AFFAIRE SLIMANE-KAÏD CONTRE LA FRANCE

Rezoluția Finală CM/ResDH(2007)50 Drepturile Omului Cerere n 27019/95 Slimane-Kaid împotriva Franței (adoptată de Comitetul miniștrilor la 20 aprilie 2007, în cadrul celei de-a 992-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul fostului articol 32 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere Rezoluția interimară DH (99) 355, adoptată la 9 iunie 1999 în cauza Slimane-Kaid împotriva Franței, în care Comitetul de Miniștri a autorizat publicarea raportului Comisiei Europene pentru Drepturile Omului și a concluzionat că a avut loc o încălcare a articolului 8 din Convenție ca urmare a deschiderii de către departamentele de poștă de către avocați către reclamant și că a existat, de asemenea, o încălcare a art. 8 din Convenție ca urmare a deschiderii de către departamentele penitenciare a unei scrisori adresate reclamantului de către Comisie; Întrucât Comitetul miniștrilor a examinat propunerile făcute de Comisie, în momentul transmiterii raportului său, cu privire la o satisfacție echitabilă care trebuie acordată părții solicitante, propunerile completate prin scrisoarea președintelui Comisiei din 17 iunie 1999 Cu condiția ca la cea de-a 688-a ședință a delegaților miniștrilor, Comitetul miniștrilor, în conformitate cu propunerile Comisiei, să fi declarat, prin decizia adoptată la 3 decembrie 1999, în conformitate cu fostul articol 32 alineatul (3). 2 din Convenție, pe care guvernul statului pârât trebuia să o plătească părții reclamante ca satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 1 franci francezi pentru prejudiciul moral, și 25 000 de franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, adică suma totală de 25 001 de franci francezi și că dobânda ar fi plătită din orice sumă neplătită, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere care a trecut la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, cu condiția ca dobânda să curgă de la expirarea termenului până la data punerii la dispoziție a plății complete Întrucât Comitetul miniștrilor a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a deciziilor sale din 9 iunie 1999 și 3 decembrie 1999, având în vedere obligația Franței de a se conforma acestora în conformitate cu fostul articol 32 alineatul (4) din Convenție Întrucât, în momentul examinării acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate în urma deciziilor Comitetului, pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză (aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție) Așteptând ca Comitetul de Miniștri să se asigure că guvernul statului pârât a plătit părții solicitante suma totală de 25 001 de franci francezi ca satisfacție echitabilă la 7 ianuarie 2000, adică în luna care a urmat expirării termenului stabilit, și astfel de dobânzi moratorii nu au fost datorate în conformitate cu decizia sus-menționată a Comitetului de Miniștri privind modalitățile de plată a dobânzilor moratorii, Declară, după examinarea măsurilor luate de Guvernul Franței și după ce a văzut decizia luată în cadrul celei de-a 764-a reuniuni a delegaților miniștrilor (15 octombrie 2001), pe care și-a îndeplinit funcțiile în temeiul fostului articol 32 din Convenție în prezenta cauză și decide să închidă examinarea acesteia. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2007) 50 Informații furnizate de guvernul Franței cu ocazia examinării cazului Slimane-Kaid de către Comitetul de Miniștri Acest caz se referă mai întâi la o încălcare a dreptului la respectarea corespondenței reclamantului ca urmare a deschiderii de către serviciile penitenciare de poștă adresate reclamantului de către avocați. La originea încălcării se află fostul articol D. 419 din Codul de procedură penală care reglementează controlul corespondenței prizonierilor și face o distincție între avocații care i-au asistat pe deținuți în cursul procedurii care a stat la baza detenției lor și ceilalți. : Corespondența dintre un deținut și avocații care l-au asistat în cursul procedurii care a stat la baza detenției sale nu a făcut obiectul unui control; corespondența dintre un deținut și avocații care nu l-au asistat pe condamnat în cursul procedurii a făcut obiectul unui control care putea fi ridicat după autorizarea Parchetului. 2000-1213 din 13 decembrie 2000 de modificare a Codului de procedură penală și de aplicare a pedepselor a modificat articolul D. 419 și a eliminat această distincție. Articolul D. 419 din Codul de procedură penală se citește acum după cum urmează: În ceea ce privește a doua încălcare constatată în acest caz (încălcarea articolului 8 ca urmare a deschiderii de către departamentele penitenciare a unei scrisori adresate reclamantului de către Comisie), guvernul Franței reamintește că au fost adoptate măsuri pentru evitarea unor noi încălcări similare, inclusiv trimiterea la directori ai instituțiilor penitenciare cu o notă conform căreia corespondența deținuților cu Comisia Europeană pentru Drepturile Omului, indiferent de organ (și anume, președintele, orice membru sau secretariat) trebuia să se desfășoare sub pliant închis (a se vedea Rezoluția DH(97)482) în cauza A.B.). Articolul A40 din Codul de procedură penală (hotărârea din 16 septembrie 2005) care precizează lista autorităților administrative și judiciare cu care deținuții pot corespunde în culpă închisă, menționează în mod expres în această listă, președintele Curții Europene a Drepturilor Omului, grefa Curții Europene a Drepturilor Omului toți membrii Curții Europene a Drepturilor Omului Guvernul Franței precizează în sfârșit că raportul Comisiei și deciziile Comitetului de Miniștri au fost transmise autorităților direct implicate Guvernul Franței consideră că toate aceste măsuri vor evita încălcări similare celor constatate în prezenta cauză și că Franța și-a îndeplinit astfel obligațiile în temeiul fostului articol 32 din convenție.

