ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 262/2025

Ședința publică din data de 6 februarie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la 25 octombrie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanței, pe calea procedurii speciale privind cererile de valoare redusă, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la: plata sumei de 750 Euro (echivalentul în RON la cursul din data plății) reprezentând compensație pentru anularea zborului W6 3752 din 23.10.2022, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din Regulamentul CE 261/2004; plata dobânzii legale penalizatoare, conform art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, aferenta debitului principal, începând cu data de 23.10.2022 și până la data plății și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a fost întemeiată cererea pe Art. 5 și 7 din Regulamentul CE 261/2004, art. 1522, 1523 și 2002 din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1352/2024 din 9 februarie 2024, Judecătoria Craiova a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în speță, sunt incidente prevederile art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora, cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ. rămân aplicabile.

Dispozițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., rămân aplicabile, în contextul în care aceste dispoziții prevăd că în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă.

Or, reclamanta este un profesionist, iar pârâta este persoană fizică care a încheiat contract de furnizare servicii de comunicații electronice, având astfel calitatea de consumator, conform art. 2 din Legea nr. 193/2000.

În acest context s-a reținut că, întrucât sediul sucursalei pârâtei este în orașul Otopeni, județul Ilfov, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Buftea, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Buftea.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Buftea la 25 martie 2024 sub nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 10719/2024 din 7 octombrie 2024, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Craiova, reținând incidența în cauză a art. 129 alin. (3) coroborat cu art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Buftea și Judecătoria Craiova s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data 23 ianuarie 2025, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Craiova.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate, Înalta Curte reține că prezenta cauză are ca obiect o cerere de valoare redusă introdusă de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. pe rolul Judecătoriei Buftea, prin care se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 750 Euro reprezentând compensație pentru întârzierea zborului nr. W6 3752 din 23.10.2022, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din Regulamentul CE 261/2004.

În motivarea cererii, reclamanta A. S.R.L. a arătat că a încheiat contractul de cesiune de creanță nr. x cu C., D. și E., având ca obiect creanța de 250 Euro pe care fiecare dintre aceștia o dețineau față de pârâtă, constând în dreptul de a fi despăgubiți pentru anularea zborului W6 3752 din 23 octombrie 2022 (Anexa l).

Pârâta a fost notificată cu privire la această cesiune, în data de 24 octombrie 2023 (Anexa 2). Creditorii cedenți au deținut un bilet valabil pe ruta Milano - Craiova, pentru zborul W6 3752 (Anexa 3). Acest zbor urma să fie operat de către societatea pârâtă, în calitate de operator efectiv de transport aerian, în data de 23 octombrie 2022, și să sosească în Craiova la ora 00:10 (a doua zi, 24 octombrie 2022).

La data de 23 octombrie 2022, zborul W6 3752 Milano - Craiova nu a mai decolat, fiind anulat (Anexa 4).

Deoarece zborul a avut ca punct de plecare un aeroport dintr-un stat membru, iar transportatorul este înregistrat, de asemenea, într-un stat membru, drepturile pasagerilor sunt reglementate de Regulamentul CE 261/2004 (Regulamentul), conform art. 3 din Regulament.

Conform art. 5 din Regulament, raportat la art. 73, pasagerii ale căror zboruri au fost anulate au dreptul la o compensație forfetară, în funcție de distanța dintre punctul de plecare și cel de sosire.

Prin urmare, creditorii cedenți trebuiau să fie compensați de către transportator, deoarece zborul a fost anulat. Deoarece distanța dintre Milano și Craiova este sub 1500 km, creditorii cedenți trebuiau să fie compensați cu suma de 250 Euro fiecare, 750 Euro în total, conform Regulamentului (suma minimă).

Având în vedere că societatea pârâtă se afla în întârziere încă de la data anulării zborului, respectiv data la care s-a născut în patrimoniul acestora obligația de a fi despăgubiți, reclamanta a solicitat obligarea acesteia la plata dobânzii legale penalizatoare, conform art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, începând cu 23 octombrie 2022 și până la data achitării efective a debitului.

În acest context, se reține că în speță, competența teritorială este una relativă, de ordine privată, fiind aplicabilă regula generală prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", în coroborare cu art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce stabilește că "instanța locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport", aparține reclamantului, conform art. 116 din același Cod.

Prin urmare, suntem în prezența unei competențe de judecată de ordine privată, reclamanta fiind aceea care a înțeles să sesizeze Judecătoria Craiova, prevalându-se în acest sens de dispozițiile art. 1028 raportat la art. 113 alin. (1) pct. 6 și art. 116 C. proc. civ.

De altfel, în timpul procedurii prealabile prevăzute la art. 1030 C. proc. civ., pârâta, deși legal citată, nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova.

Prin urmare, date fiind prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Craiova nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței, fiind obligată să procedeze la judecata cererii.

În ceea ce privește interpretarea Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza C-204/08, referitoare la instanța în circumscripția căreia se găsește locul de plecare sau locul de sosire a avionului, se constată că aceasta privește Regulamentul (CE) nr. 261/2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91, dar că din considerentele deciziei sus menționate se desprinde și ideea că o cerere de compensare, ca urmare a întârzierii/anulării unui zbor poate fi introdusă la libera alegere a pasagerului în cauză, în fața instanței în circumscripția căreia se găsește locul de plecare sau locul de sosire al avionului, fără a exclude însă competența de la sediul social/sucursalei companiei aeriene, caz în care își găsesc pe deplin aplicarea normele art. 116 din C. proc. civ. evocate anterior.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2025.