AFFAIRE FERVILLE C. ET P. CONTRE LA FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt
AFFAIRE FERVILLE C. ET P. CONTRE LA FRANCE (CtEDO, 2007)
Rezoluția Finală CM/ResDH(2007)63 Drepturile de la . . Cererea nr. 27659/95 Ferville C. și P. împotriva Franței (adoptată de Comitetul miniștrilor la 20 aprilie 2007, în cadrul celei de-a 992-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul fostului articol 32 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (denumită în continuare Convenția Având în vedere Rezoluția interimară DH(99)254, adoptată la 15 aprilie 1999 în cauza Ferville împotriva Franței, în care Comitetul miniștrilor a autorizat publicarea raportului Comisiei Europene pentru Drepturile Omului după ce a ajuns la concluzia că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. din cauza unei încălcări a dreptului de acces al reclamanților la o instanță din cauza deciziei luate de prim-ministrul Curții de Casație de a retrage, în conformitate cu art. 1009-1 din Codul de procedură civilă, recursul reclamanților la rolul Curții de Casație Întrucât Comitetul miniștrilor a examinat propunerile Comisiei, în momentul transmiterii raportului său, cu privire la o satisfacție echitabilă care urmează să fie acordată părții solicitante, propunerile completate prin scrisoarea președintelui Comisiei din 26 mai 1999 Cu condiția ca la cea de-a 688-a ședință a delegaților miniștrilor, Comitetul miniștrilor, în conformitate cu propunerile Comisiei, să fi declarat, prin decizia adoptată la 3 decembrie 1999, în conformitate cu art. 32 alineatul anterior. 2 din Convenție, pe care guvernul statului pârât trebuia să o plătească părții reclamante ca satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, fiecăruia dintre reclamanți, 50 000 de franci francezi pentru prejudiciul material și 10 000 de franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, adică suma totală de 120 000 de franci francezi și dobânda ar fi plătită din orice sumă neplătită, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere care a trecut (în conformitate cu decizia adoptată de Comitetul de Miniștri în cadrul celei de-a 599-a ședințe, 17 septembrie 1997, cu privire la principiile generale privind plata dobânzilor moratorii) la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, cu condiția ca dobânda să curgă de la expirarea termenului până la data punerii la dispoziție a plății complete Așteptând ca Comitetul miniștrilor să invite guvernul statului pârât să informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 15 aprilie 1999 și 3 decembrie 1999, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma art. 32 alin. (4) anterior din Convenție. Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a reamintit că au fost adoptate măsuri pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză, inclusiv publicarea, însoțită de un comentariu, din hotărârea Curții în cauza Annoni Di Gusola (a se vedea CM/ResDH(2007)37) și a indicat că raportul Comisiei și deciziile Comitetului de Miniștri au fost transmise autorităților direct în cauză, cu condiția ca Comitetul de Miniștri să fi asigurat că guvernul statului pârât a plătit părții reclamante suma totală de 120 După ce a examinat măsurile luate de guvernul Franței și având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 760-a reuniuni (23 iulie 2001), el și-a îndeplinit funcțiile în temeiul fostului articol 32 din Convenție în prezenta cauză și a decis să o examineze.