Papon împotriva Franței

Rezoluția CM/ResDH(2007) 162 [1] Executarea hotărârii Tribunalului European pentru Drepturile Omului împotriva Franței (Recerne nr. 54210/00, Hotărârea din 25 iulie 2002 definitivă la 25 octombrie 2002) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor de lape și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să controleze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea definitivă transmisă Comitetului de către Curte, odată definitivă Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la o încălcare a dreptului de acces al reclamantului la o instanță din cauza declarației de decădere a recursului său de către Curtea de Casație, în conformitate cu art. 583 din Codul de procedură penală, pentru că nu a obținut scutirea de la declarația de decădere a recursului său și nu a fost reținut înainte de examinarea recursului său După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să informeze în legătură cu măsurile luate în urma hotărârii Curții,

având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție După ce a luat act de informațiile furnizate de statul pârât cu privire la plata satisfacției echitabile prevăzute în hotărâre (a se vedea detaliile în la mai) Cu privire la faptul că nu există nicio indicație conform căreia, în circumstanțele prezentei cauze, procedura de sechestrare a satisfacției echitabile acordate reclamantului pentru a asigura plata creanțelor în favoarea unei datorii fiscale constituie o interferență nejustificată în dreptul reclamantului în temeiul Convenției în special Comitetul miniștrilor a remarcat că reclamantul a autorizat această sesizare reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către instanța de judecată, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil de către Restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât în acest scop, ale căror detalii figurează în anexă,

și având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 897-a reuniuni a delegaților miniștrilor (12 octombrie) 2004), că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de a închide examinarea. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2007)162 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Papon împotriva Franței Rezumat recapitulativ al cauzei Această cauză se referă la o încălcare a dreptului de acces al reclamantului la o instanță din cauza declarației de decădere a recursului său de către Curtea de Casație, în temeiul articolului 583 din Codul de procedură penală, pentru că nu a obținut scutirea de a se declara și nu a fost constituit prizonier înainte de examinarea recursului.

Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Prejudiciul material Prejudiciul moral Taxa și cheltuielile de judecată Total 192,68 EUR 192,68 EUR Valoarea satisfacției echitabile a făcut obiectul unei sechestrări pentru plata unei datorii fiscale a reclamantului.

(b) Măsuri individuale La art. 89 I din Legea nr. 2000-51 din 15 iunie 2000 de consolidare a protecției prezumției de nevinovăție și a drepturilor victimelor, care modifică art. 626-1 din Codul de procedură penală, prevede că: revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi solicitată în beneficiul oricărei persoane recunoscute vinovate de o infracțiune atunci când rezultă dintr-o hotărâre pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului că condamnarea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a protocoalelor suplimentare ale acesteia, în măsura în care, prin natura și gravitatea sa, încălcarea constatată duce la consecințe dăunătoare pentru condamnat, la care satisfacția echitabilă alocată în temeiul articolului 41 din convenție nu ar putea pune capăt.

Pe baza acestui articol, domnul Papon a solicitat revizuirea procedurii care îl privește. II. Măsuri generale La art. 121 din Legea nr. 2000-506/2000, care a consolidat protecția prezumției de nevinovăție și drepturile victimelor a abrogat articolele 583 și 583-1 din Codul de procedură penală privind decăderea recursului în casare a unei persoane condamnate la o pedeapsă privativă de libertate de mai mult de șase luni pentru nerespectarea sau absența unei scutiri de punere în aplicare. Această lege a intrat în vigoare la 16 iunie 2000. Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării de către reclamant a convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 19 decembrie 2007 cu ocazia celei de-a 1013-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2007)162 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme Papon contre la France (Requête n° 54210/00, arrêt du 25 juillet 2002 définitif le 25 octobre 2002) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention pour la sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité contrôle l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt définitif transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une atteinte au droit d’accès du requérant à un tribunal en raison de la déclaration de déchéance de son pourvoi par la Cour de cassation, en application de l’article 583 du code de procédure pénale, parce qu’il n’avait pas obtenu dispense de se mettre en état et ne s’était pas constitué prisonnier préalablement à l’examen de son pourvoi ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite à l’arrêt de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2,

de la Convention ; Ayant pris note des informations fournies par l’Etat défendeur quant au versement de la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe) ; Considérant qu’il n’y a pas d’indication de ce que, dans les circonstances de la présente affaire, la procédure de saisie de la satisfaction équitable allouée au requérant pour assurer le paiement de créances en faveur de l’Etat relatives à une dette fiscale, constitue une ingérence injustifiée dans les droits du requérant en vertu de la Convention ; qu’en particulier le Comité des Ministres a noté que le requérant avait autorisé cette saisie ; Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur à cet effet, dont les détails figurent en Annexe, et vu sa décision prise lors de sa 897e réunion des Délégués des Ministres (12 octobre 2004), qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2 de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2007)162 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Papon contre la France Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne une atteinte au droit d’accès du requérant à un tribunal en raison de la déclaration de déchéance de son pourvoi par la Cour de cassation, en application de l’article 583 du code de procédure pénale, parce qu’il n’avait pas obtenu dispense de se mettre en état et ne s’était pas constitué prisonnier préalablement à l’examen de son pourvoi. I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Préjudice matériel Préjudice moral Frais et dépens Total - - 29 192,68 EUR 29 192,68 EUR Le montant de la satisfaction équitable a fait l’objet d’une saisie pour le paiement d’une dette fiscale du requérant.

b) Mesures individuelles L’article 89 I de la loi n° 2000-516 du 15 juin 2000 renforçant la protection de la présomption d'innocence et les droits des victimes, qui modifie l’article 626-1 du Code de procédure pénale, prévoit que « le réexamen d'une décision pénale définitive peut être demandé au bénéfice de toute personne reconnue coupable d'une infraction lorsqu'il résulte d'un arrêt rendu par la Cour européenne des droits de l'homme que la condamnation a été prononcée en violation des dispositions de la convention de sauvegarde des droits de l'homme et des libertés fondamentales ou de ses protocoles additionnels, dès lors que, par sa nature et sa gravité, la violation constatée entraîne pour le condamné des conséquences dommageables auxquelles la « satisfaction équitable » allouée sur le fondement de l'article 41 de la convention ne pourrait mettre un terme.

» Sur le fondement de cet article, M. Papon a demandé la réexamen de la procédure le concernant. II. Mesures générales L’article 121 de la loi n° 2000-516 du 15 juin 2000 renforçant la protection de la présomption d'innocence et les droits des victimes a abrogé les articles 583 et 583-1 du Code de procédure pénale relatifs à la déchéance du pourvoi en cassation d’une personne condamnée à une peine privative de liberté de plus de six mois pour défaut de mise en état ou absence de dispense de mise en état. Cette loi est entrée en vigueur le 16 juin 2000. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir de nouvelles violations similaires et que France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 19 décembre 2007 lors de la 1013e réunion des Délégués des Ministres