secția I Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2025.