ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 261/2025

HOTĂRÂRE

06.02.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 261/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 6 februarie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, secția I civilă la 25 septembrie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B.- SUCURSALA OTOPENI, B., a solicitat instanței, pe calea procedurii speciale privind cererile de valoare redusă, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 400 Euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), plata dobânzii legale și la plata cheltuielilor de judecată de 1.050 RON, constând în taxa judiciară de timbru 50 RON și onorariul avocațial 1.000 RON.

În drept, a invocat dispozițiile art. 5, 6 si 7 din Regulamentul CE 261/2004, Regulamentul nr. 1215/2012, art. 1522, art. 1566-1586 din C. civ., art. 1026-1033 C. proc. civ., precum și jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Prin sentința civilă nr. 2390/2024 din 1 martie 2024, Judecătoria Craiova, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut privitor la competență, că reclamanta nu poate invoca contractul de transport aerian, pe care la încheiat d-l C., în calitate de pasager, cu pârâta și, în consecință, să aleagă instanța locului de îmbarcare sau aterizare a avionului.

Astfel, prin contractul de cesiune de creanță, încheiat de reclamantă s-a transmis doar dreptul reclamantei de a fi despăgubită în cadrul unui raport juridic de drept civil în răspundere civilă delictuală, nu și celelalte drepturi izvorâte din contractul de transport.

În acest context s-a reținut că sunt aplicabile regulile de drept comun prevăzute de art. 107-109 C. proc. civ., aceasta nefiind instanța de la sediul sau dezmembrământul societății pârâte, întrucât sediul sucursalei pârâtei este în orașul Otopeni, județul Ilfov, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Buftea, sens în care s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Buftea.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Buftea la 10 aprilie 2024 sub nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 10723/2024 din 7 octombrie 2024, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Craiova, reținând incidența în cauză a art. 129 alin. (3) coroborat cu art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Buftea și Judecătoria Craiova s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data 23 ianuarie 2025, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate, Înalta Curte reține că reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B.- Sucursala Otopeni, B. a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 400 Euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății) și plata dobânzii legale.

În motivarea cererii, reclamanta A. S.R.L. a arătat că pasagerul C. a achiziționat un bilet de avion pentru zborul nr. x/14.01.2023, pe ruta Craiova, România - Brussels, Charleroi, Belgia, operat de pârâta B., ce are sucursală B. Sucursala Otopeni, în calitate de operator de zbor aerian.

Așadar, în conformitate cu art. 7 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (CE) 261/2004, având în vedere distanța dintre locul decolării și destinația zborului, compania aeriană B. are obligația de a oferi reclamantei o compensație în cuantum de 400 Euro pentru întârzierea zborului.

În acest context, se reține că în speță, competența teritorială este una relativă, de ordine privată, fiind aplicabil art. 107 alin. (1) C. proc. civ. - text de lege care reglementează regula generală în materia competenței teritoriale, potrivit căruia, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", așa încât, instanța nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepția necompetenței sus menționate.

În aceste condiții, regula de drept comun în materia competenței teritoriale - art. 107 alin. (1) C. proc. civ. este pe deplin aplicabilă în cauză, iar alegerea competenței între această instanță și cea determinată, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce reglementează un caz de competență alternativă în favoarea instanței "locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport", aparține reclamantului, conform art. 116 din același Cod.

Astfel, competența de judecată este de ordine privată, reclamanta fiind aceea care a înțeles să sesizeze Judecătoria Craiova, prevalându-se în acest sens de dispozițiile art. 1028 raportat la art. 113 alin. (1) pct. 6 coroborat cu art. 116 din C. proc. civ.

De altfel, în timpul procedurii prealabile prevăzute la art. 1030 C. proc. civ., pârâta, deși legal citată, nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova.

Prin urmare, date fiind prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Craiova nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței, fiind obligată să se declare competentă și să procedeze la judecata cererii.

În ceea ce privește interpretarea Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza C-204/08, referitoare la instanța în circumscripția căreia se găsește locul de plecare sau locul de sosire a avionului, se constată că aceasta privește Regulamentul (CE) nr. 261/2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91, dar că din considerentele deciziei sus menționate se desprinde și ideea că o cerere de compensare, ca urmare a întârzierii/anulării unui zbor poate fi introdusă la libera alegere a pasagerului în cauză, în fața instanței în circumscripția căreia se găsește locul de plecare sau locul de sosire al avionului, fără a exclude însă competența de la sediul social/sucursalei companiei aeriene, caz în care își găsesc pe deplin aplicarea normele art. 116 din C. proc. civ. evocate anterior.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Craiova.