AFFAIRE KHALFAOUI CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2007)153 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva Franței (Recherche n 3791/97, Hotărârea din 14 decembrie 1999 definitivă la 14 martie 2000) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor de lape și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să controleze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea Curții, transmisă Comitetului odată definitivă Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la o încălcare a dreptului de acces al reclamantului la o instanță din cauza declarației de decădere a recursului său de către Curtea de Casație, în conformitate cu art. 583 din Codul de procedură penală, pentru că nu a obținut scutirea de la declarația de decădere a recursului său și nu a fost reținut înainte de examinarea recursului său După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să informeze în legătură cu măsurile luate în urma hotărârii Curții, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție După ce a luat act de informațiile furnizate de statul pârât cu privire la plata satisfacției echitabile prevăzute în hotărâre (a se vedea detaliile în la mai) (i) nu există nicio indicație conform căreia, în circumstanțele prezentei cauze, procedura de sesizare a satisfacției echitabile acordate reclamantului constituie o interferență nejustificată în drepturile reclamantului în temeiul convenției și că, în special, Comitetul de Miniștri a remarcat că această declarație fusese făcută în beneficiul unei persoane private; Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de către statul pârât și având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 819-a reuniuni (17 decembrie 2002), pe care l-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză DECIDE de la . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2007)153 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Khalfaoui împotriva Franței Rezumat introductiv al cauzei Această cauză se referă la o încălcare a dreptului de acces al reclamantului la o instanță din cauza declarației de decădere a recursului său de către Curtea de Casație, în temeiul articolului 583 din Codul de procedură penală, pentru că nu a obținut scutirea de a se declara și nu a fost constituit prizonier înainte de examinarea recursului. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale proaspete și de cheltuieli Total 000 FRF 989 FRF 989 FRF Aceste sume au făcut obiectul unei ordonanțe de plată la data de 11 iulie 2000 dar au fost reținute de către Payer General al Trezoreriei ca urmare a unei sechestrări atribuite. Acestea au fost atribuite creditorului care sesizează, în acest caz Maestrul Levantal. b) Măsuri individuale L 2000-516 din 15 iunie 2000 de consolidare a protecției prezumției de nevinovăție și a drepturilor victimelor, care modifică art. 626-1 din Codul de procedură penală, prevede că revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi solicitată în beneficiul oricărei persoane recunoscute vinovate de o încălcare a dreptului comunitar atunci când aceasta rezultă dintr-o hotărâre pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului că condamnarea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor Convenției privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a protocoalelor suplimentare ale acesteia, în măsura în care, prin natura și gravitatea sa, încălcarea constatată duce la condamnarea consecințelor dăunătoare la care satisfacția echitabilă alocată în temeiul articolului 41 din Convenție nu ar putea pune capăt. Cu titlu tranzitoriu, cererile de reexaminare prezentate în temeiul articolelor 626-1 și următoarele din Codul de procedură penală și motivate printr-o hotărâre pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pronunțată înainte de publicarea prezentei legi în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze pot fi formulate în termen de un an de la publicarea acesteia. Reclamantul nu a făcut uz de această posibilitate. II. Măsuri generale La art. 121 din Legea nr. 2000-516 din 15 iunie 2000 de consolidare a protecției prezumției de nevinovăție și a drepturilor victimelor a abrogat articolele 583 și 583-1 din Codul de procedură penală privind decăderea recursului în casarea unei persoane condamnate la o pedeapsă privativă de libertate de mai mult de șase luni, pentru că nu a fost pusă în aplicare sau nu a fost exonerată de punerea în aplicare. Această lege a intrat în vigoare la 16 iunie 2000. Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 19 decembrie 2007 cu ocazia celei de-a 1013-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2007)153

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

Khalfaoui contre la France

(Requête n

o

34791/97, arrêt du 14 décembre 1999 définitif le 14 mars 2000)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention pour la sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité contrôle l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une atteinte au droit d’accès du requérant à un tribunal en raison de la déclaration de déchéance de son pourvoi par la Cour de cassation, en application de l’article 583 du code de procédure pénale, parce qu’il n’avait pas obtenu dispense de se mettre en état et ne s’était pas constitué prisonnier préalablement à l’examen de son pourvoi

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite à l’arrêt de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

Ayant pris note des informations fournies par l’Etat défendeur quant au versement de la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe)

;

Considérant qu’il n’y a pas d’indication de ce que, dans les circonstances de la présente affaire, la procédure de saisie de la satisfaction équitable allouée au requérant constitue une ingérence injustifiée dans les droits du requérant en vertu de la Convention

et qu’en particulier le Comité des Ministres a noté que cette saisie avait été faite au profit d’une personne privée ;

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le

paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

et vu sa décision prise lors de sa 819e réunion (17 décembre 2002), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2007)153

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Khalfaoui contre la France

Résumé introductif de l’affaire

Cette affaire concerne une atteinte au droit d’accès du requérant à un tribunal en raison de la déclaration de déchéance de son pourvoi par la Cour de cassation, en application de l’article 583 du code de procédure pénale, parce qu’il n’avait pas obtenu dispense de se mettre en état et ne s’était pas constitué prisonnier préalablement à l’examen de son pourvoi.

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais et dépens

Total

-

20

000 FRF

43

989 FRF

63

989 FRF

Ces sommes ont fait l’objet d’une ordonnance de paiement en date du 11 juillet 2000 mais ont été retenues par le Payeur général du trésor à la suite d’une saisie attribution. Elles ont été attribuées au créancier saisissant, en l’occurrence Maître Levantal.

b) Mesures individuelles

L’article 89 I de la loi n

o

2000-516 du 15 juin 2000 renforçant la protection de la présomption d’innocence et les droits des victimes, qui modifie l’article 626-1 du Code de procédure pénale, prévoit que «

le réexamen d’une décision pénale définitive peut être demandé au bénéfice de toute personne reconnue coupable d’une infraction lorsqu’il résulte d’un arrêt rendu par la Cour européenne des droits de l’homme que la condamnation a été prononcée en violation des dispositions de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales ou de ses protocoles additionnels, dès lors que, par sa nature et sa gravité, la violation constatée entraîne pour le condamné des conséquences dommageables auxquelles la «

satisfaction équitable

»

allouée sur le fondement de l’article 41 de la Convention ne pourrait mettre un terme.

»

L’article 89 II de la loi précité prévoit en outre que «

A titre transitoire, les demandes de réexamen présentées en application des articles 626-1 et suivants du code de procédure pénale et motivées par une décision rendue par la Cour européenne des droits de l’homme rendue avant la publication de la présente loi au Journal officiel de la République française peuvent être formées dans un délai d’un an à compter de cette publication

»

Le requérant n’a pas fait usage de cette possibilité.

II.

Mesures générales

L’article 121 de la loi n

o

2000-516 du 15 juin 2000 renforçant la protection de la présomption d’innocence et les droits des victimes a abrogé les articles 583 et 583-1 du Code de procédure pénale relatifs à la déchéance du pourvoi en cassation d’une personne condamnée à une peine privative de liberté de plus de six mois, pour défaut de mise en état ou absence de dispense de mise en état.

Cette loi est entrée en vigueur le 16 juin 2000.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, vont prévenir de nouvelles violations similaires et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 19 décembre 2007 lors de la 1013e réunion des Délégués des Ministres