ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 487/2026

Ședința publică din data de 5 martie 2026

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 7 aprilie 2024, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat:

- să se constate discriminarea directă la care a fost supusă de către pârât,

- să fie obligat pârâtul să depună în instanță toate petițiile pe care reclamanta le-a înaintat, precum și toate actele doveditoare și hotărârile emise cu mult peste termenul legal, având în vedere că se află în imposibilitatea de a le depune, acestea fiind reținute de fostul angajator,

- să fie obligat pârâtul la plata daunelor morale în cuantum de 1 milion de euro, având în vedere că lipsa totală de interes a acestei instituții prin discriminare directă asupra sa i-a provocat pagube inestimabile, atât fizice, cât și profesionale și materiale, aducând atingere gravă probității profesionale, calității de om și de femeie, prin faptul că a fost pusă în situații umile, degradante.

Ulterior, reclamanta a depus o precizare în cuprinsul căreia a arătat că obiectul cererii, prin raportare la O.G. nr. 137/2000, este o acțiune în constatare, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării fiind, conform prevederilor art. 16 și ale art. 18 din actul normativ menționat, garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării.

Prin sentința civilă nr. 128 din 5 iunie 2025, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că a fost învestită cu o acțiune în constatare, în cadrul căreia se susține incidența dispozițiilor art. 16 și ale art. 18 din O.G. nr. 137/2000. Având în vedere susținerile reclamantei, raportul dintre părți nu poate fi calificat ca fiind unul de drept administrativ.

Prin urmare, instanța competentă se stabilește în raport de prevederile art. 27 din actul normativ menționat, care fac trimitere la dreptul comun. Față de dispozițiile deciziei nr. 10/2016 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii și ale art. 95 pct. (1) din C. proc. civ., tribunalul este competent să soluționeze prezenta cauză.

În consecință, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.

Prin sentința civilă nr. 2911 din 28 noiembrie 2025, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale funcționale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că reclamanta a solicitat să se constate că pârâtul a supus-o discriminării prin emiterea cu întârziere a unor hotărâri cu privire la petițiile sale și să fie obligat la plata de daune morale. Astfel, se pune în discuție repararea prejudiciului suferit prin modul în care pârâta a înțeles să-și exercite atribuțiile ce-i revin în executarea legii.

Prin urmare, devin incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, litigiul având natura unui litigiu de contencios administrativ.

În consecință, Tribunalul Constanța, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că, în prezenta cauză, Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal îi revine competența de soluționare, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Chestiunea care a determinat ivirea conflictului negativ de competență a fost dată de aprecierea diferită, de către cele două instanțe, a calificării juridice a acțiunii și a normelor legale aplicabile cauzei.

Astfel, Curtea de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal a dat eficiență dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 137/2000, în timp ce Tribunalul Constanța – secția I civilă a făcut aplicarea prevederilor art. 1 și ale art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că, prin acțiunea cu care a învestit instanța de judecată, reclamanta A. a solicitat să se constate discriminarea la care a fost supusă de către pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin soluționarea cu întârziere a petițiilor pe care i le-a adresat și să fie obligat același pârât la plata daunelor morale pentru prejudiciul provocat.

După cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată și a precizării ulterioare, faptul generator de prejudicii este reprezentat de modul de soluționare a petițiilor de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, astfel că supune controlului judecătoresc un raport de drept administrativ.

Reclamanta nu susține existența unui tratament discriminatoriu care să se bazeze pe vreunul dintre motivele/criteriile de discriminare statuate de lege, pentru a fi atrasă incidentă procedura prevăzută de dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 137/2000, potrivit cu care, "Persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun."

Prin urmare, chiar dacă partea a uzat în promovarea demersului său judiciar și de prevederile O.G. nr. 137/2000, această împrejurare nu este de natură să atragă competența instanței de dreptul comun, atâta timp cât, prin obiectul său, precum și prin motivele de fapt invocate ca temei al demersului judiciar inițiat, cererea de chemare în judecată nu se circumscrie cadrului procesual configurat de actul normativ menționat.

Reclamanta a solicitat instanței să cenzureze conduita Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care, prin modalitatea de soluționare a petițiilor referitoare la tratamentul discriminatoriu la care a fost supusă de fostul angajator Compania Națională România S.A., i-a produs prejudicii materiale și morale. Date fiind părțile implicate, respectiv persoana fizică prejudiciată și autoritatea publică, și finalitatea demersului judiciar, raportul juridic se încadrează în tiparul configurat de prevederile art. 52 alin. (1) din Constituția României, respectiv, ale art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Constituția României, "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei."

Prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ stipulează că: "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată", iar cele ale art. 8 din același act normativ dispun că: "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale."

Înalta Curte constată că, în raport de cele anterior reținute, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care cuprind regulile de stabilire a instanței competente material și teritorial să soluționeze cauza în această materie.

Potrivit acestor prevederi legale, "(1)Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Prin urmare, față de faptul că pârâtul este o autoritate publică centrală, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal este competentă să soluționeze prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 martie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.