ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 16/2026

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița, secția Civilă, la 10 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata C. S.A., au solicitat, în esență, anularea executării silite și a tuturor actelor de executare silită efectuate pentru suma de 504.195,98 RON, solicitată cu titlu de credit nerambursat, dobânzi restante și comisioane bancare datorate de societatea D. S.R.L., societate aflată în procedura insolvenței. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 229, art. 2.294, art. 2.280, art. 2.478 și următoarele C. civ., art. 379, art. 399, art. 403, art. 404, art. 406, art. 405, art. 662, art. 696, art. 705, art. 711, art. 718, art. 726, art. 752 și următoarele C. proc. civ., O.G. nr. 51/1997, O.G. nr. 21/1992, O.U.G. nr. 130/2000, O.U.G. nr. 50/2010, Legea nr. 72/2013, Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive, Directiva nr. 2011/7/UE/2013 și ale Legii nr. 193/2000. Prin încheierea de ședință din 10 iulie 2018, instanța a calificat excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită și excepția beneficiului de discuțiune ca apărări de fond. Totodată, a unit cu fondul cauzei excepția perimării executării silite, invocate de către contestatori, excepția autorității de lucru judecat invocată de intimat prin întâmpinare și lipsa caracterului cert, lichid și exigibil. De asemenea, a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității contestației la executare ce vizează cuantumul creanței, invocată de către intimată prin întâmpinare, și a apreciat că dreptul material aplicabil în cauză este cel prevăzut de C. civ. de la 1864. Prin sentința civilă nr. 3127/2018 din 6 decembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Bistrița, secția Civilă, a fost admisă excepția perimării executării silite, obiect al dosarelor execuționale nr. 34/2014, nr. 35/2014, nr. 36/2014, nr. 49/2014, toate aflate pe rolul B.E.J E., invocată de către contestatori. Totodată, a fost admisă contestația la executare și a fost constatată perimată executarea silită din cadrul dosarelor execuționale nr. 34/2014, nr. 35/2014, nr. 36/2014, nr. 49/2014, toate aflate pe rolul B.E.J E., și, pe cale de consecință, au fost desființate toate actele de executare efectuate în aceste dosare, cu excepția celor care au dus la realizarea, în parte, a creanței cuprinse în titlurile executorii și a accesoriilor. În temeiul art. 139 alin. (5) C. proc. civ., a fost disjunsă cererea având ca obiect constatare nulitate act juridic - clauze abuzive, formulată de D. S.R.L., A. și B., în contradictoriu cu C. S.A, cauză ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, conexat la dosarul nr. x/2018, la 23 octombrie 2018, și desprinderea acestuia pentru formarea unui nou dosar având ca obiect constatare nulitate act juridic - clauze abuzive, părți D. S.R.L., A. și B., în contradictoriu cu C. S.A. Totodată, s-a acordat termen la 11 februarie 2019, pentru continuarea judecății privind cererea disjunsă.

Împotriva acestei sentințe contestatorii A. și B. și intimata C. S.A. au formulat apel. Prin decizia civilă nr. 474/2020 din 9 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au fost admise apelurile, a fost anulată sentința civilă apelată, cauza fiind trimisă spre o nouă judecată primei instanțe.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 1273/2021 din 25 iunie 2021, pronunțată de Judecătoria Bistrița, secția Civilă, în dosarul nr. x/2018, au fost admise contestațiile la executare, obiect al dosarului nr. x/2018, respectiv nr. 668/190/2020, dosare conexate, formulate de către contestatorii A. și B., și, în consecință, a fost constatată perimată executarea silită, obiect al dosarelor execuționale nr. 34/2014, nr. 35/2014, nr. 36/2014 și nr. 49/2014, aflate pe rolul B.E.J E., fiind desființate actele de executare efectuate în aceste dosare, cu excepția celor care au dus la realizarea, în parte, a creanței cuprinse în titlurile executorii și a accesoriilor.

Împotriva acestei sentințe, contestatorii A. și B. și intimata C. S.A. au declarat apel. Prin decizia civilă nr. 519/2022 din 12 octombrie 2022, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul intimatei, fiind respins apelul contestatorilor. A fost modificată, în tot, sentința atacată, în sensul respingerii contestației la executare formulate de contestatori și a cererii acestora privind acordarea cheltuielilor de judecată. Totodată, a fost dispusă restituirea de către Primăria Sectorului 3 București către C. S.A. a sumei de 250 de RON, achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, în apel.

