Slimane-Kaid împotriva Franței

Rezoluția CM/ResDH(2008)13 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Slimane- Kaid împotriva Franței și a altor 5 cauze privind dreptul la un proces echitabil în fața Curții de Casație Slimane-Kaid (solicitarea nr. 29507/95, Hotărârea din 25 ianuarie 2000) Slimane-Kaid II (solicitarea nr. 48943/99, Hotărârea din 27 noiembrie 2003, definitivă la 27 februarie 2004) Berger (solicitarea n 48221/99, Hotărârea din 3 decembrie 2002, definitivă la 3 martie 2002) Mac Gee (solicitarea nr. 46802/99, Hotărârea din 7 ianuarie 2003, definitivă la 7 aprilie 2003) Pascolini (solicitarea nr. 45119/98, Hotărârea din 26 iunie 2003, definitivă la 26 septembrie 2003) Weil (solicitarea nr. 49843/99, Hotărârea din 5 februarie 2004, definitivă la 5 mai 2004) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârile prezentate de Curte Comitetului după încheierea acestora.

Reamintind că încălcarea convenției constatată de Curte în aceste cauze privește o încălcare a dreptului la un proces echitabil în fața Curții de Casație ca urmare a necomunicarii integrale sau parțiale a raportului consilierului raportor sau a concluziilor avocatului general al părților și a imposibilității părților de a răspunde la aceasta (violarea articolului 6§1), că cauza Slimane-Kaid II privește, în plus, prezența avocatului general la deliberările camerei criminale a Curții de Casație (violarea articolului 6§1) și că, în sfârșit, cauzele Weil și Slimane Kaid II se referă, de asemenea, la durata excesivă a unei proceduri penale (încălcare a articolului 6 alineatul (1) (a se vedea detaliile din anexă) invitând guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate în urma hotărârilor Curții, având în vedere obligația Franței de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție.

După examinarea informațiilor transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, statul pârât a plătit în termenul stabilit părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâri (a se vedea detaliile din anexă), Reamintind că constatarea încălcării de către Curte necesită, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale, care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa) și având în vedere deciziile luate în cadrul celei de-a 819-a reuniuni a delegaților miniștrilor (17 decembrie 2002) pentru cauza Slimane-Kaid , a 879-a ședințe (22 aprilie 2000) pentru cauza Pascolini, a 891-a ședință (20 iulie 2004) pentru cauzele Gaucher, Berger, Mac Gee și Slimane-Kaid II și a 906-a reuniune (22 decembrie) 2004) în cazul Weil, că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE de a încheia examinarea.

Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauza Slimane- Kaid împotriva Franței și în alte 5 cauze privind dreptul la un proces echitabil în fața Curții de Casație Rezumat introductiv al cauzelor Aceste cauze privesc încălcarea dreptului la un proces echitabil în fața Curții de Casație din cauza necomunicarii totale sau parțiale a raportului consilierului raportor sau a concluziilor avocatului general ale părților și a imposibilității ca acestea din urmă să răspundă la acestea (încălcarea articolului 6 alineatul (1)). Cauza Slimane-Kaid II se referă, de asemenea, la prezența avocatului general la deliberările Camerei Penale a Curții de Casație (încălcarea articolului 6§1).

Cauzele Weil și Slimane-Kaid II privesc, de asemenea, durata excesivă a unei proceduri penale (încălcarea articolului 6§1). Plăți pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Numele și n cerere Prejudiciul material Prejudiciul moral Taxa și cheltuielile de judecată Total Slimane-Kaid n 29507/95 000 FF000 Plătit la 19/06/2000 Weil n 49843/99 000 Euro Euros Platit la 23/0099 Berger n 48221/99 300 Euro Euro Platit la 05/11/2003, dobânzi plătite la 25/03/2004 Mac Gee n 46802/99 3712,44 Euros 3712,44 Euros plătit la 14/10/2003, dobânzi plătite la 21/05/2004 Pascolini n 45119/98 500 Euros 500 Euro Payé la 12/01/2004 Curtea nu a acordat o satisfacție echitabilă în cauza Slimane-Kaid II (solicitarea nr. 48943/99), reclamantul neprezentând pretenții în conformitate cu normele prevăzute de Regulamentul de procedură al Curții.

