ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 442/2026

HOTĂRÂRE

04.03.2026

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2026
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 442/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința publică din data de 04 martie 2026

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la 11.06.2024 sub nr. x/2024, reclamanții A. și B. au solicitat obligarea pârâtei C. Budapest Sucursala Otopeni la plata sumei de 800 euro, reprezentând compensație pentru întârzierea mai mare de trei ore a zborului nr. W43182 din 22.09.2023, pe ruta Castellon-București, cu dobândă legală începând cu 17.10.2023, plus obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Vaslui.

Prin sentința civilă nr. 446/14.02.2025, Judecătoria Vaslui a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

A reținut instanța că, în conformitate cu dispozițiile art. 109 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta. În aplicarea acestor dispoziții legale, cu luarea în considerare și a dispozițiilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ., în raport de sediul pârâtei chemate în judecată, sucursala C. din România, aflat în orașul Otopeni, localitate situată în circumscripția Judecătoriei Buftea, instanța a stabilit competența teritorială în favoarea Judecătoriei Buftea.

Prin sentința civilă nr. 12358/17.12.2025, Judecătoria Buftea a declinat competența în favoarea Judecătoriei Vaslui, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că în cauză sunt aplicabile și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., care statuează că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, este competentă și instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

În ceea ce privește competența teritorială alternativă de ordine privată, art. 116 C. proc. civ. prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Astfel, instanța a reținut că, în caz de competență alternativă, instanța mai întâi învestită, respectiv Judecătoria Vaslui, rămâne competentă, ca instanță de la domiciliul consumatorului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea reclamanților A. și B., de obligare a pârâtei C. Budapest Sucursala Otopeni, la plata sumei de 800 euro și penalități, reprezentând compensație pentru întârzierea zborului operat de aceasta.

Instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența reținând în mod diferit care este instanța de executare competentă în soluționarea pricinii, respectiv, Judecătoria Vaslui a reținut că instanța competentă este Judecătoria Buftea, ca instanță de la locul dezmembrământului fără personalitate juridică al persoanei juridice de drept privat, iar Judecătoria Buftea a reținut că instanța competentă este Judecătoria Vaslui, ca instanță de la domiciliul consumatorului (reclamanții persoane fizice).

Înalta Curte reține că litigiul dedus judecății este o cerere de valoare redusă, a cărei procedură de soluționare este reglementată de dispozițiile art. 1026-1033 C. proc. civ.

Potrivit art. 1028 C. proc. civ., competența materială de a soluționa cererea de valoare redusă în primă instanță aparține judecătoriei, iar competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun.

În materia competenței teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispozițiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Înalta Curte observă însă faptul că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, și anume, cerere cu valoarea redusă ce își are izvorul într-un contract de transport prin care se urmărește repararea pagubei produse reclamanților prin întârzierea zborului, acesteia nu-i sunt incidente numai dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care reglementează regula generală de competență teritorială, ci și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 6) și pct. 8) din C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 6) C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție este locul de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, iar potrivit alin. (1) pct. 8) al aceluiași articol, este reglementată competența instanței de la domiciliul consumatorului, în ce privește cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Aceste dispoziții legale prevăd o competență teritorială alternativă, caz în care dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine reclamanților, conform art. 116 C. proc. civ., alegere care nu poate fi cenzurată nici de pârâtă, nici de către instanță.

Or, în cauza pendinte, în considerarea acestui text de lege, reclamanții au înțeles să sesizeze Judecătoria Vaslui, instanță în circumscripția căreia se află domiciliile acestora, dând astfel eficiență criteriului de determinare a competenței alternative reprezentate de domiciliul consumatorului, conform normei prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ.

Așadar, prin această opțiune justificată legal de dispozițiile art. 116 C. proc. civ. s-a stabilit pe deplin competența teritorială a instanței astfel sesizate, iar aceasta nu se poate dezînvesti prin declinarea competenței de soluționare a cauzei din oficiu ori la cererea pârâtei și nici reclamanții nu pot reveni asupra alegerii făcute.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Vaslui este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.