Împotriva acestei decizii contestatorii au formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar prin încheierea civilă nr. 537/2024 din 12 septembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus înaintarea cererii, pe cale administrativă, către Curtea de Apel Cluj, constatând că, din e-mailul de înaintare a căii de atac, cât și din cererea de revizuire și notele scrise ulterior depuse de revizuenți, reiese că nu au înțeles să învestească Tribunalul Bistrița-Năsăud cu o cerere de revizuire, ci au depus cererea cu solicitarea expresă de a fi trimisă către Curtea de Apel Cluj împreună cu dosarul cauzei. Prin încheierea din 1 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a invocat din oficiu, în temeiul art. 138 C. proc. civ., excepția litispendenței și a dispus reunirea dosarelor nr. x/2024 și nr. y/2024, reținând că cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. are același conținut cu cea înregistrată în dosarul cu nr. x/2024 Prin decizia civilă nr. 28/2025 din 21 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă excepția tardivității cererii de revizuire, invocată de intimata C. S.A., calea extraordinară de atac fiind respinsă ca tardiv formulată.

La data de 26 februarie 2025, revizuenții B. și A. au formulat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În motivarea cererii de recurs, după reluarea în integralitate a motivelor cererii de revizuire și a considerentelor deciziei atacate, revizuenții au susținut că cererea de revizuire nu a fost formulată tardiv, fiind depusă în termenul de o lună prevăzut de art. 511 C. proc. civ., raportat la data la care au avut acces la documentele eliberate de Biroul Executorului Judecătoresc E. și la dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018, privind dovada calității de reprezentant al intimatei C. S.A. La data de 8 mai 2025 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata D. S.R.L., prin lichidator judiciar F.., prin care a solicitat admiterea recursului declarat de revizuenți, astfel cum a fost formulat. La 12 ianuarie 2026, recurentul-reclamant A. a depus note scrise, prin care susține că recursul este admisibil în principiu și că motivele se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. Prin încheierea din 14 octombrie 2025, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. La termenul din 20 ianuarie 2026, completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepția nulității recursului, invocată din oficiu. Analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (5) având în vedere și dispozițiile art. 499 și art. 483 alin. (3) din același cod, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurenți se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului. În cauză, cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept și nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată asupra revizuirii, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părților, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, recurenții având obligația, pe de-o parte, de a-și întemeia recursul pe cel puțin unul din motivele de casare prevăzute limitativ de lege și, pe de altă parte, de a dezvolta în mod corespunzător acel motiv de nelegalitate, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Prin recursul formulat, recurenții au prezentat situația de fapt a litigiului reluând argumentele arătate prin cererea de revizuire, fără însă să evidențieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din cazurile limitativ și expres prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. În această situație, în care recurenții nu au arătat în ce au constat greșelile de judecată săvârșite de instanța de revizuire, motivarea cererii raportându-se la reiterarea situației de fapt din perspectiva aplicării greșite a autorității de lucru judecat cu privire la perimarea executării silite, controlul judiciar nu se poate realiza. Recurenții au susținut că cererea de revizuire nu a fost formulată tardiv, fiind depusă în termenul de o lună prevăzut de art. 511 C. proc. civ., raportat la data la care au avut acces la documentele eliberate de Biroul Executorului Judecătoresc E. și la dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018, însă, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, rezultă că recurenții-revizuenți aveau obligația, conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., să se raporteze în mod concret la considerentele deciziei recurate cu privire la atgumentele pentru care a fost admisă excepția tardivității, să le combată și să dezvolte un raționament juridic contrar, apt să releve nelegalitatea deciziei recurate, din perspectiva motivelor de casare invocate, condiție neîndeplinită în cauză. Devine astfel incidentă sancțiunea nulității recursului, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aplicabilă atât în ipoteza în care motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, cât și în cazul celor care nu se încadrează în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 din același cod, situație în care, deopotrivă, sunt încălcate exigențele legii de procedură privind motivarea căii de atac. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenții-revizuenți B. și A. împotriva deciziei civile nr. 28/2025 din 21 ianuarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Cluj - secția a II-a Civilă.