ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 986/2025

Ședința publică din data de 20 februarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 13.06.2023, creditorul A., în contradictoriu cu debitorii Guvernul României și Secretariatul General al Guvernului, a solicitat obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere prevăzute în titlul executoriu reprezentat de decizia nr. 2370/8.05.2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 08 martie 2024 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Secretariatul General al Guvernului, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023

Împotriva încheierii a declarat recurs recurentul-reclamant A., solicitând Înaltei Curți de Casație și Justiție să aplice Prim Ministrului României o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie națională potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, începând cu data de 08 mai 2019, potrivit deciziei Î.C.C.J. nr. 2370/08.05.2019, până la îndeplinirea obligației astfel stabilite, precum și penalități de întârziere de 1000 RON/pentru fiecare zi de întârziere.

În motivarea recursului, după o prezentare detaliată a cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2023, a motivelor de fapt și a dispozițiilor legale incidente (art. 24 alin. (1)-(4) din Legea nr. 554/2004), a etapelor procedurii de executare a hotărârilor pronunțate în materia contenciosului administrativ, recurentul a solicitat "respingerea excepției perimării dreptului de a solicita executarea silită, întrucât Guvernul României nu a respectat titlul executoriu Decizia nr. 2370/08 mai 2019 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, fiind în culpă."

Deși au fost legal citați, intimații-pârâți Guvernul României și Secretariatul General al Guvernului nu au depus întâmpinare și nu au formulat apărări în cauză.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată din oficiu în ședința publică din data de 20 februarie 2024, instanța de control judiciar apreciază că recursul declarat de recurentul A. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., conform cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: . . . . . . . . . .d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile". Legiuitorul a înțeles să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În speță, Înalta Curte constată că memoriul de recurs nu cuprinde critici concrete de nelegalitate a încheierii atacate, motivele formulate neputând fi încadrate în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, deși recurentul-reclamant a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023, argumentele expuse vizează exclusiv fondul cererii de chemare în judecată, temeinicia acesteia, fără a se face vreo referire concretă la considerentele încheierii pronunțate de curtea de apel, astfel încât simpla sa nemulțumire față de soluția pronunțată nu echivalează cu motivarea căii de atac, întrucât recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă și nu este menit a corecta eventualele greșeli de apreciere/calificare a situației de fapt deduse judecății.

Prin urmare, întrucât recurentul nu s-a conformat exigențelor impuse de dispozițiile legale mai sus-menționate și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la încheierea recurată, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va constata nul recursul declarat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 08 martie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 20 februarie 2025.