ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2096/2025

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2025

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 7 noiembrie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. Sucursala Otopeni și C., a solicitat instanței, pe calea procedurii speciale privind cererile de valoare redusă, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 53,56 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), plata dobânzii legale aferente acestei sume și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2198 din 25 februarie 2025, Judecătoria Craiova, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Buftea.

În motivare, instanța a reținut că reclamanta nu poate invoca contractul de transport aerian, încheiat de D. cu pârâta, întrucât prin contractul de cesiune de creanță s-a transmis doar dreptul reclamantei de a fi despăgubită în cadrul unui raport juridic de drept civil în răspundere civilă delictuală, nu și celelalte drepturi izvorâte din contractul de transport, pentru a deveni incidente dispozițiile care reglementează competența alternativă a instanței de la locul de îmbarcare sau aterizare a avionului.

A apreciat instanța că sunt incidente dispozițiile art. 107-109 C. proc. civ. și, având în vedere sediul sucursalei pârâtei din orașul Otopeni, județul Ilfov, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Buftea, această ultimă instanță este competentă să soluționeze cauza.

Învestită prin declinare, Judecătoria Buftea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 6647 din 27 mai 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în cauză, competența teritorială este alternativă, așadar, una relativă, de ordine privată, fiind aplicabile, după caz, prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. ori cele ale art. 113 alin. (1) pct. 6 din același act normativ, raportat la art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "competența teritorială de soluționare a cererii de valoare redusă se stabilește conform dreptului comun."

Instanța a constatat că nu are relevanță din perspectiva competenței instanței faptul că reclamanta acționează în baza unui contract de cesiune de creanță, prin care a dobândit creanța de la persoana prejudiciată, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 1568 alin. (1) lit. a) C. civ., cesiunea de creanță transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată. Astfel, a reținut că este transferat cesionarului și dreptul la acțiune, care este însoțit de dreptul de a beneficia de regulile de competență teritorială alternativă, prevăzute de normele de procedură pentru litigii izvorâte din contracte, drept de care s-ar fi bucurat și cedentul.

În raport cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare", a reținut că Judecătoria Craiova nu putea invoca, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul acțiunii îl constituie cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, prin care reclamanta a solicitat, pe calea procedurii speciale privind cererile de valoare redusă, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 53,56€ (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), plata dobânzii legale aferente acestei sume și la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte reține că dezînvestirea reciprocă a celor două instanțe aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competență teritorială diferite, prin prisma obiectului litigiului, respectiv norma de competență de drept comun din art. 107 C. proc. civ. și cea prevăzută de art. 113 alin. (1) pct. 6 din același act normativ, referitoare la competența teritorială alternativă.

Totodată, Judecătoria Buftea a reținut și invocarea excepției necompetenței teritoriale de ordine privată de către prima instanță cu nerespectarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte reține că Judecătoria Craiova a fost învestită cu soluționarea unei cereri de valoare redusă, iar, potrivit dispozițiilor art. 1028 alin. (1) și (2) C. proc. civ., competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei.

În materia competenței teritoriale, regula generală este înscrisă în dispozițiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Înalta Curte constată că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenții derivând dintr-un contract de transport, acesteia îi sunt incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ., precum și cele ale art. 113 alin. (1) pct. 6 din același act normativ.

Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, alin. (1) pct. 6 dispunând că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța locului de plecare sau de sosire pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport. Din această perspectivă se reține că Judecătoria Craiova, învestită de reclamant, este instanța de la locul de sosire întrucât despăgubirile solicitate vizează un zbor aerian operat de pârâta B. Sucursala Otopeni pe ruta Londra-Craiova.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Ca atare, odată făcută alegerea de către reclamant, instanța nu se poate dezînvesti prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului.

Totodată, dispozițiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că:

"Necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată. Din analiza normelor legale menționate rezultă că este absolută competența generală, materială și teritorială exclusivă, iar competența teritorială în pricinile privitoare la bunuri, cu excepția celor prevăzute de art. 117-121 C. proc. civ., este relativă.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

"necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Din interpretarea textului de lege sus-menționat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

În atare condiții, fiind vorba despre o normă de competență teritorială relativă, de ordine privată, așa cum rezultă din interpretarea art. 129 C. proc. civ., eventuala nesocotire a acesteia putea fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de către pârât în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv doar prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Înalta Curte reține că, în cauză, pârâtul, la termenul de judecată din 28 ianuarie 2025 stabilit de Judecătoria Craiova, când a fost legal citat, nu s-a prezentat și nici nu a depus formularul de răspuns prevăzut de art. 1030 alin. (4) C. proc. civ. (care are natura juridică a întâmpinării cu toate consecințele ce decurg în acest sens) prin care să invoce excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova, această excepție fiind invocată de către instanța de judecată.

Prin urmare, cum în prezentul litigiu pârâtul nu a invocat în termenul legal excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Craiova, această instanță nu putea să își decline competența de soluționare a cauzei, neinvocarea excepției în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. de către pârâtul interesat, stabilind definitiv competența de soluționare a pricinii în favoarea instanței inițial învestite.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de valoare redusă în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată, astăzi, 20 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.