Résolution Finale CM/ResDH(2007)50

Droits de l'Homme

Requête n

o

27019/95

Slimane-Kaïd contre la France

(adoptée par le Comité des Ministres le 20 avril 2007,

lors de la 992e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l'ancien article

32 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «

la Convention

»),

Vu la Résolution intérimaire DH (99) 355, adoptée le 9 juin 1999 dans l'affaire Slimane-Kaïd contre la France, dans laquelle le Comité des Ministres a autorisé la publication du rapport de la Commission européenne des Droits de l'Homme

et a conclu qu'il y avait eu violation de l'article

8 de la Convention du fait de l'ouverture par les services pénitentiaires de courriers adressés par des avocats au requérant et qu'il y avait également eu violation de l'article

8 de la Convention du fait de l'ouverture par les services pénitentiaires d'une lettre adressée au requérant par la Commission ;

Attendu que le Comité des Ministres a examiné les propositions faites par la Commission, lors de la transmission de son rapport, au sujet d'une satisfaction équitable à accorder à la partie requérante, propositions complétées par lettre du Président de la Commission en date du 17 juin 1999

;

Attendu que lors de la 688e réunion des Délégués des Ministres, le Comité des Ministres, en accord avec les propositions de la Commission, a dit, par décision adoptée le 3 décembre 1999 conformément à l'ancien article 32, paragraphe

2, de la Convention, que le gouvernement de l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante comme satisfaction équitable, dans les trois mois, 1 franc français au titre du préjudice moral, et 25

000 francs français au titre des frais et dépens, soit la somme totale de 25

001 francs français, et que des intérêts seraient payables sur toute somme impayée, calculés sur la base de chaque mois de retard révolu au taux légal applicable à la date de la présente décision, étant entendu que les intérêts courront à partir de l'expiration du délai jusqu'au jour de la mise à disposition du paiement complet

;

Attendu que le Comité des Ministres a invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de ses décisions des 9 juin 1999 et 3 décembre 1999, eu égard à l'obligation qu'a la France de s'y conformer selon l'ancien article 32, paragraphe 4, de la Convention

;

Attendu que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l'Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises à la suite des décisions du Comité, pour éviter de nouvelles violations semblables à celles constatées dans la présente affaire (ces informations sont résumées dans l'annexe à la présente résolution)

;

Attendu que le Comité des Ministres s'est assuré que le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme totale de 25

001 francs français comme satisfaction équitable le 7 janvier 2000, soit dans le mois ayant suivi l'expiration du délai imparti, et qu'ainsi des intérêts moratoires n'étaient pas dus conformément à la décision précitée du Comité des Ministres relative aux modalités de paiement des intérêts moratoires,

Déclare, après avoir examiné les mesures prises par le Gouvernement de la France et vu

la décision prise lors de

la 764e réunion

des Délégués des Ministres (15 octobre 2001), qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'ancien article 32 de la Convention dans la présente affaire et décide d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2007)50

Informations fournies par le Gouvernement de la France

lors de l'examen de l'affaire Slimane-Kaïd

par le Comité des Ministres

Cette affaire concerne tout d'abord une atteinte au droit au respect de la correspondance du requérant du fait de l'ouverture par les services pénitentiaires de courriers adressés au requérant par des avocats.

A l'origine de la violation se trouve l'ancien article D. 419 du code de procédure pénale qui régissait le contrôle de la correspondance des prisonniers et opérait une distinction entre les avocats qui ont assisté les détenus au cours de la procédure à l'origine de leur détention et les autres

: la correspondance entre un détenu et les avocats qui l'ont assisté au cours de la procédure à l'origine de sa détention ne faisait l'objet d'aucun contrôle; la correspondance entre un détenu et les avocats n'ayant pas assisté le condamné au cours de la procédure faisait l'objet d'un contrôle qui pouvait être levé après autorisation du parquet.

Le Décret n

o

2000-1213 du 13 décembre 2000 portant modification du code de procédure pénale et relatif à l'application des peines a modifié l'article D. 419 et supprimé cette distinction. L'article D. 419 du code de procédure pénale se lit désormais comme suit

: «

les avocats correspondent, dans les conditions prévues à l'article D. 69, avec les prévenus et les condamnés.

»

S'agissant de la deuxième violation constatée dans cette affaire (violation de l'article 8 du fait de l'ouverture par les services pénitentiaires d'une lettre adressée au requérant par la Commission), le gouvernement de la France rappelle que des mesures ont été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables avec notamment l'envoi aux

directeurs d'établissements pénitentiaires d'une note précisant que la correspondance des détenus avec la Commission européenne des Droits de l'Homme, quel qu'en soit l'organe (à savoir, le président, tout membre ou le Secrétariat) devait s'effectuer sous pli fermé (

cf. Résolution DH(97)482) dans l'affaire

A.B.).

L'article A40 du code de procédure pénale (arrêté du 16 septembre 2005) qui précise la liste des autorités administratives et judiciaires avec lesquelles les détenus peuvent correspondre sous pli fermé, mentionne expressément dans cette liste, le président de la Cour européenne des Droits de l'Homme, le greffe de la Cour européenne des Droits de l'Homme

et

tous membres de la Cour européenne des Droits de l'Homme

;

Le gouvernement de la France précise enfin que le rapport de la Commission ainsi que les décisions du Comité des Ministres ont été transmis aux autorités directement concernées

;

Le gouvernement de la France est d'avis que l'ensemble de ces mesures permettra d'éviter des violations semblables à celles constatées dans la présente affaire et que la France a ainsi rempli ses obligations en vertu de l'ancien article 32 de la Convention.