Slimane-Kaïd împotriva Franței

Rezoluția finală CM/ResDH(2007)50 Cererea privind drepturile omului nr. 27019/95 Slimane-Kaïd împotriva Franței (aprobată de Comitetul de miniștri la 20 aprilie 2007, la a 992-a ședință a Deputaților miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”); având în vedere Rezoluția provizorie DH (99) 355, adoptată la 9 iunie 1999 în cazul Slimane-Kaïd împotriva Franței, în care Comitetul de Miniștri a hotărât să publice raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului și că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție, având în vedere deschiderea de către serviciile de închisoare a scrisorilor trimise de avocații săi reclamantului și că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție din cauza deschiderii de către serviciile de închisoare a unei scrisori trimise de Comisie reclamantului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 17 iunie 1999; întrucât în cea de-a 688-a ședință a Deputaților Miniștri, Comitetul de Miniștri, care este de acord cu propunerile Comisiei, deținute prin decizia adoptată la 3 decembrie 1999,

în conformitate cu art. 32 alin. 2 din Convenție, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului ca o satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 1 franc franc franc în ceea ce privește prejudiciile morale și 25 000 franci francezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile, și anume o sumă totală de 25 001 franci franci francezi, și că dobânzile ar trebui să fie plătite pe orice sumă nejustificată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere încheiate integrală la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile ar fi acumulate de la expirarea termenului până la plata integrală a fost pusă la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 9 iunie 1999 și 3 decembrie 1999, având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a le respecta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat în consecință informații privind măsurile luate în consecință de deciziile Comitetului luate pentru a evita noi încălcări ale aceleiași tipuri ca cele găsite în acest caz ( aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții); întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 7 ianuarie 2000,

Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 25 001 franci ca o satisfacție, în termen de o lună de la termenul stabilit și, prin urmare, nu s-a dobândit niciun dobânzi nejustificate în conformitate cu cele de mai sus a menționat decizia Comitetului de Miniștri privind modalitățile de plată a dobânzilor nejustificate,] Declară, după luarea în considerare a măsurilor luate de guvernul Franței și având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 764-a ședințe a Deputaților miniștri (15 octombrie 2001), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz și decide să încheie examinarea.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2007)50 Informații furnizate de guvernul Franței în timpul examinării cazului Slimane-Kaïd de către Comitetul de Miniștri Acest caz se referă în primul rând la o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta corespondența sa, având în vedere faptul că serviciile de închisoare au deschis poșta trimisă reclamantului de către avocații săi. Subliniind încălcarea a fost articolul D. 419 din Codul de Procedură Penală care reglementează monitorizarea corespondenței deținuților, făcând o distincție între avocații care au asistat acuzații în cadrul procedurii pentru care au fost reținuți și alții: corespondența dintre acuzații și avocații care le-au asistat în cadrul procedurii pentru care au fost reținuți nu a fost supuse niciunui control; corespondența dintre acuzații și avocații care nu le-au asistat în cadrul procedurii era supusă monitorizării și serviciul de procedură ar putea autoriza acest control să fie reluat.

Decretul nr. 2000-1213 din 13 decembrie 2000 de modificare a Codului de procedură penală privind aplicarea condamnărilor modificate la articolul D. 419 și de eliminare a acestei distincții. Articolul D. 419 din Codul de procedură penală este acum formulat după cum urmează: „advocații pot comunica, în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul D. 69, cu deținuți și persoane condamnate.” În ceea ce privește a doua încălcare constatată în acest caz (violație la art. 8 având în vedere faptul că serviciile de închisoare au deschis o scrisoare trimisă reclamantului de către Comisie), guvernul francez subliniază că au fost luate măsuri pentru a evita orice încălcare similară. Acestea includ un memorandum trimis guvernatorilor închisori care să precizeze că corespondența deținuților cu Comisia Europeană a Drepturilor Omului, indiferent de organ (și anume, președintele, un membru sau secretariatul) ar trebui să rămână nedeschisă.cf.

