CASE OF TRICARD AGAINST FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2007)52 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Tricard împotriva Franței (domanda nr. 40472/98, hotărârea din 10 iulie 2001, finală la 10 octombrie 2001) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea din acest caz transmisă de Curte Comitetului după ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la lipsa de acces la o instanță (violație la art. 6 alineatul (1), datorită aplicării în acest caz a normelor privind termenele de apel la punctele de drept private de reclamant - domiciliat în Polinezia Franceză și de partea la proceduri penale în Franța metropolitană - de posibilitatea de a se ridica în mod eficient la Cour de cassation (a se vedea detaliile din apendice); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta hotărârea; După examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), Amintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata unei simple satisfacții acordate în hotărâre, adoptarea, dacă este cazul, a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcării similare; După examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE pentru a închide examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2007)52 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cazul Tricard împotriva Franței Rezumatul cazului introductiv Acest caz se referă la o încălcare a dreptului de acces al reclamantului la o instanță (violație la art. 6 alineatul (1)). Reclamantul este domiciliat (și de fapt trăiește) în Polinezia Franceză și a fost parte la proceduri penale în Franța metropolitană. În conformitate cu aceste articole și cu jurisprudența relevantă, termenul pentru depunerea unui astfel de recurs era de cinci zile după data în care a fost trimisă notificarea deciziei atacate. În acest caz, reclamantul a primit notificarea la șapte zile după ce a fost trimisă, adică după expirarea termenului de apel, din cauza timpului necesar pentru a da postul în Polinezia Franceză. Curtea Europeană a declarat că interpretarea că Cour de casă a acordat obligațiilor procedurale în cauză au încălcat însăși esența dreptului reclamantului de acces la o instanță. Plata de justă satisfacție și măsuri individuale Detalii de justă satisfacție Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 000 franci francezi (4 573,47 euro) 000 franci francezi (1 524,49 euro) 000 franci francezi (6 097,96 euro) Plătite la 28 martie 2002 + interesele implicite b) Măsuri individuale Pe baza articolelor 626-1 la 626-7 din Codul de Procedură Penală, reclamantul ar fi putut cere reluarea recursului. II. Măsuri generale Hotărârea a fost trimisă la Cour de casație și la toate judecătorii de instanță de apel desemnați ca corespondenți ai drepturilor omului. În consecință, Cour de casație , care, la fel ca toate instanțele franceze aplică direct Convenția și jurisprudența Curții Europene, este în măsură să tragă concluzii din hotărârea Tricard. Deși nu este prevăzut în mod expres în Codul de Procedință Penală, camera penală recunoaște acum că apelurile pot fi acceptate chiar după expirarea termenului în cazul în care, „datorită unui caz de forță majoră sau pentru un obstacol insuperabil dincolo de controlul său, reclamantul nu a putut să respecte termenul”. Având în vedere natura excepțională a circumstanțelor, Cur de casă nu a fost sesizată de niciun nou caz cu privire la această chestiune din cauza Tricard. În cazul în care ar avea loc un caz similar, Cour de casă a indicat că ar invoca forța majoră III. Concluzii ale statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate au oferit reclamantului posibilitatea de a remedia consecințele încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz. Consideră, în plus, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare și că Franța a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 aprilie 2007 la a 992-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2007)52

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Tricard against France

(Application No. 40472/98, judgment of 10 July 2001, final on 10 October 2001)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter referred to as “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the judgment in this case transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the lack of access to a court (violation of Article 6, paragraph 1), due to the application in this case of the rules relating to time-limits for appealing on points of law deprived the applicant - domiciled in French Polynesia and party to criminal proceedings in metropolitan France – of the possibility of seising effectively the

Cour de cassation

(see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken in order to comply with France's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee's Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgment, the adoption by the respondent state, where appropriate, of

- individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- general measures preventing similar violation;

Having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix),

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2007)52

Information about the measures taken to comply with the judgment in the case of

Tricard against France

Introductory case summary

This case concerns an infringement of the applicant's right of access to a court (violation of Article 6, paragraph 1). The applicant is domiciled (and actually lives) in French Polynesia and was a party to criminal proceedings in metropolitan France. The

Cour de cassation

dismissed his appeal on a point of law on the grounds that it was out of time, in application of Articles 568 and 271, paragraph 3, of the Code of Criminal Procedure. According to these articles and the relevant case-law, the time-limit for lodging such an appeal was five clear days following date upon which the notification of the contested decision was sent. But in the present case the applicant received the notification seven days after it had been sent, i.e. after the expiry of the appeal time-limit, because of the time needed to deliver post to French Polynesia. The European Court said that the interpretation that the

Cour de cassation

gave to the procedural requirements at issue had infringed the very essence of the applicant's right of access to a court.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

30

000 French francs

(4 573,47 euros)

10

000 French francs

(1 524,49 euros)

40

000 French francs

(6 097,96 euros)

Paid on 28 March 2002 + default interests

b) Individual measures

The applicant might have asked for the re-opening of the appeal on basis of Articles 626-1 to 626-7 of the Code of Criminal Procedure. He did not do so.

II.

General measures

The judgment has been sent to the

Cour de cassation

and to all appeal court judges designated as human rights correspondents. Accordingly the

Cour de cassation

, which like all French courts applies the Convention and the European Court's case-law directly, is in a position to draw conclusions from the Tricard judgment. Although not provided expressly in the Code of Criminal Procedure, the Criminal Chamber now admits that appeals may be accepted even after the expiry of the time limit if, “due to a case of

force majeure

or to an insuperable obstacle beyond his/her control, the complainant was unable to comply with the time limit”. Given the exceptional nature of the circumstances, the

Cour de cassation

has not been seised of any new case concerning this issue since that of Tricard. If a similar case were to occur, the

Cour de cassation

has indicated that it would invoke the

force majeure

doctrine in order to accept the appeal.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures adopted gave the applicant the possibility to remedy the consequences of the violation of the Convention found by the European Court in this case. It considers, furthermore, that these measures will prevent new, similar violations and that France has thus complied with its obligations under Article

46 paragraph 1 of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 20 April 2007 at the 992nd meeting of the Ministers’ Deputies