AFFAIRE TRICARD CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2007)52 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Tricard împotriva Franței (solicitarea nr. 40472/98, Hotărârea din 10 iulie 2001, definitivă la 10 octombrie 2001) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul controlează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea"), având în vedere hotărârea transmisă Comitetului de către Curte odată definitivă Reamintind că încălcarea convenției constatată de Curte în această cauză privește lipsa accesului la o instanță [încălcarea articolului 6 alineatul (1) ], având în vedere aplicarea în speță a normelor privind termenele de recurs care l-au privat pe solicitant, rezident în Polinezia Franceză și parte la o procedură penală în Franța metropolitană, a posibilității de a sesiza efectiv Curtea de Casație (a se vedea detaliile din anexă) ; Întrucât a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții,

având în vedere obligația Franței de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție S-a asigurat că statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din anexă), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa) DECLARĂ că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE să încheie examinarea.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2007)52 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Tricard împotriva Franței Rezumatul introductiv al cauzei Acest caz se referă la o încălcare a dreptului de acces al reclamantului la o instanță [încălcare a articolului 6 alineatul (1) ]. Reclamantul, care are domiciliul (și locuiește efectiv) în Polinezia Franceză și care este parte la o procedură penală în Franța metropolitană, și-a primit recursul în casație respins pentru întârziere, în conformitate cu articolele 568 și 217 alineatul (3) din Codul de procedură penală. În temeiul acestor articole și al jurisprudenței aferente, termenul de care dispunea reclamantul pentru a formula un recurs era de 5 zile libere de la data trimiterii scrisorii de notificare a deciziei atacate.

Or, în cazul de față, din cauza termenului de transmitere a corespondenței de la metropolă până în Polinezia Franceză, acesta din urmă nu a primit sensul la decât 7 zile după trimiterea sa, fie după expirarea termenului de recurs. Curtea Europeană a concluzionat că interpretarea pe care Curtea de Casație a acordat-o cerinței procedurale în cauză a adus atingere substanței înseși a dreptului de acces al reclamantului la o instanță. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Proaspăte și cheltuieli totale de judecată totale 000 de franci francezi (4 573,47 EUR) 2000 de franci francezi (1 524,49 EUR) 000 de franci francezi (6 097,96 EUR) plătit la 28 martie 2002 + dobânzi de întârziere b) Măsuri individuale Reclamantul a avut posibilitatea de a solicita redeschiderea cazului său în temeiul articolelor 626 1-626-7 din Codul de procedură penală.

Această hotărâre a fost difuzată Curții de Casație și tuturor magistraților desemnați, în cadrul Curților de Apel, în calitate de Într-adevăr, deși Codul de procedură penală nu prevede o procedură de încuviințare a unei infracțiuni, camera criminală recunoaște acum că termenul de recurs poate fi prelungit cu condiția ca printr-un eveniment de forță majoră sau printr-un obstacol invincibil și independent de voința sa, reclamantul să fi fost în imposibilitatea de a se conforma acestuia. Având în vedere că cererea de declarare a unei obligații este excepțională, Curtea de Casație nu a fost sesizată cu privire la acest aspect din cauza Tricard. În cazul în care apare un caz similar, Curtea de Casație a indicat că va aplica forța majoră pentru a admite admisibilitatea recursului.

III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au oferit părții solicitante posibilitatea de a remedia consecințele încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz. În plus, consideră că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare în viitor și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 aprilie 2007 cu ocazia celei de-a 992-a reuniuni a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2007)52 [1] Exécution de l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme Tricard contre la France (Requête n o 40472/98, arrêt du 10 juillet 2001, définitif le 10 octobre 2001) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention pour la sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité contrôle l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après nommées « la Convention » et “ la Cour »), Vu l'arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le défaut d'accès à un tribunal (violation de l'article 6, paragraphe 1), en raison de l'application faite en l'espèce des règles relatives aux délais de pourvoi ayant privé le requérant, domicilié en Polynésie française et partie à une procédure pénale en France métropolitaine, de la possibilité de saisir effectivement la Cour de cassation (voir détails dans l'Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises suite à l'arrêt de la Cour, eu égard à l'obligation qu'a la France de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S'étant assuré que, l'Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l'arrêt (voir détails dans l'Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; Après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur (voir Annexe) ; DECLARE qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2007)52 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l'arrêt dans l'affaire Tricard contre la France Résumé introductif de l'affaire Cette affaire concerne une atteinte au droit d'accès du requérant à un tribunal (violation de l'article 6, paragraphe 1). Le requérant, domicilié (et habitant effectivement) en Polynésie française et partie à une procédure pénale en France métropolitaine, a vu son pourvoi en cassation rejeté pour tardiveté, en application des articles 568 et 217, alinéa 3, du Code de procédure pénale. En vertu de ces articles et de la jurisprudence y afférente, le délai dont disposait le requérant pour former un pourvoi était de 5 jours francs à compter de la date d'envoi de la lettre de signification de la décision attaquée.

Or en l'espèce, en raison du délai d'acheminement du courrier de la métropole jusqu'en Polynésie française, ce dernier ne reçut la signification que 7 jours après son envoi, soit après l'expiration du délai de pourvoi. La Cour européenne a conclu que l'interprétation que la Cour de cassation avait donnée à l'exigence procédurale en question avait porté atteinte à la substance même du droit d'accès du requérant à un tribunal. I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais et dépens Total - 30 000 francs français (4 573,47 euros) 10 000 francs français (1 524,49 euros) 40 000 francs français (6 097,96 euros) Payé le 28 mars 2002 + intérêts de retard b) Mesures individuelles Le requérant a eu la possibilité de demander la réouverture de son affaire sur le fondement des articles 626 ‑ 1 à 626-7 du code de procédure pénale.

Il n'en a pas fait usage. II. Mesures générales Cet arrêt a été diffusé à la Cour de cassation et à l'ensemble des magistrats désignés, au sein des cours d'appel, en qualité de « correspondants Droits de l'Homme ». La Cour de cassation qui, comme les autres juridictions françaises, applique directement la Convention et la jurisprudence de la Cour européenne, a ainsi pu tirer les conséquences de l'arrêt Tricard. En effet, bien que le code de procédure pénale ne prévoit pas de procédure de « relevé de forclusion », la chambre criminelle admet désormais que le délai de pourvoi puisse être prorogé « à condition que par un événement de force majeure ou par un obstacle invincible et indépendant de sa volonté, le demandeur se soit trouvé dans l'impossibilité de s'y conformer ». La demande d'un relevé de forclusion étant exceptionnelle, la Cour de cassation n'a été saisie d'aucune nouvelle affaire sur ce point depuis l'affaire Tricard.

Si un cas de figure similaire survenait, la Cour de cassation a indiqué qu'elle ferait application de la force majeure pour admettre la recevabilité du pourvoi. III. Conclusions de l'Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont donné à la partie requérante la possibilité de faire remédier aux conséquences, pour elle, de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire. Il estime, de plus, que ces mesures vont prévenir des nouvelles violations similaires à l'avenir et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 20 avril 2007 lors de la 992e réunion des Délégués des Ministres