Rezoluția DH(97)482 în cazul A. B.). Articolul A40 din Codul de Procedință Penală (Ordinul din 16 septembrie 2005), care înscrie autoritățile administrative și judiciare cu care deținuții pot corespunde fără a fi deschise scrisorile lor, menționează explicit președintele Curții Europene a Drepturilor Omului, înregistrarea Curții Europene a Drepturilor Omului și a tuturor membrilor Curții Europene a Drepturilor Omului; În sfârșit, guvernul francez afirmă că raportul Comisiei și decizia Comitetului de miniștri au fost transmise autorităților în cauză; Guvernul francez este de părere că toate aceste măsuri vor preveni încălcări similare cu cele constatate în acest caz și că, prin urmare, Franța și-a respectat obligațiile în temeiul articolului 32 din Convenție.

Final Resolution CM/ResDH(2007)50 Human Rights Application No. 27019/95 Slimane-Kaïd against France (Adopted by the Committee of Ministers on 20 April 2007, at the 992nd meeting of the Ministers' Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to Interim Resolution DH (99) 355, adopted on 9 June 1999 in the case of Slimane-Kaïd against France, in which the Committee of Ministers decided to make public the report of the European Commission of Human Rights and that there had been a violation of Article 8 of the Convention on account of the opening by the prison services of letters sent by his lawyers to the applicant and that there had been a violation of Article 8 of the Convention on account of the opening by the prison services of a letter sent by the Commission to the applicant; Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 17 June 1999; Whereas at the 688th meeting of the Ministers' Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission's proposals, held by a decision adopted on 3 December 1999,

in accordance with former Article 32, paragraph 2, of the Convention, that the government of the respondent state was to pay the applicant as just satisfaction, within three months, 1 French Franc in respect of non-pecuniary damage and 25 000 French Francs in respect of costs and expenses, namely a total sum of 25 001 French Francs, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant; Whereas the Committee of Ministers invited the government of the respondent state to inform it of the measures taken following its decisions of 9 June 1999 and 3 December 1999 having regard to France's obligation under former Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state accordingly gave the Committee information about the measures taken in consequence of the Committee's decisions taken to avoid new violations of the same kind as those found in this case (this information appears in the appendix to this resolution); Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 7 January 2000,

the government of the respondent state had paid the applicant the total sum of 25 001 French Francs as just satisfaction, within one month of the time-limit set, and thus no default interest was due in accordance with the above ‑ mentioned decision of the Committee of Ministers concerning the modalities of default interest payment,] Declares, after having taken note of the measures taken by the government of France and considering the decision taken at the 764th meeting of the Ministers' Deputies (15 October 2001), that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case and decides to close its examination.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2007)50 Information provided by the government of France during the examination of the Slimane-Kaïd case by the Committee of Ministers This case concerns first of all a violation of the applicant's right to respect for his correspondence in view of the fact that the prison services opened mail sent to the applicant by his lawyers. Underlying the violation was former Article D. 419 of the Code of Criminal Procedure which governed the monitoring of prisoners' correspondence, making a distinction between lawyers who assisted the accused in the proceedings for which they had been detained and others: correspondence between the accused and lawyers who had assisted them in the proceedings for which they had been detained was subject to no monitoring; correspondence between the accused and lawyers who had not assisted them in the proceedings was subject to monitoring and the prosecution service could authorise this monitoring to be lifted.

Decree No. 2000-1213 of 13 December 2000 amending the Code of Criminal Procedure relating to the application of sentences amended Article D. 419 and removed this distinction. Article D. 419 of the Code of Criminal Procedure is now worded as follows: “lawyers may communicate, in accordance with the conditions provided for in Article D. 69, with detainees and convicted persons.” With regard to the second violation found in this case (violation of Article 8 in view of the fact that the prison services opened a letter sent to the applicant by the Commission), the French government points out that measures have been taken to avoid any further similar violations. These include a memorandum sent to prison governors specifying that detainees' correspondence with the European Commission of Human Rights, whatever the organ ( i.e ., the president, a member or the Secretariat) should remain unopened ( cf. Resolution DH(97)482 in the A. B. case).

Article A40 of the Code of Criminal Procedure (Order of 16 September 2005), which lists the administrative and judicial authorities with which detainees may correspond without their letters being opened makes explicit mention of the president of the European Court of Human Rights, the registry of the European Court of Human Rights and all members of the European Court of Human Rights; Lastly, the French government states that the Commission's report and the Committee of Ministers' decision have been forwarded to the authorities directly concerned; The French government is of the opinion that all these measures will prevent any further violations similar to those found in this case and that France has therefore complied with its obligations under former Article 32 of the Convention.