(b) Măsuri individuale art. 626-1 din Codul de procedură penală prevede că: reexaminarea unei hotărâri penale definitive poate fi solicitată în beneficiul oricărei persoane recunoscute vinovate de o infracțiune atunci când rezultă dintr-o hotărâre pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului că condamnarea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a protocoalelor suplimentare ale acesteia, în măsura în care, prin natura și gravitatea sa, încălcarea constatată duce la consecințe dăunătoare pentru condamnat, la care satisfacția echitabilă alocată în temeiul articolului 41 din convenție nu ar putea pune capăt; prin urmare, reclamanții au putut solicita reexaminarea cazului lor în cazul în care doresc acest lucru.

II. Măsuri generale Curtea de Casație a modificat modalitățile de cercetare și de judecare a cauzelor care îi sunt supuse. Raportul întocmit de consilierul raportor, care stabilește problematica juridică a cauzei, este comunicat atât procurorului public, cât și părților. Avizul privind decizia care urmează să fie adoptată și proiectele de hotărâri propuse de consilierul raportor la deliberările Curții de Casație nu sunt comunicate avocaților generali sau părților. Avocații generali nu mai participă la conferința pregătitoare la ședință și nu mai participă la deliberări.

În plus, ar trebui reamintit faptul că consiliile părților sunt informate înainte de ședința concluziilor avocatului general și au posibilitatea de a răspunde oral sau printr-o notă deliberată și că această practică a fost considerată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile Reinhardt și Slimane-Kaid din 31 martie 1998 și Slimane-Kaid din 25 ianuarie 2000 ca fiind de natură să ofere părților posibilitatea de a lua cunoștință de concluzii și de a le comenta în condiții satisfăcătoare. Aceste măsuri permit eliminarea dezechilibrului constatat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în procedura de cercetare și de judecată urmată în fața Curții de Casație. III. Concluzia statului pârât Guvernul consideră că măsurile adoptate vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 27 martie 2008 cu ocazia celei de-a 1020-a reuniuni a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2008)13 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme Slimane- Kaïd contre la France et 5 autres affaires relatives au droit à un procès équitable devant la Cour de cassation Slimane-Kaid (requête n o 29507/95, arrêt du 25 janvier 2000) Slimane-Kaid II (requête n o 48943/99, arrêt du 27 novembre 2003, définitif le 27 février 2004) Berger (requête n o 48221/99, arrêt du 3 décembre 2002, définitif le 3 mars 2002) Mac Gee (requête n o 46802/99, arrêt du 7 janvier 2003, définitif le 7 avril 2003) Pascolini (requête n o 45019/98, arrêt du 26 juin 2003, définitif le 26 septembre 2003) Weil (requête n o 49843/99, arrêt du 5 février 2004, définitif le 5 mai 2004) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs ;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans ces affaires concerne une atteinte au droit à un procès équitable devant la Cour de cassation en raison de la non communication de tout ou partie du rapport du conseiller rapporteur ou des conclusions de l'avocat général aux parties et de l'impossibilité pour ces dernières d'y répondre (violation de l'article 6§1), que l'affaire Slimane-Kaïd II concerne en outre la présence de l'avocat général au délibéré de la chambre criminelle de la Cour de cassation (violation de l'article 6§1) et enfin que les affaires Weil et Slimane ‑ Kaïd II concernent également la durée excessive d'une procédure pénale (violation de l'article 6§1) (voir détails dans l'Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises suite aux arrêts de la Cour, eu égard à l'obligation qu'a la France de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S'étant assuré que l'Etat défendeur a versé dans le délai imparti aux parties requérantes la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l'Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent,

outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations similaires ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur (voir Annexe) et vu ses décisions prises lors des 819e réunion des Délégués des Ministres (17 décembre 2002) pour l'affaire Slimane-Kaïd , 879e réunion (22 avril 2000) pour l'affaire Pascolini, 891e réunion (20 juillet 2004) pour les affaires Gaucher, Berger, Mac Gee et Slimane-Kaïd II, et 906 e réunion (22 décembre 2004) pour l'affaire Weil, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2008)13 Informations sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans l'affaire Slimane- Kaïd contre la France et dans 5 autres affaires relatives au droit à un procès équitable devant la Cour de cassation Résumé introductif des affaires Ces affaires concernent une atteinte au droit à un procès équitable devant la Cour de Cassation en raison de la non-communication de tout ou partie du rapport du conseiller rapporteur ou des conclusions de l'avocat général aux parties et de l'impossibilité pour ces dernières d'y répondre (violation de l'article 6§1). L'affaire Slimane-Kaïd II concerne en outre la présence de l'avocat général au délibéré de la chambre criminelle de la Cour de cassation (violation de l'article 6§1).

Les affaires Weil et Slimane-Kaïd II concernent également la durée excessive d'une procédure pénale (violations de l'article 6§1). I. Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles a) Détails des satisfactions équitables Nom et n o requête Préjudice matériel Préjudice moral Frais et dépens Total Slimane-Kaid n o 29507/95 20 000 FF 20 000 FF Payé le 19/06/2000 Weil n o 49843/99 10 000 Euros 10 000 Euros Payé le 23/07/2004 Berger n o 48221/99 300 Euros 300 Euros Payé le 05/11/2003, intérêts payés le 25/03/2004 Mac Gee n o 46802/99 3712,44 Euros 3712,44 Euros Payé le 14/10/2003, intérêts payés le 21/05/2004 Pascolini n o 45019/98 1 500 Euros 1 500 Euros Payé le 12/01/2004 La Cour n'a pas accordé de satisfaction équitable dans l'affaire Slimane-Kaid II (requête n o 48943/99), le requérant n'ayant pas formulé de prétentions selon les modalités prévues par le règlement de la Cour.

b) Mesures individuelles L'article 626-1 du Code de procédure pénale prévoit que « le réexamen d'une décision pénale définitive peut être demandé au bénéfice de toute personne reconnue coupable d'une infraction lorsqu'il résulte d'un arrêt rendu par la Cour européenne des Droits de l'Homme que la condamnation a été prononcée en violation des dispositions de la Convention de sauvegarde des droits de l'homme et des libertés fondamentales ou de ses protocoles additionnels, dès lors que, par sa nature et sa gravité, la violation constatée entraîne pour le condamné des conséquences dommageables auxquelles la « satisfaction équitable » allouée sur le fondement de l'article 41 de la Convention ne pourrait mettre un terme.

» Les requérants ont donc pu demander le réexamen de leur affaire s'ils le souhaitaient. II. Mesures générales La Cour de cassation a modifié les modalités d'instruction et de jugement des affaires qui lui sont soumises. Le rapport établi par le conseiller rapporteur, qui fixe la problématique juridique de l'affaire, est communiqué avec le dossier au ministère public comme aux parties. L'avis sur la décision à adopter et les projets d'arrêts proposés par le conseiller rapporteur au délibéré de la Cour de cassation ne sont communiqués ni aux avocats généraux ni aux parties. Les avocats généraux ne participent plus à la conférence préparatoire à l'audience et n'assistent plus au délibéré.

En outre, il convient de rappeler que les conseils des parties sont informés avant l'audience du sens des conclusions de l'avocat général et ont la possibilité d'y répondre oralement ou par une note en délibéré et que cette pratique a été considérée, par la Cour européenne des Droits de l'Homme dans ses arrêts Reinhardt et Slimane-Kaïd du 31 mars 1998 et Slimane-Kaïd du 25 janvier 2000, comme étant de nature à offrir aux parties la possibilité de prendre connaissance des conclusions et de les commenter dans des conditions satisfaisantes. Ces mesures permettent de mettre fin au déséquilibre constaté par la Cour européenne des Droits de l'Homme dans la procédure d'instruction et de jugement suivie devant la Cour de cassation.

III. Conclusion de l'Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures adoptées préviendront de nouvelles violations similaires et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 27 mars 2008 lors de la 1020e réunion des Délégués des Ministres