ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 437/2026

Ședința publică din data de 04 martie 2026

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 1686/14.10.2025 pronunțată în dosar nr. x/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 62/06.02.2025 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 1686/14.10.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a formulat contestație în anulare contestatorul A., arătând că hotărârea atacată este nelegală, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, iar recursul se încadra în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 14.11.2025 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluția din 19.11.2025, s-a stabilit termen pentru analiza contestației în anulare la 04.03.2025, în ședință publică, cu citarea părților.

Prin întâmpinarea înregistrată la 26.01.2026, intimata Agenția Județeană a Finanțelor Publice Olt a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată și amendarea contestatorului pentru exercitarea abuzivă a căii extraodinare de atac, conform art. 15 C. civ., coroborat cu art. 12 și art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația în anulare din perspectiva excepției de netimbrare și a excepției de inadmisibilitate, a căror analiză este prioritară conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

I. În ce privește excepția netimbrării, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 148 alin. (6) din C. proc. civ. "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel".

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage nulitatea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.

Conform prevederilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru formularea contestației în anulare se datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

Dispozițiile art. 33 din actul normativ mai sus menționat stipulează în sensul că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă se constată că o cerere este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cel mult 10 zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea anulării cererii.

În conformitate cu dispozițiile art. 508 alin. (1) din C. proc. civ., contestația în anulare se soluționează de urgență și cu precădere, potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată, iar art. 494 din același cod prevede că dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în secțiunea care vizează căile extraordinare de atac.

Prin rezoluția din 19.11.2025, Completul 10 a stabilit că, pentru soluționarea contestației în anulare, contestatorul datorează o taxă de timbru în cuantum de 100 RON, în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și a dispus citarea acestuia cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Totodată, s-a pus în vedere contestatorului că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013.

Obligația procesuală a fost comunicată contestatorului la 19.01.2026, potrivit dovezii de comunicare aflată la dosarul de recurs, însă acesta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, și nici nu a înțeles să formuleze ajutor public în temeiul O.U.G. nr. 51/2008 sau cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013.

II. În ce privește excepția de inadmisibilitate, Înalta Curte reține că în cauză, raportat la prevederile C. proc. civ. în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată (18.07.2018), decizia împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., soluția fiind aceea de anulare a recursului declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 62/06.02.2025 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Or, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din același cod anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" are în vedere atât căile de atac ordinare, cât și cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.

În acest sens, prevederile art. 27 C. proc. civ. dispun, la rândul lor, că "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Mai mult, prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., este consacrat principiul legalității căii de atac stabilind că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege, în afară de acestea neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României prevăzând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele stabilite de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

În aceste coordonate, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Totodată, liberul acces la justiție nu impune posibilitatea promovării tuturor căilor de atac prevăzute pentru diferite cauze, dacă, pentru anumite tipuri de litigii, legea nu le prevede, în acest sens fiind și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea pronunțată în cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei).

În ce privește solicitarea formulată prin întâmpinare, de către intimata Agenția Județeană a Finanțelor Publice Olt, de amendare a contestatorului în temeiul dispozițiilor art. 15 C. civ., coroborat cu art. 12 și art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauză nu se poate reține exercitarea abuzivă a căii extraordinare de atac.

Potrivit art. 15 C. civ., "Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe."

Dispozițiile art. 12 alin. (1) și (2) C. proc. civ., rețin că "(1) Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți. (2) Partea care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale și morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, și la plata unei amenzi judiciare."

De asemenea, dispozițiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., prevăd că se sancționează cu amendă judiciară de la 100 la 1000 RON "introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice".

Dispozițiile legale anterior menționate, invocate de către intimată ca temei al solicitării amendării contestatorului pentru o pretinsă exercitare abuzivă a căii extraordinare de atac, condiționează abuzul de drept de vătămarea unui terț, de exercitarea excesivă și nerezonabilă a dreptului, respectiv de exercitarea cu rea-credință a acestuia.

Or, în cauza pendinte, intimata nu a dovedit aceste condiții care să contureze exercitarea prezentei contestații în anulare în afara scopului și finalității sale reglementate de lege, ci a făcut trimitere la numărul excesiv de acțiuni neîntemeiate și abuzive formulate de contestator împotriva acestei instituții.

Modalitatea generică în care este formulată solicitarea intimatei nu este de natură să atragă incidența în cauză a dispozițiilor art. 15 C. civ., respectiv art. 12 alin. (1) și (2) C. proc. civ., privind exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale și, pe cale de consecință, nici dispozițiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., privind sancțiunea amenzii judiciare, după cum nici soluția dată asupra contestației în anulare nu este de natură, eo ipso, să conducă la concluzia că demersul judiciar al contestatorului ar fi unul exercitat în mod abuziv, în afara cadrului prevăzut de lege.

Pentru considerentele arătate, față de excepțiile procesuale invocate de către instanță din oficiu, în aplicarea dispozițiilor art. 248 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit căruia "În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc" Înalta Curte, dând prioritate excepției de netimbrare, va aplica sancțiunea nulității prevăzută de art. 197 coroborat cu art. 508 alin. (1) și art. 494 din C. proc. civ., și va anula, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1686 din 14 octombrie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. De asemenea, va respinge cererea de amendare formulată de intimata Agenția Județeană a Finanțelor Publice Olt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrată, contestația în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1686 din 14 octombrie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă, în dosarul nr. x/2024.

Respinge cererea de amendare formulată de intimata Agenția Județeană a Finanțelor Publice Olt.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 04 martie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.